100 de ani, Dobrogea a fost pământul făgăduinţei pentru mii de germani…
Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german de pe teritoriul României care nu s-au așezat pe aceste pământuri, venind direct din Germania, ci din alt spațiu colonizat de germani, și anume din Basarabia și Rusia de Sud. Tot ei au fost ultimii emigranti si colonisti care s-au stabilit in spatiul carpato-danubiano-pontic si singura populație germană care a trăit vreodată si sub stăpânirea otomană (până în 1878 Dobrogea a fost o componentă integrală a acestui imperiu). Se cuvine a sublinia de la început ca în cazul germanilor din Dobrogea este vorba despre o migratie oarecum secundara. De aceea, privind din perspectiva dezvoltarii sale istorice, aceasta colonizare nu este similara celei a sasilor în Transilvania sau celei aşvabilor, în Banat, în cele doua regiuni mentionate colonistii provenind direct din Germania.
Pe când saşii şi şvabii de peste munti creau structuri sociale si culturale noi si reprezentau majoritatea populatiei în multe localitati, pe arii extinse, fiind totodata bine reprezenti si în administratie si în institutii de cultura, germanii dobrogeni continuau sa traiasca în diaspora.Pierzând, în noua lor patrie, orice legatura cu locul de bastina, germanii din Dobrogea traiau înconjurati de etnii total straine între ele, neînrudite în nici un fel prin asemanari religioase, culturale sau sociale.
Ca si germanii basarabeni, germanii dobrogeni au fost aproape in totalitate agricultori si tarani.In numai cateva decenii de trai pe pamant dobrogean, colonistii germani au reusit sa realizeze o agricultura de mare productivitate.Lor li se datoreaza si viile si cramele de la Murfatlar unde se produce renumitul vin recunoscut in intreaga lume.Germanii din Dobrogea nu au ajuns aici, direct din Germania. Strămoşii lor au migat la începutul secolului XIX, după terminarea războaielor de eliberare, în sudul Rusiei şi Basarabia şi de aici în Dobrogea.
Cele trei perioade ale migratiei colonistilor germani in Dobrogea. In 1767 a avut loc exodul primilor emigranţi din Germania către Basarabia şi Sudul Rusiei. Germanii dobrogeni s-au stabilit aici dupa trecerea lor prin Polonia spre sudul Rusiei, chemati pentru colonizare de catre conducatorii rusi.
Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia până la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului.În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lângă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au dorit să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.
Prin colonizarea străinilor nu s-a urmărit decât un singur scop: modificarea procentajului etnic al Basarabiei. Nu se urmărea nici progresul economic şi nici cel cultural al provinciei. De aceea, cu excepţia coloniştilor germani, noii veniţi au contribuit foarte puţin la dezvoltarea economică a regiunii.
Deja în 1827, guvernatorul Timkovski îi scria contelui Pahlen, guvernatorul general de la Odesa: „Provincia Basarabia se compune din două categorii de locuitori: moldovenii băştinaşi şi „vagabonzii’, care s-au introdus în diferite reprize…” Iar rusul Zozulinov consemna: „Majoritatea coloniştilor erau fugari ruşi care voiau să scape, unii de sclavia boierilor, alţii de serviciul militar, alţii de pedeapsa că fuseseră condamnaţi pentru crime şi în sfârşit alţii de persecuţiile religioase.”
În Basarabia totdeauna legile au făcut loc unei largi toleranţe religioase, căci indiferent de motivele religioase pentru care fugiseră, noii veniţi erau primiţi cu ospitalitate.in păcate, de acest lucru au profitat tot felul de hoţi şi vagabonzi, care au mărit riscurile vieţii în provincie. Circulaţia poştală şi a diligenţelor, ca şi comunicaţiile între diferitele oraşe, nu se puteau face în unele puncte decât sub escortă militară.De aceea, guvernatorul Feodorov a trecut la expulzarea unui număr de 48.000 de asemenea vagabonzi. Iar guvernul rus a devenit din acel moment mult mai prudent în colonizarea Basarabiei…
Germanilor li s-au promis drepturi speciale ca grup, drepturi care au fost mai apoi revocate, atunci când nevoia de tineri încorporati în armata Rusiei a crescut în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.Germanii, care nu simteau ca au o obligatie fata de Imperiul Rus, au emigrat pentru a evita recrutarea. Alte considerente legate de plecarea germanilor din Rusia si respectiv Bucovina, administrata în a doua jumatate a secolului al XIX-lea de Rusia, ar fi cele economice, generate de insuficienta loturilor destinate agriculturii.Prin urmare, germanii aleg o noua destinatie de exod, la început Principatele Române, apoi Dobrogea.
Dupa peregrinari, primii colonisti au venit în nordul Dobrogei prin Sulina – Tulcea, ajungând sa se aseze pâna în sudul Dobrogei.1840 – 1854 prima perioadă de imigrare a coloniştilor germani veniţi din Sudul Rusiei – azi Ucraina , în provincia romaneasca Dobrogea.Dupa intemeierea primei colonii germane in Dobrogea, Acpunar, unii colonisti au mers mai departe la Dechelia (langa Harsova), de aici au plecat spre Nord la Cataloi.
Un alt numar considerabil de colonisti s-a asezat in Tulcea, iar la 6-7 km de aici in Malcoci in 1843 avea sa se aseze o alta colonie de germani ce au transformat acest loc ce la inceput a fost impadurit in spatiu pt casa si teren agricol.De asemenea, exista insemnari facute de primul primar al acestor colonisti, Adam Kühn, desprelocaligatea Atmagea, colonie fondata in 1848. Unii colonisti s-au mai asezat intre Isaccea si Tulcea, in satul Câşla.
Pentru a avea teren agricol ei au defrisat padurile, iar fiecare colonist obtinea cat putea sa muncesca printr-un bilet eliberat de Guvernul Otoman numit „Tapy”.Bilete… au fost recunoscute mai tarziu de Guvernul Roman, eliberand in locul lor titluri de propietate romanesti.Acest guvern a acordat fiecarei familii cel putin 10 ha, desi in momentul impropietaririi nu avea decat 1 ha, mai primea 9 iar cine avea mai multe le pastra pe toate.
A doua perioadă de imigrare a germanilor în Dobrogea, cea de-a doua etapa, între 1873 si 1883, coloniile germane s-au asezat in centrul si in Sudul Dobrogei. In aceasta perioada au întemeiat colonii în: Cogealac, Tariverde, Fachria (Faclia), Caramurat (M. Kogalniceanu), Colilia, Anadolchioi – Constanta, Ortachioi si Cogealia.In Cogealac in ceea ce priveste originea lor din Germania ei erau foarte amestecati, majoritatea erau şvabi, dar si din Polonia, Prusia, Meklenburg. Aici Guvernul Roman a fost foarte generos cu ei, le-a recunoscut toate titlurile de propietate turcesti, si fiind pamant mult aici s-au dat 10 ha de om, nu de familie ca in Atmagea, insa nu puteau sa aibe mai mult de 50 ha. Lucrurile incep sa se stabilizeze dupa 1859 si mai ales dupa 1878, dupa Unirea Dobrogei cu România !
