6 august – Schimbarea la fata anunta prima zi de toamna
Data de 6 august este trecuta cu rosu in calendarul crestinilor ortodocsi care sarbatoresc in aceasta zi Schimbarea la Fata a Mantuitorului.
Acest eveniment cu o deosebita semnificatie religioasa a avut loc in timpul festivalului evreiesc Booths si astfel praznuirea acesteia in Biserica Crestina devine implinirea prin Noul Testament a sarbatorii Vechiul Testament. A insemnat apogeul apostolatului si al intemeierii crestinismului, iar „Schimbarea la Fata”, transfigurarea lui Iisus si inconjurarea lui cu o „mandorla” (nimb) de stralucire celesta, ca un nor dovedea originea Sa divina. Acest moment a insemnat trecerea intr-o alta perioada a sacrei intemeieri spirituale, in numele lui Dumnezeu Tatal si al Sfintei Treimi.
Pe vremuri, sarbatoarea Schimbarii la Fata se situa in Postul Mare, dar a fost considerata o sarbatoare prea vesela pentru perioada respectiva.
In lumea satelor care se ghideaza dupa calendarul popular al evenimentelor care se tin in functie de schimbarile meteorologice si astronomice specifice zonei temperate, aceasta sarbatoare poarta denumire de Probejenie.
Ca si momentul biblic, aceasta zi era considerata de lumea satelor ca un „prag”, din perpetua curgere a anotimpurilor, ca punte de legatura intre vara si toamna, intre parguirea holdelor, a pomilor, a viilor si toamna implinirilor si a belsugului, dupa cum povesteste din lumea satelor Prof. Dr. Maria Bocse.
„PROBEJENIA avea si valente premonitive in credintele populare: daca aceasta zi era insorita si calda, toamna urma a fi roditoare, iar daca ploua, toamna va fi trista, innegurata.
Primul semn al toamnei in aceasta zi era schimbarea culorilor padurii, de la verdele intens, stralucitor, la galben si ruginiu, dealurile si muntii parind ca ard sub siniliul cerului.
Apele raurilor devin reci, copiii nu se mai scalda in unda, caci „o spurca jivinele”- spun credintele populare.
Toate vietuitoarele se pregatesc sa intre in ascunzatori si in borte, serpii, sopirlele, broastele se retrag la caldura „din inima pamantului”.
Oamenii satelor – care la vremea solstitiului de vara (la Sanziene) isi scoteau patul pe prispa casei, in cerdac sau in „tarnat”, pentru a respira aerul curat al noptii sau pentru a numara stelele (care adesea le erau calauzitoare in urmarea etapelor muncii) – de la Probejenie isi duceau din nou patul in casa, caci semnele apropiatei toamne se aratau.
PROBEJENIA marcheaza si inceputul culesului viilor, „pe rod de vara”. Fiind in perioada Postului Sfintei Marii, era dezlegare la peste si la struguri, ca si la miere, caci se „descapaceau stupii” si se aduna in camari „dulceata florilor”.
In aceasta zi se culegeau si plantele de leac ce purtau numele Maicii Domnului: „Parul Maicii Domnului”, „Palma Maicii Domnului”, „Rugul sintamaresc”, busuiocul, ca remedii „pentru bolile copiilor si ale batranilor”.”, ne aminteste de sacralitatea satului doamna profesor dr. Maria Bocse.
