Una dintre amintirile cele mai frumoase ale neuitatului Rege MIHAI
Din 1982 Radu Portocala se stabileste la Paris si trimite valorosul automobil la restaurare la David Barber in Anglia, o lucrare finalizata in noiembrie 1990 pentru care platise suma de 34 mii Euro.
Regele Mihai s-a reintalnit cu Jaguarul albastru si noul sau proprietar la Paris, pe 29 mai 1991 la Centre International de l’Automobile.In septembrie acelasi an Jaguarul este prezentat în cadrul salonului „Voitures de stars” organizat de Louis Vuitton. Pe 25 octombrie 1993 istorica masina a fost vanduta la o licitatie din Londra luand drumul Americii, iar mai tarziu intrand intr-o importanta colectie din Olanda.
Regele Mihai s-a reintalnit cu Jaguarul albastru si noul sau proprietar la Paris, pe 29 mai 1991 la Centre International de l’Automobile.In septembrie acelasi an Jaguarul este prezentat în cadrul salonului „Voitures de stars” organizat de Louis Vuitton. Pe 25 octombrie 1993 istorica masina a fost vanduta la o licitatie din Londra luand drumul Americii, iar mai tarziu intrand intr-o importanta colectie din Olanda.
Autorul cartii, proprietar al Jaguarului timp de 16 ani, concluzioneaza: „Acum ştiu că nu cumpărasem o maşină, ci umbre ale unor destine trecute cărora li se adăuga o parte a destinului meu.
Radu Portocala si MS Regele Mihai la Centre International de l’Automobile, Paris, mai 1991.
Unde erați, Sire?!
„Eraţi regele românilor, dar unde eraţi, Sire, când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?”
„Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?”
„Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi?
Unde eraţi Voi, Sire, regele iubit al românilor?
Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…”
„Forţele Armatei Roşii la Bucureşti, au fost invitate ori… ocupante în urma actului de la 23 august 1944?”
„Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii NKVD-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?”
„Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele?”
„Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care deunăzi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?!”
„Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master şi regele Angliei vă era rudă?
De ce nu aţi acţionat atunci, şi ați venit abia după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”
„Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu:
„Cine iubeşte străinii/Mânca-i-ar inima câinii…”
Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…”
(via MIHAI PALADE)