Tata GLONTZUL-cel mai eficient complet de judecată !!

Tata GLONTZUL-cel mai eficient complet de judecată !!

0 11
Povestile lui Stelian Tanase se leagă de un loc prea bine cunoscut bucurestenilor: “Hanul cu Tei”. De amintirea lui se lipesc – pe lîngă lunga sa tradiţie negustorească – şi o perioadă de intensă criminalitate, declanşată odată cu ocuparea orasului de Armata Roşie. Lumea interlopă a invadat oraşul. A fost epoca în care prostituţia, bursa neagră, contrabanda făceau legea. “Hanul cu tei” se găsea în mijlocul acestei realităţi infracţionale. Aici se întâlneau gangsterii, răufăcatorii, traficanţii, spărgătorii, codoşii şi poliţiştii – care nu se găseau neapărat de partea legii. 
Aici puteai cumpăra cocoşei, franci elvetieni, aur, aflai pontul unei viitoare spargeri, petreceai o noapte plăcută în compania unor prostituate…frumoase!  Dar  locul era plin si de bordeluri și cîrciumi rău famate. Uneori dimineaţa se găsea pe trotuar cate un cadavru ciuruit de gloanţe. Este vremea celebrului comisar Eugen Alimanescu, dar şi al jafurilor făcute de soldaţi sovietici care noaptea ieşeau după pradă.
Hanul cu Tei a fost în istoria sa un loc în care comercianţii să-şi desfacă marfa. Dar vremurile se schimbaseră. Ministrul de Interne comunist, Teohari Georgescu, a adus gangsterii la putere, le-a dat orașul pe mînă , transformindu-i în comisari de Politie. 
A fost nevoie de legendarul comisar Eugen Alimănescu să scape prăvăliile din Hanul cu Tei, acolo unde-ţi puteai … cumpăra şi un tanc, de jafuri, crime şi violuri. Prieten bun cu Iosif Chişinevschi, Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu e numit ministru de Interne într-o perioadă în care deversarea puşcăriilor, prin decretul de amnistie dat de regele Mihai la 23 august 1944, scosese la lumină tot ce avea Bucureştiul mai toxic în materie de tâlhari, banditi, escroci, falsificatori şi violatori. Ca ilegalist ,Teohari Georgescu trecuse şi el, la rândul lui, prin mai multe puşcării, Jilava, Văcăreşti şi Caransebeş, unde-şi făcuse prieteni buni. 
În anii 40, lumea Bucureştilor era un amestec periculos de politică şi banditism. Comunistul evreu Teohari Georgescu, ca ministru de interne, şi-a creat un anturaj de infractori.
A fost un ministru corupt în timpul căruia distanţa dintre lumea politică şi cea interlopă era ca si inexistentă.
 Teohari Georgescu era interesat să achiziţioneze devize, cocoşei de aur, să facă avere, trăia pe picior mare, prieteni buni îi erau şi celebrii spărgători Constantin Cairo sau Florică Voinescu. Interlopii nu mai aveau frică de nimic, jefuiau, omorau sau violau. Militarii sovietici se dedau la jafuri, tilharii, violuri.
Stăpânul Bucureştilor în anii 40 a fost Kalaşnikovul. Vedeai cadavre pe străzi, bandiţi ucişi sau trecători nevinovaţi căzuţi sub rafalele pistoalelor. Cînd a fost făcut ministru de interne, prima grijă a lui Teohari Georgescu a fost să-i cheme la el pe bandiţii Cairo şi Voinescu.. Facuseră puşcărie cu Teohari Georgescu. I-a chemat, au venit crezând că urmează să-i aresteze. Le-a oferit, dimpotriva, sa ii faca politisti, cu misiunea de a destrama retelele de gangsteri. Cei doi sau facut si membri PCR…
 Marile lovituri se dădeau la Hanul cu Tei, Curtea-Veche, străzile Lipscani, Gabroveni, Şelari, Smârdan, sau Uliţa Işlicarilor în perioada 1944 – 1948 au fost aproape în fiecare noapte ţinta unor atacuri, jafuri, extorcări, crime, pentru că puternicul centru comercial de aici oferea o pradă bogată. Centrul istoric era centrul afacerilor la bursa neagră, puteai să cumperi orice, de la ciorapi de mătase până la un tanc, totul era de vânzare. Era de altfel şi o zonă a prostituţiei. În anii 40 Hanul cu Tei era din nou un centru de negustorie prosper.
Poliţia nu mai făcea faţă, dar când inspectorul de poliţie judiciară, legendarul Eugen Alimănescu, e numit comisar-şef, lucrurile încep să se schimbe. Alimănescu nu stătea să se încurce cu bandiţii în procese. Si-a făcut o brigadă de 22 de incoruptibili, tineri, care minuiau bine pistolul, veniti de pe front. A format cu ei brigăzii Fulger. Acţiona după metode proprii, de fapt sovietice. În loc să aresteze criminalii, să-i ducă în arest şi apoi la tribunal, preferau să-i împuşte in strada. Experienţa le arătase că, odată arestaţi, banditii scăpau platind bacșisuri. În urma unei ambuscade organizate de el, cei doi gangsteri-comisari, Cairo şi Voinescu, despre ca aflase că pun la cale o spargere, nu au mai avut de ales şi s-au împuşcat reciproc. 
Eugen Alimănescu a facut ordine cu metode sumare. Dar steaua lui a apus cind Bucurestiul a inceput sa se refaca dupa razboi. Alimănescu a fost arestat şi trimis pentru doi ani la Canalul Dunăre-Marea Neagra. Eliberat, a sfirsit sub rotile unui tren pe ruta Bucuresti-Sinaia. Stia prea multe …  STELIAN T.
Trimiteti mai departe articolul:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.