Țebea un templu al neamului românesc!

Țebea un templu al neamului românesc!

Țebea este reprezentativă pentru istoria modernă a României. Evenimentele istorice au fost create de eroii transilvăneni, cei care de la idei au ajuns la fapte. Un drum lung, anevoios, dureros, plin de sacrificii. Unii dintre cei mai importanți eroi ai revoluției române din 1848 ca Avram Iancu, Ioan Buteanu, Simion Groza, Theodor Popp sunt înmormîntați aici. Tot aici se odihnesc și cei care au luptat în războiul de independență sau în Primul Război Mondial. Horea, în 1874 i-a chemat la luptă pe moți în jurul Gorunului. Era cel mai înalt copac și de regulă acolo se țineau întîlnirile, Sfatul Bătrînilor. Se spune că Mihai Viteazul s-a odihnit la umbra Gorunului. Gorunul istoric a fost restaurat în 1947, trunchiul său a fost cimentat de către sculptorul Radu Moga Mânzat.

Pe lîngă Gorunul lui Horia, mai sînt încă 3 plantați în 1924, când o delegație din care făcea parte regele Ferdinand, Regina Maria, Ionel Brătianu, M. Berthelot, Ioan Lupaș au vizitat mormîntul lui Avram Iancu. Regele a plantat un gorun lîngă cel al lui Horia, Regina mult mai în spate, lîngă generalul francez.. Ionel Brătianu nu a plantat. De ce Regina Maria nu a plantat un gorun lîngă Rege, ci lîngă generalul francez, nu am reușit să aflu.
Placa de pe mormântul lui Avram Iancu a fost comandata în 1931 de către Gh. Brătianu.

În octombrie 1966 Nicolae Ceaușescu – intr-un turneu de fireasca resuscitatre a Romanismului in pragul ocuparii Cehoslovaciei de catre trupele sovietice – vizitează Țebea, prilej cu care plantează și el un gorun în spatele mormîntului lui Avram Iancu. Gorunul este scos la sfîrșitul lui decembrie 1989 și ars în fata primăriei. Se spune că de mare ce era, a ars cîteva zile. Ghidul l-a prezentat ca un fapt normal…O fi bine, o fi rău? Vă las pe voi să meditați la această decizie a țebenilor de atunci.”DSCN1678 (3)Evenimentele prezentate mai sus vă recomand volumul „Aspecte din istoria Transilvaniei”, autor Marina Lupaș-Vlasiu, carte publicată prima dată în 1945 la Sibiu și reeditată anul acesta de Fundația Europeană Titulescu. (Istoricul Ionuț Cojocaru i-a semnalat lui Ion Cristoiu acest text scris și publicat de el pe blogul personal,  după o călătorie la Țebea).

Ce fac azi ungurii pana si cu reabilitarea…in Romania
a relicvelor culturale fasciste, de sorginte vadit antiromaneasca?
„Se impune si se manifesta agresiv, cu deosebire  dupa  inceputul existentei ”guvernamentale” a UDMR , o  tactica politica transanta  de„marcare a teritoriului” pentru hungarismul revansard in Transilvania . Astfel,in  ultimele doua decenii in judetele transilvane ale Romaniei au fost ridicate sau amplasate circa 600  de statui,  busturi, ori placi comemorative  ale unor personalitati – culturale, istorice, militare, administrative – de cele mai multe ori doar cu oarecare semnificatie locala…
Sau dimpotriva, care au
 o  pronuntzata semnificatie revizionista  in noua perceptie nationalista a tarii „vecine si,deloc, prietene„, Ungaria.
Evident, miza este de  Ungaria Mare, o fantasma ce bantuie de peste un secol mintzile infierbantate ale revizionistilor,  in frunte cu  aventurierul politic si fostul dublu agent si informator, Laszlo Tokesprietenul (unealta) personal al lui Orban Viktor, la initiativa caruia, de exemplu, într-un parc din ORADEA, a fost daramata pana si  o statuie a lui Eminescu, în locul careia a aparut …Printesa Zsuzsana.
Ca sa nu mai vorbim de poetul Petofi si generalul antiroman Kosuth Lajos,care au,in Transilvania,mai multe statui ori busturi decat Eminescu si Mihai Viteazul, laolalta ! Iar  de cand ,prin grija Basescului, inclusiv Ministerul Culturii ajunsese pe mana udemeristilor, s-au reabilitat ori au fost reconstruite zeci de edificii ,”institutii” si fatzade ale acestora,care… refacute, arata acum,sub noua simbolistica ,exact ca pe vremea horthista . Si totul pe banii bugetului intregii tari!
A fost folosit pe post de varf de lance electoral, pana si fostul jurnalist si scriitor horthyst,Nyiro Joszef,mort in refugiu si imormantat prin Spania.
Conform unui „Program”, alcătuit si sustinut… în Romania de catre Parlamentul Ungariei (!?), pe  traseul de „repatriere” (!?) osemintele au fost  duse de un „detașament de husari călări” (!?) la Odorheiu Secuiesc, unde,  in zi de Rusalii! in plina campanie electorala, pentru a fi reînhumate în cimitirul catolic.
Culmea tupeului udmr a propus ca si Biblioteca Orăşenească să poarte numele lui Nyírő József, urmate de organizarea unor „manifestări cultural-ştiinţifice”, respectiv strângerea, într-o colecţie, a „moştenirii lui Nyírő”. În parcul central al municipiului Odorheiu Secuiesc, de mai mulți ani deja există un bust al lui Nyírő József, iar în județul Harghita, o școală poartă numele scriitorului.
Cine a fost de fapt Nyírő József?
Născut în 1889, la Jimbor, județul Brașov, fost preot, exclus din biserica catolică, politician al drept
ei radicale, după Diktatul de la Viena, Nyírő a devenit membru al Parlamentului ungar, parlament al ruşinii umanităţii, responsabil moral pentru Holocaustul evreilor din Ungaria și din Transilvania de nord ocupată de aceasta. În 1940, el a fost decorat de „conducătorul” Horthy Miklós pentru „atitudine maghiară”. Notorietatea, calităţile sale literare reale  au fost exploatate intens şi eficient pentru promovarea aberantei ideologii hungariste elaborată de Szálasi Ferenc. Este bine cunoscut că în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő József s-a manifestat ca un fascist învederat, fiind susținător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Szálasi, formație național-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. 
Împreună cu criminalul de razboi Wass Albert,  Nyírő József a fost unul dintre agentii activi ai propagandei fasciste a partidului lui Szálasi, a  ideologiei acestuia si a radicalismului ultranaţionalist , sovin, antisemit si xenofob.
Apoi  Nyírő a rămas în Parlamentul Ungariei şi după „puciul lui Szálasi” din octombrie 1944, când Partidul „Crucea cu săgeţi – Mişcarea Hungaristă” a preluat puterea în Ungaria, continuându-şi activitatea de propagandă national-socialistăsi antisemita. În martie 1945, împreună cu membrii guvernului ungar fascist a fugit din Ungaria, refugiindu-se în SUA. În emigraţie, Nyírő József a rămas fidel ideologiei hungariste, fiind cooptat în „guvernul din exil” în calitate de ministru al educaţiei naţionale. Căutat după război de Comisia Aliată de Control sub acuzația de a fi criminal de război, scapă refugiindu-se în Spania condusă de „El Caudillo” Francisco Franco. Moare la Madrid în octombrie 1953.

Fără îndoială, Nyírő József a fost înzestrat cu  talent literar. De aici până la promovarea mitului sângelui şi rasei, sau altfel spus: ceaţa fascistă. (…) În opera literară este unul al neclarităţilor tot mai accentuate, al camuflajului stilistic, iar în politică, drumul ales a fost cel al fascismului. (…) si înrudirea spirituală cu mitul criminal. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, faţă de reprezentanţii nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) Ca preot a fost solul iubirii, duşmanul celor lepădaţi de credinţă, ca politician şi publicist, instigator la război, incitator la asasinatele în masă, războinic şi delincvent (…) inculpat de război în înţelesul dreptului penal. Viaţa şi opera sa nedumiresc si derutează pe cei care ar vrea să le caracterizeze.”
Pe buna dreptate „Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), consideră  că  reabilitarea lui Nyírő József sub pretextul unor comemorări,este profund imorală și periculoasă politic prin încercarea de promovare a antivalorilor național-socialismului hungarist. 
Tocmai de aceea 
FCRCHM solicită in continuare guvernului român să-şi intre în atribuţii, să stopeze disoluția autorității statului român in unele judetze transilvane, să anuleze denumirile şcolilor din România care poartă numele acestor personaje de tristă amintire. De asemenea, solicită autorităților statului român să ceara ferm autorităților Republicii Ungaria să nu mai sprijine organizațiile extremiștilor maghiari din așa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul ei naţional şi să nu implice în aceste demersuri și România.” (Prof. Deak Andrei)

COMENTARII