Terorismul revizionist ungar a fost „conceptualizat” înainte de Primul Război Mondial !

Terorismul revizionist ungar a fost „conceptualizat” înainte de Primul Război Mondial !

1 62

După venirea la putere, în Germania, a lui Adolf Hitler, politica externă a guvernului de la Budapesta s-a raliat deschis revizionismului militarist-revanşard promovat de noul regim politic instalat la Berlin. Odată cu nominalizarea în fruntea guvernului ungar a liderului fascist Gyula Gömbös de Jafka, revizionismul pe seama României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei a devenit politică oficială de stat a Ungariei.
Noul regim fascist a creat în Ungaria şi în ţările limitrofe un sistem complex de organizaţii paramilitare,
  în fapt terorist-diversioniste. Aceste organizaţii aveau menirea să cuprindă  segmente cât mai largi ale populaţiei maghiare minoritare  în teritorii revendicate de Budapesta de la ţările vecine.
Totodată, aceste organizaţii paramilitare cultivau în rândul populaţiei minoritare maghiare din Cehoslovacia, România şi Iugoslavia spiritul revanşard, în vederea facilizării acţiunilor ulterioare ale armatei ungare.
Serviciile de informaţii ale statului ungar au asigurat asistenţa de specialitate organizaţiilor subversive, inclusiv baza logistică, fiind totodată beneficiarele informaţiilor obţinute cu sprijinul acestora. „Ungaria, la fel ca şi Germania nazistă, şi-a organizat activitatea grupurilor fascist-revizioniste pe baze totale, la nivel de stat, începând cu cabinetul regentului Horthy şi până la ultima verigă a organizaţiilor militarist-revanşarde, de spionaj şi teroare“
Toate organizaţiile paramilitare constituite în Ungaria aveau în structura lor secţii care se ocupau cu activităţi speciale, în primul rând cu activitatea de spionaj.

 Formaţiuni paramilitare sovine: „
Ordinul Vitejilor“ („Vitézi Rend“) „
Ordinula fost constituit imediat după Primul Război Mondial de către regentul Horthy Miklos în scopul de a cultiva tradiţiile războinice ale naţiunii maghiare. Emblema ordinului era „Sfânta Coroană a regelui Ştefan“ şi avea ca simbol obiectivul urmărit: „Recucerirea Carpaţilor“. Conducătorul ordinului era însuşi regentul.”Ordinul Vitejilor” a fost un preţios auxiliar al guvernului ungar pe linia maghiarizării  minoritarilor. Astfel, prin împroprietărirea cu loturi de pământ a membrilor Ordinului (aşa-zisele „loturi vitejeşti“ – „vitézi telkek“)7 autorităţile de la Budapesta au colonizat unguri în teritoriile „alipite“.Cel mai activ organ de propagandă al Ordinului Vitejilor era „Grupul Zrinyi“  care activa pe terenul propagandei militare publicând broşuri şi colecţii de cântece patriotice cu caracter revanşard ce vizau îndeosebi România. Grupul edita periodicul „Magyar Katona Ujsag“ („Ziarul militar maghiar“).

Uniunea Foştilor Combatanţi” („Orszagos Tüzharcos Szövetség“) A luat naştere la sfârşitul Primului Război Mondial şi îi grupa pe toţi cetăţenii unguri care făcuseră parte din armata austro-ungară. Lor li se mai adăugau şi membrii aşa-ziselor „trupe libere“ (contrarevoluţionare) care au acţionat în perioada anilor 1919-1920. Principalele obiective ale Uniunii vizau menţinerea şi cultivarea spiritului ostăşesc maghiar şi a camaraderiei între foştii combatanţi, precum şi a ordinii interne în stat. În acest sens ea supraveghea minorităţile din Ungaria şi sprijinea armata regulată. Edita hebdomadarul „Magyar Front”. A acţionat  în Transilvania după Dictatul de la Viena. S-a contat pe faptul că membrii organizaţiei vor acţiona pentru reconstituirea Ungariei Mari în frontierele ei medievale.În anul 1940, Uniunea cuprindea circa 1.200 de organizaţii comunale, iar un an mai târziu numărul lor a crescut cu alte 781 de grupări totalizând circa 300.000 membri.În general, misiunea principală a acestei organizaţii a constat, îndeosebi după rapturile teritoriale care au avantajat Ungaria, în a asigura siguranţa internă faţă de o eventuală mişcare de eliberare a popoarelor înglobate cu forţa în noua Ungarie Mare, creaţie a lui Hitler şi Mussolini (îndeosebi a românilor, sârbilor şi slovacilor), de a observa permanent starea lor de spirit şi de a semnala în timp util orice reacţie a minoritarilor serviciului de contraspionaj al corpului de armată ungar dislocat în zonă.

Uniunea Generală Maghiară de Apărare a Rasei“!! („Orszagos Magyar Fejvedo Szovetség“) sau „Garda zdrenţăroşilor“ („Rongyos Gárda“) A fost creată în perioada desfăşurării lucrărilor Conferinţei de pace de la Paris din elemente provenite din rândul aşa-ziselor „trupe libere” care au acţionat în anii 1919-1920 sub conducerea maiorului Héjjas Iván.Numele de „zdrenţăroşi“ provenea de la echipamentul extrem de eterogen şi uzat pe care l-au purtat în acei ani trupele amintite, ai căror membri făcuseră parte din diverse arme şi unităţi.Membrii organizaţiei erau recrutaţi, de regulă, dintre elementele care se dovediseră a fi lipsite de orice urmă de scrupule în executarea unor misiuni delicate, cu stagiul militar satisfăcut, ofiţeri activi, în rezervă sau de rezervă, grade inferioare, cunoscători a cel puţin o limbă „minoritară” – evident, până în 1918. Majoritatea timpului aceştia îşi desfăşurau activităţile cotidiene, doar în perioadele de tensiune cu vreun stat „succesoral” erau chemaţi prin ordine ale statului major al armatei, reinstruiţi sumar în mânuirea armelor automate şi trecuţi clandestin în grupe de 30 până la 300 de persoane peste frontieră pentru a răscula populaţia minoritară maghiară, a ataca persoane oficiale şi a distruge lucrările de artă (poduri, viaducte, tunele) şi comunicaţiile rutiere sau feroviare anume desemnate.

Garda Zdrenţăroşilor a fost folosită cu succes cu prilejul dezmembrării Cehoslovaciei (după primul Diktat de la Viena, de la 2 noiembrie 1938), în ajunul ocupării Ruteniei de către Ungaria, prin producerea de agitaţie în rândul populaţiei civile slovace de către bande înarmate, care au culminat cu acte de terorism, crime şi diversiune. Ulterior, aceste trupe au participat atât alături de armata germană la războiul împotriva Poloniei (simbolic, la atacul asupra Poloniei au participat 400 de membri ai Gărzii), cât şi în războiul ruso-finlandez alături de trupele finlandeze, ultima fiind singura acţiune onorabilă. De asemenea, un detaşament din Garda Zdrenţăroşilor a fost utilizat la reprimarea revoltei sârbilor din Bacica, din ianuarie 1942 când, sub comanda inspectorului de poliţie pensionar Scheibold Imre, a săvârşit cele mai abominabile crime de pe teritoriul Serbiei, care depăşeşte cu mult, prin cruzime, acţiunile similare ale germanilor din trupele SS care au acţionat pe teritoriul fostei Iugoslavii.

În Transilvania, activitatea Gărzii Zdrenţăroşilor a variat ca intensitate în funcţie de evoluţia raporturilor internaţionale şi de versiunile care circulau cu privire la revizuirea Tratatului de pace de la Trianon. Astfel, în prima jumătate a anului 1939, când revizuirea tratatului era considerată şi prezentată de oficinele ungare 

 

ca iminentă, organele româneşti de informaţii şi contrainformaţii au stabilit, prin mijloace specifice muncii, că „Rongyos Garda” (Garda Zdrenţăroşilor) îndemna, prin diverse promisiuni, pe tinerii maghiari din Transilvania să se înroleze în rândurile ei pentru a se pregăti în vederea anexării acestei vechi provincii româneşti la Ungaria.Obiectivele vizate de această organizaţie teroristă erau: atacarea trupelor regulate, atentate împotriva personalităţilor oficiale, organizarea de formaţiuni paramilitare în rândul minoritarilor maghiari şi spionaj în favoarea Ungariei. 

Vânătorii turanici“ („Turáni Vadászok“) – activă între anii 1939-1940 ea a acţionat pe raza judeţelor Bihor, Cluj, Sălaj, Maramureş, Mureş şi Satu-MareOrganizaţie a fost creată în anul 1932 pentru instruirea militară camuflată a tineretului ungar, eludând astfel prevederile Tratatului de la Trianon care opreau Ungaria să deţină o armată mai mare de 30.000 de militari. În acest fel, el a pus indirect la dispoziţia guvernului un fel de gardă naţională organizată după sistemul unităţilor de asalt de tip „S.A.” ale Partidului Naţional-Socialist German (Nazist).Organizaţia avea circa 80.000 de membri grupaţi într-o organizaţie centrală şi organizaţii teritoriale: judeţene, de plasă şi comunale.
După primul Dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), armata ungară fiind reorganizată pe baza serviciului militar obligatoriu, importanţa acestei organizaţii a scăzut. Ulterior, după anexarea succesivă a unor teritorii din Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, guvernul a oficializat această organizaţie ca o componentă a armatei ungare.Doi ani mai târziu, după anexarea nordului Transilvaniei, ea a primit noi atribuţii. Astfel, pe lângă activitatea propagandistică şi contrainformativă, ea a fost îndrituită şi cu formarea de echipe teroriste menite să pregătească terenul în vederea derulării, în bune condiţiuni, a operaţiunilor militare ce urmau să se desfăşoare la momentul oportun, în sudul Ardealului în vederea anexării lui la Ungaria.În cazul unuiconflict armat ungaro-român, misiunea organizaţiei avea ca obiective: să infiltreze în România echipe special instruite cu scopul de a desfăşura intense acţiuni de agitaţie, alarmare şi defetism, de distrugere a lucrărilor de artă, a obiectivelor militare şi economice; să asigure spatele armatei horthyste şi liniile ei de comunicaţii pe măsură ce aceasta ar fi înaintat în adâncimea teritoriului românesc;să identifice şi să lichideze persoanele care nu prezentau încredere.

Uniunea asociaţiilor camaradereşti „Turul” (Bajtarsi Eguesületek Szövetsége) A fost o organizaţie naţionalistă paramilitară a studenţilor şi intelectualilor tineri care grupa circa 30.000 membri. De remarcat că instruirea membrilor acestor cete cuprindea studierea temeinică a poporului român, sub toate aspectele: limbă, port, obiceiuri, psihologie, calităţi şi defecte, spre a le exploata la nevoie. Totodată, alături de metodele de propagandă defetistă, se studia în cele mai mici detalii topografia Transilvaniei cu ajutorul hărţilor tipărite la scara 1/50.000.Secţia teroristă a Uniunii era compusă din circa 600 de persoane, inclusiv paraşutişti. Conform rapoartelor SSI-ului, această asociaţie era cotată, pe bună dreptate (sub raportul valorii morale şi al randamentului), drept cea mai periculoasă organizaţie teroristă, fiind rezervată exclusiv acţiunilor contra României.

Organizaţia Levente“ („Levente Egyesület“)A fost creată ca organizaţie de pregătire paramilitară a tineretului ungar. Ea cuprindea tinerii a căror vârstă era cuprinsă între 18 şi 21 ani care, înainte de a fi recrutaţi în armată, erau iniţiaţi în deprinderea mânuirii armelor. Din organizaţie făceau parte şi fetele în vârstă de 16-24 ani.Această organizaţie avea un program de pregătire militară similar – după cum se apreciază în unele documente – cu pregătirea tineretului fascist italian în organizaţia „G.I.“, sau a celui nazist în „Hitlerjugend“.În programul ei figura, la loc de frunte, „propagarea ideilor revizioniste în rândul tinerei generaţii, exaltarea spiritului de revanşă, a urii împotriva naţionalităţilor nemaghiare, fiind pregătiţi (membrii ei, n.n.) în vederea săvârşirii unor acte teroriste şi asasinate în masă în caz de război“A acţionat în perioada anilor 1942-1946 în judeţele din Transilvania de Nord.

Asociaţia Generală a Tiraliorilor Unguri“ („Orszagos Magyar Lövesz Egyesület“) A luat fiinţă în anul 1932, odată cu Organizaţia „Vânătorii turanici“, în vederea asigurării pregătirii post-militare camuflate – datorită regimului impus de clauzele militare ale Tratatului de pace de la Trianon. A fost o organizaţie paramilitară deosebit de activă, mai ales în acţiunile ei pe spaţiul transilvan.Între atribuţiunile ce-i reveneau, menţionăm: familiarizarea cu comenzile militare (în limba maghiară) a celor 22 de contingente de etnici maghiari care efectuaseră serviciul militar în armata română;educarea în spirit naţionalist-şovin a populaţiei de origine maghiară din Transilvania;– formarea şi instruirea militară a populaţiei maghiare de aici în scopul de a ţine în frâu populaţia românească în cazul unei agresiuni manu militari iniţiată de Budapesta; asigurarea unui ajutor substanţial armatei regulate ungare în lupta defensivă cu armata română, în cazul în care luptele s-ar desfăşura pe teritoriul Transilvaniei de Nord.

Organizaţia de zece“ („Tizes Szervezet“) A fost o organizaţie ce viza scopuri revizioniste şi de protejare, inclusiv de naturăcontrainformativă, a elementului maghiar.Numele organizaţiei a derivat de la sistemul de organizare, cea mai mică subdiviziune grupând 10 familii care locuiau pe aceeaşi stradă sau sector de stradă (sau bloc), fiind condusă de un decurion (tizedes).
Principala misiune a membrilor organizaţiei rezida în supravegherea tuturor minorităţilor din punctul de vedere al siguranţei interne şi susţinerea intereselor de orice natură ale ungurilor. Sub raportul activităţii contrainformative, Organizaţia de zece a fost cel mai preţios auxiliar al organelor de stat ungare în teritoriile ocupate deoarece, prin ramificaţiile sale, care cuprindeau întreg oraşul, exercita un control cvasitotal asupra locuitorilor. A acţionat numai la Cluj.

Asociaţia „Divizia secuiască“. Cuprindea ofiţerii şi trupa fostei divizii secuieşti care au luptat sub comanda generalului de brigadă Kratochwill Károly împotriva armatei române în anii 1918-1919, atât în Transilvania, cât şi în bătăliile de pe Tisa. Numai organizaţia din Cluj număra circa 300 de membri. Condusă de generalul în rezervă amintit, organizaţia milita pentru:– redobândirea întregii Transilvanii – menţinerea trează, în conştiinţa etnicilor maghiari, a rezistenţei faţă de „ocupaţia românească”,- protejarea foştilor combatanţi ai unităţii, membri ai asociaţiei.

Organizaţia paramilitară „Divizia Secuiască de Frontieră“ („Székely Hataror Hadasztaly“) Ea a fost înfiinţată după Dictatul de la Viena sub egida Comandamentului ungar cu scopul de a contribui la o acţiune locală independentă a trupelor din regiunea secuiască, în ipoteza că acestea ar fi izolate de restul forţelor ungare prin reducerea gâtuiturii de la Sărmăşel-Vatra Dornei. A constituit cea mai puternică formaţiune de acest gen, efectivele fiind recrutate din fostele scaune secuieşti.
Era organizată milităreşte şi dotată cu armament, muniţie şi echipament militar, inclusiv artilerie.Ca teritoriu, divizia menţionată cuprindea cele 4 judeţe din intrândul secuiesc de atunci: Mureş, Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei, cuprinzând 4 regimente de gardă secuiască cu sediile la Tg. Mureş, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe şi Odorhei, (9 batalioane volante), şi câte o companie fixă de fiecare plasă. Batalioanele volante dispuneau (în 1943) de câte 4 companii a 250 de oameni. Numeroasele asociaţii de factură fascistă, naţionalist-şovină şi revizionistă apărute în Ungaria interbelică, înfiinţate, reînfiinţate sau reorganizate de nenumărate ori de regimul horthyst şi promovând o campanie concertată ce viza cu înverşunare revizuirea clauzelor teritoriale ale Tratatului de la Trianon, au constituit motive întemeiate de protest nu numai din partea statelor succesoare, ci şi a unor guverne occidentale, îndeosebi cele francez şi britanic. 

„Comitetul pentru Apărarea Naţiunii“ („Nemzetvédelmi Bizottság“) A fost creat în anul 1942, deci în plin război, în scopul coordonării activităţii organizaţiilor speciale cu caracter paramilitar, terorist, diversionist, de spionaj, subminare şi sabotaj. Preşedintele său era Igmandy-Hegyessy Géza, general de divizie de gardă în rezervă, director al Sediului Central al Ordinului Vitejilor4. Numărul total al membrilor înscrişi în organizaţiile încorporate în acest comitet, deşi nu a fost stabilit cu precizie deoarece aceeaşi persoană putea să facă parte din mai multe aşa-zise asociaţii patriotice, culturale sau paramilitare, se cifra, cu aproximaţie, la circa un milion. În directa lui subordonare intrau trei organizaţii speciale: Ordinul Vitejilor, Uniunea Foştilor Combatanţi şi Federaţia Organizaţiilor pentru Apărarea Naţiunii.

„Federaţia Organizaţiilor pentru Apărarea Naţiunii“ („Orszagos Nemzetvédelmi Szövetség“) Ea cuprindea o serie de formaţiuni paramilitare şi asociaţii politice speciale. Aceste formaţiuni paramilitare au avut scopul de a asigura forţa executivă armată în vederea realizării scopurilor revizioniste ale guvernului ungar, inclusiv prin acţiuni de natură teroristă împotriva populaţiei civile de altă naţionalitate, ajungând să considere ca acte de eroism sabotajul, banditismul, crima şi falsificarea de monedă străină sau acte publice, dacă acestea se comiteau în interesul naţionalismului-revizionist ungar, confundat de ei cu iredentismul.Între formaţiunile paramilitare care făceau parte din această federaţie menţionăm: Garda Zdrenţăroşilor, Vânătorii turanici, Organizaţia de zece, Uniunea asociaţiilor camaradereşti „Turul“, Asociaţia generală a tiraliorilor unguri, Asociaţia „Divizia Secuiască“ şi Divizia secuiască de frontieră.

Secţiile speciale teroriste ale acestor organizaţii erau compuse din elemente alese şi pregătite cu grijă în vederea unor acţiuni de terorism şi diversiune dincolo de frontierele Ungariei. De regulă, echipele erau compuse din intelectuali tineri şi studenţi de bună condiţie socială, dar fanatizaţi, precum şi din elemente declasate, certate cu legea, care se străduiau în felul acesta să facă dovada „patriotismului“ lor şi să recâştige respectul şi consideraţia semenilor. Ele au constituit cele mai periculoase elemente ale naţional-revizionismului ungar.

COMENTARII

  1. Articolul este bine documentat,dar este nesemnat…fiind trimis pe adresa Primarului.
    .Chiar ii prinde bine…sa mai afle si el !! De unde sa stie Georgica ,toate astea?
    De exemplu,de ce „reface” salile de cinematograf Astra,Bulevard si Popular?
    Si asa cele pe care le avem,stau goale?!?!