Avem mai multe cozi, decât topoare
…o lege strâmbă, te bagă la răcoare!
Istoria Legii 90/2001, care l-a blocat pe Liviu Dragnea sa ajunga prim-ministru si pe care „calareste” acum propagandistic Klaus Johannis, a pornit in 1998, atunci cand guvernul Radu Vasile a transmis la Camera Deputatilor un proiect de lege privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. El a fost trimis pentru aviz la Comisia juridica si, pe această bază, proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor in 11.05.1999.
Textul art.3 era formulat in felul următor : „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetatenia romană si domiciliul in tară, se bucură de exercitiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale si nu se găsesc intr-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art.5 alin.(1)„.
Deci, formularea care există si in legea actuală (art.2) datează din 1998/1999… Ulterior, proiectul de lege, adoptat de Cameră, a ajuns la Senat iar Petre Roman, in calitate de presedinte, l-a trimis pentru aviz Comisiei juridice (in 24 mai 1999). Aici, el a fost tinut in sertare din cauza bataliilor din interiorul CDR privitoare la configuratia guvernului. Intre timp, in 1999, a fost adoptată si Legea responsabilitătii ministeriale (Legea 115/1999) care in art.25 alin.3 stabilea: ” Membrul Guvernului, condamnat printr-o hotarâre judecătorească definitivă, va fi demis din functie de presedintele României, la propunerea primului-ministru”. Era vorba nu despre cum se putea „intra” in guvern, ci despre cum se putea „iesi”… O prevedere legala prost redactata, este folosita acum cu oarece „dibacie’‘, impotriva adversarilor politici.
După alegerile din 2000, era nevoie, rapid, de o nouă reglementare referitoare la organizarea guvernului. In acele conditii, a fost preluat textul deja aprobat, in 1999, al proiectului de lege de la Cameră si au fost adăugate, din partea noului guvern, 34 de amendamente, care au fost transmise Senatului. Niciunul din amendamente, nu viza actualul articol 2 (fostul art.3).
In avizul Comisiei pentru administratie publică se arată, sub semnătura senatorului UDMR Seres Denes, că toate cele 34 de amendamente au fost aprobate in unanimitate.Evident, textul Senatului, care a inglobat amendamentele Guvernului, era diferit de textul Camerei. Dar textul articolului 2 – cel referitor la cine poate face din guvern – a rămas la fel. A fost insă necesară procedura medierii (in baza Constitutiei din 1991). Din comisia de mediere au făcut parte, intre altii, Acsinte Gaspar, Emil Boc, Radu Stroe, Popa Vlad. Comisia de mediere a validat cu superficialitate solutiile Senatului iar acestea au fost aprobate de cele două Camere… Asta este istoria.
Dacă va exista, in viitorul guvern, un ministru al justitiei cu vointa de a imbunătăti această legislatie, pot fi găsite formule mai precise si mai restrictive. Ca de exemplu: „pot fi membri ai Guvernului persoanele…care nu si-au pierdut drepturile electorale in urma unei condamnări penale.” Problema de baza ramâne insă aceea de a face imposibile, in viitor, decizii de justitie politică, destinate să elimine din viata politică anumiti adversari, prin folosirea instrumentelor „statului de drept”. Să asteptăm deci decizia noului ministru al justitiei in noul guvern si vom intelege in ce directie ne indreptăm…
Chiar nu vă este clar de ce au fost inventate „criteriile de integritate” de către Alina Mungiu Pippidi, de Klaus Iohannis si de anumiti lideri ai partidelor?, intreaba pe blogul propriu,fostul prim-ministru , prof.univ.Adrian Nastase. S-au putut face, in felul acesta, reglari de conturi dar si „trierea” candidatilor, cu complicitatea unor procurori sau judecători. Astfel a apărut stampila „penal” sau „bun pentru guvern”. Nu Legea 90/2001 este de vină pentru asta, ci presedintii si guvernele care au permis perpetuarea acestor derapaje.(ddr)
