21-22, cine-i impostor printre noi?
Intrebarea care ii bantuie pe protagonistii evenimentelor din Decembrie 89 a incetat – cred – de mai multi ani sa mai fie „Cine-a tras in noi?”. Repetarea ei la fiecare comemorare a Revolutiei este mai degraba un ritual pios, monoton si trist decat o interogatie veritabila, care chiar spera ca va primi un raspuns. S-a impamantenit deja, asa cum s-au intepenit in anamneza populara diverse alte lozinci sau ziceri cu revolutionari, teroristi si securisti. Pretentiile de a afla identitatea celor care au tras in acele zile de haos bine intretinut se potrivesc mai degraba litaniei-slagar a lui Vali Sterian, ruga funebra prin care divinitatea era invitata sa coboare din inalt in ruinele unei umanitatii sfartecate de gloante si patimi. Inganarea jelaniei cu adevarul despre Revolutie este mai degraba un ceremonial obligatoriu in orice tentativa de reconstituire a atmosferei cumplite din acele zile de decembrie. Este o trimitere inconturnabila in orice discurs despre Revolutie. Este unul din cliseele obligatorii, confectionat si garantat de doua decenii de uz si abuz verbal.
O alta intrebare ar trebui sa-i framante pe revolutionari. Cei adevarati, care chiar au fost in strada in acele zile. Anume cine sunt impostorii strecurati in randurile lor. Cine sunt personajele sinistre care trec astazi drept revolutionari, desi in Decembrie 89 nici nu se gaseau in localitatile in care pretind ca faceau Revolutia. Cine sunt profitorii cu patalama de luptator la mana, desi in decembrie erau chiar de partea cealalta a baricadei, incercand sa-i impiedice pe demonstranti sa iasa in strada, facandu-le pe ascuns sau pe fata fotografii dupa care Securitatea ar fi putut sa-i identifice in caz ca revolutia ar fi esuat. Astea sunt intrebari ceva mai realiste si cu raspunsul mai la indemana. Daca tragatorii ascunsi ai lui Ceausescu n-au fete si n-au nume, ceilalti au si una si alta. Sunt colegi ai demonstrantilor veritabili, care si-au facut revolutionari intreaga familie. Sunt primii beneficiari ai certificatelor in baza carora au primit pamant, scutiri de impozite, varii facilitati si chiar despagubiri grase din partea statului. Sunt capusele care paraziteaza Revolutia si care au de-a face cu sangele varsat atunci doar faptul ca stau sa plesneasca acum de hemoglobina pe care o sug fraudulos de doua decenii.
Din calcul sau dintr-un gest de recunostinta deplasat, Ion Iliescu a creat o categorie sociala sinistra astazi. In care revolutionarii autentici se calca pe picioare si beneficii cu profitori de speta joasa. Asa ca „21-22, cine-i impostor printre noi?” ramane o imperioasa interogatie si inceputul unui necesar demers de asanare. Asta daca revolutionarii mai cred in slogane si nu le repeta doar mecanic si festiv la fiecare aniversare a fugii lui Ceausescu.
Vifor Rotar
