Ziua Culturii Naţionale
Rugăciunea și Învierea, de Mihai Eminescu!
Vă invităm să recitim împreună de Ziua Culturii Naţionale, două poezii ale marelui și nemuritorului Mihai Eminescu. O dedicatie Neamului nostru românesc: Rugăciune și Învierea.
Rugăciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, MAICĂ PREA CURATĂ
ȘI PURUREA FECIOARĂ,
MARIE!
Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, MAICĂ PREA CURATĂ
ȘI PURUREA FECIOARĂ,
MARIE!
Mihai Eminescu
ÎNVIEREA
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt RĂSARE CHRISTOS ÎNVINGĂTOR,
Iar INIMILE TOATE S-UNESC ÎN ARMONIE:
,,Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri,
PLECAȚI-VĂ, NEAMURI !,
CÂNTÂND ALELUIA!
CHRISTOS AU ÎNVIAT DIN MORȚI,
CU CETELE SFINTE,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
LUMINA DUCÂND-O
Celor din morminte!”
Mihai Eminescu
Comentarii Ion Coja
Recomandăm lectura acestor două poezii celor care la viața lor (vai de viața lor!) n-au citit decât Împărat și Proletar… Și sunt fericiți că Eminescu este un ateu de-al lor…
Firește, poeziile de mai sus, ca și altele, au fost puse la obroc, nu cumva să ajungă la sufletul românilor… Unii le-ar lăsa să zacă mai departe necunoscute publicului larg, Neamului nostru românesc, pentru care le-a scris bietul Eminescu!
Auzi la ei: Eminescu – ateu !…
Altminteri, în poezia religioasă universală cele două poezii sunt catalogate drept capodopere fără egal! De ce nu apar în niciun manual școlar?! De ce nu ni se vorbește despre poetul mistic, poetul religios, poetul creștin Mihai Eminescu?! Pe cine deranjează această postură a lui Eminescu?
Sursa: ION COJA
