13 septembrie – Ziua Nationala a Pompierilor
Despre primele forme de organizare a prevenirii si stingerii incendiilor avem informatii din antichitate: in orasele Imperiului Roman functionau cohorte de „vigiles†insarcinate cu supravegherea modului in care era folosit focul si cu interventia in caz de incendiu. Evul Mediu european, cu cetatile si orasele sale aglomerate si majoritatea cladirilor din lemn, a consacrat echipele de interventie organizate de bresle, care actionau cu mijloace de stingere clasice: galeti si sacale pentru apa, pompe manuale, topoare, scari s.a.
Epoca moderna inaugurata de revolutia industriala a dus, o data cu dezvoltarea comunitatilor umane, si la aparitia a noi pericole de incendiu, care au avut ca rezultat infiintarea serviciilor de aparare impotriva incendiilor. Asemenea structuri, aflate sub autoritatea administratiei marilor orase din Muntenia si Moldova, in principal la Iasi si la Bucuresti, dar si din Transilvania, au aparut inca din secolele XVII – XVIII, insa eficienta lor era scazuta din cauza insuficientei organizari pentru pregatire si interventie sau datorita slabei dotari si absentei unor reglementari clare in domeniul prevenirii
incendiilor.
Aniversarea, in acest an, a 155 de ani de la revolutia pasoptista romaneasca, ne ofera prilejul de a rememora sacrificiul militarilor pompieri din Bucuresti, in lupta lor inegala din Dealu Spirii cu trupele turcesti de interventie.
Se stie ca inceputul revolutiei din Tara Romaneasca a fost marcat de Adunarea de pe „Campul Regenerarii” de la Islaz, din 9 iunie 1848, cand s-a constituit si primul guvern provizoriu.
Dupa ce, la 13 iunie, domnul Gheorghe Bibescu abdica si pleaca la Brasov, in ziua urmatoare, la 14 iunie, se formeaza la Bucuresti al doilea guvern provizoriu, sub presedentia mitropolitului Neofit.
Intre timp, trupele otomane s-au apropiat de Capitala si la 13 septembrie patrund in oras. Aici, singura formatiune militara inchegata era cea a pompierilor aflati sub conducerea „poruncicului” Pavel Zaganescu si formata din 166 de ostasi. Confruntarea cu inamicul care invadase tara, punand in pericol idealurile revolutionare ale libertatii, neatarnarii si unitatii nationale, a avut loc in Dealu Spirii, in conditii total inegale sub aspect numeric (turcii aveau peste 5.000 de soldati si ofiteri) si de dotare tehnica. Lupta a fost acerba si de un rar dramatism, mica trupa a pompierilor romani opunand o eroica rezistenta invadatorilor.
La aceasta tabara a facut referiri si ziarul francez contemporan „Le National”, care arata: „Poporul Valah, vazandu-se parasit si tradat de toate partile a luat una din cele mai bune hotarari extreme, singura care reuseste sa salveze libertatile unei natiuni mici, ridicarea in masa a fost proclamata si voluntarii vin de pretutindeni”.
La 15 ani dupa eroica batalie din Dealu Spirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a adus omagiul sau si al tarii, veteranilor supravietuitori si la 13 septembrie 1863 i-a decorat pe acestia cu medalia „Pro virtutae militare”, iar pompierilor militari din Bucuresti le-a inmanat drapelul de lupta.
De atunci ziua de 13 septembrie a ramas, prin traditie, ziua nationala a pompierilor din Romania.
Veteran de razboi – Col.(r) Ion Corodeanu
