Trezirea! Deșteptarea!

Trezirea! Deșteptarea!

2 31

Suntem în plină campanie electorală pentru locale, astfel încât suntem în plin spectacol ieftin în care personaje dubioase ies la înaintare. De fapt, dacă ne uităm bine, problema nu e că dubioșii ies la înaintare, ci că DOAR dubioșii sunt prezenți în spațiul politic. Nu v-ați plictisit de spectacol?

Din patru în patru ani avem locale și parlamentare. Din cinci în cinci ani avem prezidențiale. Colac peste pupăză, avem și alegerile europene, defazate față cele naționale, astfel încât, practic din an în an, românul pierde timpul cu alegeri.
Ce înseamnă, totuși alegerile? La modul teoretic ar fi capacitatea electorilor de a schimba politicienii răi cu unii buni. Așa scrie la cartea despre democrație. Cred că în treizeci de ani de regim așa-zis democratic am avut timp să vedem cum stau în realitate lucrurile.
Ar fi timpul să ne întrebăm când vreodată în acești treizeci de ani am pus în locul unor conducători proști alți conducători mai buni? Vă amintiți. Ar fi util să facem o retrospectivă ca să ne reamintim și să înțelegem mai bine fenomenul care ghidează „majoritățile”.

Am început cu nea Nelu cu care, de la un moment dat, nu mai puteam. În 1996, nea Nelu și PDSR-ul lui erau alungați din prima linie de așa-zisele „forțe democratice”. Atât de bine ne-a mers încât idioții ăia, în afară de a fura ca niște hămesiți, n-au reușit nimic altceva decât să ne bage într-una dintre cele mai mari crize economice.
Vă mai amintiți? „Să tăiem coada câinelui!”, „Restitutio in integrum!”, „Privatizare pe un leu!” s.a.m.d. Ce-ați câștigat din acea perioadă? În afară de foame mai nimic.

Ați crezut însă că veți elimina răul readucându-l pe nea Nelu. Ghinion pentru că nea Nelu și echipa lui proaspăt reșapată înțelesese „mesajul extern” și a continuat proiectul lăsat de ăia. Dacă mai țineți minte, în loc să-i trimită acasă p-ăia de la FMI, Năstase a finalizat memorandumul cu ei, respectându-l cu strictețe.
Mai mult, a respectat planul de privatizare semnat de infamul băsescu și a finalizat privatizarea Petrom, una dintre cele mai mari trădări naționale. Și, pentru ca totul să pută groaznic, tot atunci am cedat suveranitatea națională fără negociere către NATO și UE.
Încor(n)onat de atâtea succese, Năstase începuse să prindă aroganță și apucături de mic dictator, cu toate că cei din spate doar îi dădeau impresia că poate face ce vrea, în realitate fiind doar un biet pinguin în colivie.

Și uite-așa, în 2004, l-am înlocuit pe odiosul Năstase cu „democratul băsescu”, cel pe care, până la alegerea cuplului Iliescu/Năstase îl înjuram copios pentru ticăloșiile cu privatizarea, cu „aici sunt banii dumneavoastră” și cu celelalte golănii demne de un birjar în cârciumă și nu de un om politic reprezentativ. În prima fază băsescu l-a împins la Palatul Victoria pe Tăriceanu care a produs cea de-a doua mare trădare națională prin privatizarea BCR. Apoi cei doi s-au certat și băsescu a reușit impunerea pe fotoliul de prim ministru pe saltimbancul său servil de la Cluj, piticul boc. Care, boc, în afară de mâncat rahat și propagandă de doi bani, n-a făcut altceva decât să faciliteze furtul jegos și să scufunde economia. Vă mai amintiți cum toată țara devenise obștea cuplului Udrea-Cocoș, cum securiștii făceau dosare penale și cum se încălcau și cele mai elementare drepturi ale omului?

Disperați, la alegerile parlamentare din 2012 am hotărât să schimbăm radical direcția astfel încât am ales într-o proporție covârșitoare USL – o alianță compusă dintr-un PSD condus de-un acoperit al SIE – Victor Ponta – și PNL condus de-o momâie ratată pusă pe căpătuială și trăncănind vorbe goale – Crin Antonescu.
Ce-au făcut cei doi știm bine: Ponta a contribuit decisiv la consolidarea controlului securistic asupra Justiției, folosind jucăria respectivă pentru a-și lichida adversarii din partid, iar ratatul Crin a făcut blatul (încă din momentul referendumului de demitere al lui băsescu) cu PPE, poate cea mai jegoasă grupare politică de pe Continent.
Numai bine pentru ca, la expirarea mandatului lui băsescu, să vină momentul întronizării probabil a celui mai prost reprezentant al regnului animal, Plăvanul.
V-ați fi imaginat la Revoluție că un asemenea prostovan oligofren va ocupa cea mai înaltă funcție în statul român? Noi, cu mânuțele noastre tremurânde și proaste, l-am adus la putere. Nu încercați să spuneți că nu l-ați votat! A ieșit Președinte, înseamnă că s-a făcut voința poporului. Nici teza cu furtul alegerilor nu ține. Dacă 90% ar fi fost împotriva lui, nici naiba n-ar fi furat alegerile. Cum însă treburile erau echilibrate, securiștii au înclinat balanța unde trebuia.

Ne-am vindecat de Plăvan după ce acesta a instrumentat evenimentele de la Colectiv pentru a permite venirea „Guvernului meu”. Așa am luat cunoștință cu Cioloș, cel care până atunci fusese Comisar European pentru Agricultură. Și mulți dintre noi au înțeles, cred eu, cum un prost notoriu poate ocupa o funcție atât de înaltă. Până atunci crezuserăm că cei din Comisia Europeană sunt niște titani ai gândirii. Treziți cu prostu-n bătătură ne-a venit greu să ne dezmeticim. Mai ales că el, împreună cu echipa sa de securiști grizonați, au dus încălcarea drepturilor omului la un nivel chiar mai critic decât pe vremea lui băsescu.
Au reuși să reînvie chiar și Direcția a VI-a a Securității prin abilitarea SRI de a face dosare penale. Paralel au reușit să prăbușească economic țara și să reducă absorbția fondurilor europene la zero (probabil acesta fusese una dintre „îndatoririle” pentru care fuseseră numiți).

Așa am făcut ca, la Parlamentarele din 2016, să votăm în bloc PSD-ul condus de Dragnea pentru a produce schimbările așteptate. Cu toate că PSD scăpase de securiștii din conducere, era ochi de acoperiți.
Dragnea n-a fost lăsat să-și facă Guvernul, astfel încât a fost nevoit să apeleze la marionete. Un joc la care a fost făcut mat de către securiști. Prima dată l-a pus pe „Grindianu” și s-a văzut bine ce-a făcut.
Apoi, după ce l-a îndepărtat pe fanfaronul de Timiș, l-a întronizat pe Tudose, pelticul din Brăila, dovedindu-se în scurt timp că și el că trage la aceeași unitate ca și primul.
În disperare de cauză l-a schimbat pe Tudose cu Veorica, o carcasă neacoperită, dar care s-a dovedit suficient de găină pentru a fi racolată în direcția dictată.
Retrospectiv, Dragnea n-a reușit mare lucru și asta în principal din cauza atitudinii sale duplicitare. Prea dispus la blaturi și mult prea ușor de speriat, a reușit să-și transforme guvernarea într-un eșec, iar cele mai importante măsuri ale sale (în principal SIIJ) s-au dovedit simple deraieri reversibile. Dragnea a sfârșit-o la pușcărie, partidul său în lada de gunoi a istoriei, iar pe scenă a revenit în prim-plan – printr-o adevărată lovitură de stat – partidul-melanj dintre momâile liberale ale lui Crin și pedeliștii ticăloși ai lui băsescu, toți încolonați sub pulapana Plăvanului.
Plăvan care a reușit să fie reales, de data aceasta, cu peste 66% din voturi! Un record demn de nea Nelu!

Iată scurta rezumare a vieții noastre politice din 1989 și până în prezent. Cu tabloul proaspăt în față, vă repet din nou întrebarea: când vreodată ați reușit în regimul așa-zis democratic să puneți ceva mai bun în locul celui pe care l-ați dat jos? Experiența ne arată că și-atunci când ați încercat să reparați eroarea readucându-l pe cel pe care-l dăduserăți jos, tot ați dat-o în bară. Și-atunci?

Dacă ați avea ochi de văzut ați înțelege că, de fapt, totul e doar o amăgire pentru ca alții din spate să-și facă jocurile.
Am înlocuit un regim în care știam dictatorul, cu unul în care ne e imposibil să vedem cine se află în spatele deciziilor și cine profită de masele îndobitocite. Nu vi s-a luat de toată această cavalcadă care, până la urmă, se reduce la impunerea celui mai mic numitor comun? Încă vă iluzionați cu „dreptul vostru de a alege”? Nu vă e clar că repetăm aceeași piesă proastă în care noi, cei care „decidem” ne suntem proprii călăi?

Poate că ar fi timpul să tăiem răul din rădăcină și să înțelegem că tot răul pe care-l trăim vine fix din abordarea ticăloasă pe care ne-o oferă așa-zisa democrație.
Ne-am infectat creierele cu doctrina egalitaristă, ne iluzionăm într-o falsă libertate, pentru a ne rupe definitiv de esența noastră.
Gândiți-vă până nu e prea târziu! Ați fost atrași într-o înșelătorie. Încetați să mai fiți martorii ei! Respingeți-o! Refuzați-o oriunde vă loviți de ea. E toxică.
Totul trebuie dărâmat și altceva trebuie pus în loc. În mare, asta înseamnă schimbarea din rădăcină!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice

COMENTARII

  1. Gelulache, te vrei anonim? Nu ai cum, ca numai un idiot ca tine poate scrie asemenea comentarii! Sau pentru asta esti platit….

  2. Deci, conform putorii bugetare pricepută la toate de Dan Diaconu, pizideii au fost niște sfinți, niște fecioare neprihănite care s-au luptat timp de 30 de ani încoace pentru binele țării dar nu au fost lăsați de oamenii răi.
    De unde apar lighioane ca acest Diaconu Dan????

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.