8 aprilie 2011 – Centenar Emil Cioran
La 8 aprilie 1911 se nastea cel mai mare filozof pe care l-a avut Romania: Emil Cioran, filosof, eseist roman (d. 1995).
„O radiografie a vietii gandului si inimii lui Emil Cioran, facuta in zilele noastre, il situeaza pentru multele sale calitati ca si controverse intr-o aura de mitologica. Viata lui trebuie privita, insa, in contextul spiritual si politic european in care a trait; un timp in care au loc, pe langa cele doua razboaie mondiale, mari prefaceri spirituale si ideologice, mai ales rasturnari de valori. Dar ceea ce il face interesant pe ganditorul nostru in peisajul spiritual romanesc si european este structura sa unica in felul ei, caci, vrand-nevrand, Cioran a devenit un om universal – un geniu, in opinia lui Tutea. …………
Descoperirea lui Cioran este o problema de gust, dar si o problema de intelegere. Trebuie sa ai in structura ta tendinta, capacitatea de a intelege oamenii setosi de adevar ca Dostoievski, Giovani Papini, Nietzsche, Pascal, Nae Ionescu, Kierkegaard, caci daca nu ai ceva comun, structural cu ei, nu-i poti nici apropia, nici intelege. Oamenii acestia te incita, te farmeca, pentru ca iti pun probleme, te fac sa gandesti si iti cer atitudini, opinii, pozitii, te fac sa te razboiesti cu tine, cu lumea si cu neadevarul, cu superficialitatea si cu ignoranta, pentru ca sa te descoperi pe tine cel adevarat, lumea reala si adevarata. De
aceea, Cioran era citit in Occident de un public foarte larg – de toate culorile, de toate gradele, de pe toata gama de cautatori si indiferenti, de orientati si debusolati, amagiti si dezamagiti, increzatori si sceptici. Si aproape toti gaseau solutii si sugestii in opera
lui, caci el se adreseaza sufletului omenesc, acelui suflet, mai ales, zbuciumat, care nu si-a gasit inca linistea si certitudinea in aceasta lume.†– George Popescu Glogoveanu – Emil Cioran sau drama de a ramane roman – Revista ROST – nr. 30, august 2005
SCRIERI: Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993);
Cartea amagirilor (Bucuresti, 1936; 1991);
Schimbarea la fata a Romaniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993);
Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991);
Amurgul gandurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991);
Indreptar patimas (Bucuresti, 1991);
Précis de décomposition (Paris, 1949) – Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992);
Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) – Silogismele amaraciunii (Bucuresti, 1992);
La Tentation d’exister (Paris, 1956) – Ispita de a exista
(Bucuresti, 1992);
Histoire et utopie (Paris, 1960) – Istorie si utopie (Bucuresti, 1992);
La chute dans le temps (Paris, 1964) – Caderea in timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969);
De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973);
Ecartèlement (Paris, 1979);
Exercices d’admiration (Paris, 1986) – Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993);
Aveux et anathèmes (Paris, 1987) – Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994).
