100 de ani de la Dezastrul de la Turtucaia
George Topîrceanu (n.20 martie 1886 – d.7 mai 1937), a fost un remarcabil poet, prozator,memorialist si publicist roman, membru corespondent al Academiei Romane. A fost mobilizat și a participat la campania din Bulgaria , apoi la Primul Razboi Mondial, căzând prizonier în primele zile ale conflagratiei , la Turtucaia (1916) A rămas în captivitate până în 1918, iar experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, ” Amintiri din luptele de la Turtucaia, (București,1918)”, „În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, (Iași, 1920)” și ” Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, (București, 1936)”.
La 14/27 august 1916, România declara razboi Austro-Ungariei. A doua zi, la 28 august 1916, ca riposta, Germania si Turcia declarau razboi Romaniei.Aliata Germaniei, Bulgaria, declara de asemenea razboi României la 1 septembrie 1916, moment in care armata bulgara, pregatita din timp, se punea in miscare impotriva Turtucaiei.Localitatea Turtucaia, [Tutrakan], situata pe celalalt mal al Dunarii,in Bulgaria,era considerata o baza de plecare excelenta in caz de atac romanesc impotriva Bulgariei, eventualitate in care, intre Oltenita si Turtucaia ar fi trebuit sa fie construit un pod de pontoane.Cum insa, campania romana prevedea ofensiva pe frontul de nord (in Transilvania, impotriva Austro-Ungariei) si defensiva pe frontul de sud (fata de Bulgaria), podul de vase nu a mai fost construit.Decizie lamentabila!
Pe uscat, Turtucaia se lega inspre est de Silistra printr-un drum de circa 60 de km, punct spre care garnizoana acestui cap de pod ar fi trebuit sa se retraga, asa cum prevedeau instructiunile marelui stat-major, in cazul unui atac bulgar puternic. In concluzie, principala grija a comandamentului garnizoanei Turtucaiei ar fi trebuit sa fie mentinerea legaturii cu trupele aflate la Silistra.
Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1 si 6 septembrie 1916. Ea a antrenat forţele române la sud de Dunăre, respectiv, cele ale Puterilor Centrale, la care se adaugă cele bulgare. Planul strategic al comandamentului român,evident cam… subtire si la repezeala, viza crearea la Turtucaia (pe malul bulgăresc al Dunării !) a unui cap de pod, cu scopul asigurării apărării Sudului României. De asemenea, poziţia fortificată de la Turtucaia ar fi servit drept bază de lansare a unor potenţiale atacuri împotriva Bulgariei.
Confruntarea armatei romane cu trupele germano-bulgare s-a soldat cu un eșec, dezastrul fiind considerat o catastrofă naţională, pentru ca practic aproape întregul efectiv angajat în luptele din acest perimetru au fost capturate, alături de un imens material de război. In perioada 1- 6 septembrie 1916 s-a desfăşurat bătălia de la Turtucaia, soldată cu cea mai ruşinoasă înfrângere a armatei române din întreaga sa istorie… Care a fost uitata,pe fondul victoriilor istorice pe Frontul de Vest,inclusiv prin cucerirea Budapestei
La sfârşiitul celor 6 zile de luptă din cei aproximativ 39.000 militari români care au acţionat eroic dar fara un plan coerent în capul de pod, 28.500 au fost luaţi prizonieri (480 ofiţeri şi 28.020 gradaţi -soldaţi), aproximativ 7.000 îl reprezintă morţii şi răniţii, iar 3.500 au reuşit să se salveze trecând Dunărea sau retrăgându-se spre Silistra. (conform Leonida Moise- Confruntări militare în Dobrogea).Cum a fost posibil această catastrofă este greu de explicat chiar şi astăzi.
Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a, care avea în subordine şi capul de pod de la Turtucaia, declara plin de importanţă, cu doar câteva zile înaintea catastrofei, că ”Turtuicaia va fi Verdunul românesc”. Generalul făcea această apreciere la… Jokey –Clubul bucureştean şi nu din mijlocul militarilor care se pregăteau de marea confruntare.Capul de pod Turtucaia, era zona fortificată din jurul localităţii, a cărei apărare revenea Diviziei 17 Infanterie. Acesta avea în subordine toate trupele aflate în Turtucaia şi împrejurimile acestei localităţi, precum şi Divizia de Dunăre cu toate navele şi uităţile din subordine. Comandantul capului de pod era generalul Constantin Teodorescu.care la greu a sters-o si el acasa, peste Dunare cu o vedete rapida…