Am votat cu PSD, dar nu pentru DRAGNEA! Este un carierist incult, lingău si slugarnic, fără mamă, fără tată…

Vă mai aduceti aminte de ”Legea lui Dragnea” sau ”Legea Defăimării”? Un proiect de lege care nu părea să însemne mare lucru și care, fara susținerea senatorilor PNL s-a spart ca o pungă cu apă, aruncată de la balcon, în capul lui Liviu Dragnea-Inițiatorul. Și-a luat președintele PSD, asta vara, o săpuneală zdravănă de la români, cum rar i s-a întâmplat vreunui politician în ultimii 26 de ani (martuire presa si facebook)! Motivul e simplu și e de ținut minte: când e vorba de libertatea de exprimare, garantată prin Constituție, mass-media și românii reacționează virulent. Dezvăluiri despre această „inițiativă” imbecila a lui Dragnea, însă, mai sunt de facut.Ca si „invatamintele” de neuitat pentru comportamentul si caracterul acestui om… (În primul rând, e de neuitat și tolerat că tot bâlciul acesta n-ar fi fost posibil fără susținerea liberalilor care, în comisia de la Senat, au votat în unanimitate forma inițială a proiectului, care deschidea calea către cenzură în presă și în mediul online! ).  Stiti cu cine se compara fapta lui Dragnea? Cu proiectul initiat de Crin Antonescu votat si promulgat in 2015 de catre Walter Klaus Iohannes

Liviu Dragnea a vrut să fie un novator, să se împăuneze cu o lege a Lui!
În expunerea de motive scrie: ”România ar fi fost primul stat membru al Uniunii Europene care ar promova acest model pro-activ pentru asimilarea la nivelul societății românești a principiilor și valorilor privind demnitatea umană, toleranța față de diferența dintre grupurile sociale. Totul inspirat din Convenția Cadru Europeană pentru Promovarea Toleranței și Combaterea Intoleranței”, model promovat de un ONG înființat de niște israelieni.
Presa a reacționat în ziua în care proiectul Legii Defăimării, așa botezat de catre nașul Liviu Dagnea. La ora aceea, încă, nu erau făcute publice toate amendamentele la lege pe site-ul Camerei Deputaților. Studierea documentelor elaborate atât la Senat cât și la Cameră, în februarie 2016, au relevat niște lucruri mai mult decât interesante și pe care cred că opinia publică trebuie să le cunoască.
Trebuie spus că dandu-si seama de toate prostiile care ar fi adus atingere libertății de exprimare au fost repede eliminate din proiect. Nu se mai facea referire la ”incitarea prin orice mijloace”, s-au scos repede referirile la ”apartenență politică” și ”avere” (tocmai El, Liviu Dragnea!…), s-a renunțat și la amenzile de până la 100.000 de lei etc. Cum sa-l mai votezi pe acest Ana Pauker intr-o ureche, dar cu pantaloni?
Sunt, însă, și câteva lucruri de culise care nu trebuie uitate:
Și la Senat și la Cameră, toți membrii PSD ai comisiilor juridice, au dat, slugarnic, aviz favorabil inutilei Legi a lui Dragnea. Și nu doar pesedei au perormat pe aceasta directie. Cel care a cerut majorarea amenzilor în comisia juridică a Camerei Deputaților, de la maximum de 60.000 de lei la 100.000 de lei, a fost deputatul UDMR Kereskenyi Gabor și nu pesediștii sau peneliștii, așa cum au circulat informațiile ”pe surse”…
Legea Defăimării a fost mai degrabă, un mijloc de a se mai crea o instituție în interiorul altei instituții, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și a da de lucru altor câteva (Ministerul Educației, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, probabil și unor ONG-uri).
Înființarea Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței avea stabilit bugetul pe ”un cincinal”: Dragnea a propus 10 angajați, însă Remus Cernea, un avorton mintal, (rămas intre timp fara mandat în Parlamentul) a reușit să ridice cifra la 14 bugetari.

De ce era inutilă, Legea lui Dragnea?
Ea dubla reglementări privind discriminarea, precum Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, chiar și unele prevederi din Codul Penal și Codul Civil. De altfel, deputații au renunțat la amenzile propuse de deputatul UDMR la Legea lui Dragnea și vor vota ca sancționarea să se facă în baza prevederilor existente. Tocmai inutilitatea acestei noi legi a alertat presa și opinia publică.

Dar ce l-a apucat pe Liviu Dragnea cu inițierea acestei legi și mai ales după ce a curățat-o de toate anomaliile care au provocat valuri de revoltă.
Teorii sunt mai multe în mediile politice. Sunt voci care-l acuză pe Dragnea că, prin tăcerea sa, a făcut jocul PNL de terfelire a PSD pentru o lege golită de conținut. Ca si alta data, dreptate a avut Ion Cristoiu, care  a atras atenția  că Liviu Dragnea s-a angajat în bătălia… pierdută pentru această Lege crezînd că va face pe plac lobby-ului evreiesc mondial și, de ce nu? că va răspunde și unor preocupări ale Stîngii europene. De aceea s-a si dus… pe blat, de doua ori in Israel! Numai că lingai de calibru marunt, cum este Dragnea, bat frecvent pe la usile celor care fac jocurile, ei fiind de fapt, cei care le initiaza…
„Din nenorocire, Liviu Dragnea și-a asumat o inițiativă în conflict categoric cu imaginea sa publică. Pe plan european astfel de preocupări sunt cu deosebire ale grupurilor de Stînga din Universități, altfel spus ale unor cercuri intelectuale, gen GDS. Nu spun că Liviu Dragnea e chiar un analfabet… Spun că între personalitatea sa și Legea discriminării e o prăpastie ca de la cer la pămînt.”  Iar evreii sunt vestiti prin abilitatea de a descoperi falsurile (plagiatele)…  (S. Ionescu)