Ro.mânia impotriva părinților, dreptate pentru tineri!
– Atinge-l! Atinge-l pe bătrân!
Şi apoi fluieratul sfâşietor, prelung, intrerupt cu sughiţuri de vuvuzea – ca o trâmbiţă de luptă pentru tinerele haimanale: în orele atât de stranii ale nopţii, fluieratul smulgea din somn strazi întregi şi oamenii, înfioraţi, se cuibăreau în pat, rugându-se la Dumnezeu pentru nenorocitul care era pe cale să fie chiar linşat. R. îşi dădu seama de pericol. Puteau avea ceva si cu el, jurnalistul. Era pe vremea când bărbaţii , trecuţi de cinci zeci de ani , stăteau mult pe gânduri când era vorba să se arate pe-afară în orele mai târzii din noapte.
Pur si simplu,erau consideraţi bătrâni. Şi pentru bătrâni generaţiile tinere aveau un profund dispreţ. Un resentiment puternic îi aţâţa pe nepoţi împotriva bunicilor, pe fii împotriva taţilor.Erau somati sa coboare in strada,sa fie judecati!Societatea trebuie reformata!fara gratuitati ! Fara ei!
Mai mult: se formaseră anumite specii politice pe cluburi, pe companii,adevarate secte dominate de o ură sălbatică împotriva celor în vârstă, ca şi cum aceştia ar fi fost responsabili de nemulţumirile, melancoliile, deziluziile, nefericirile atât de caracteristice tinereţii, de când lumea e lume. Şi noaptea, găştile astea se dezlănţuiau, mai ales la periferii, vânând bătrâni. Dacă izbuteau să pună gheara pe vreunul, îl snopeau în bătăi, îl despuiau, îl mânjeau cu vopsele ca să-l lase apoi legat de vreun copac sau de vreun felinar. În unele cazuri, în frenezia brutalului rit, mergeau şi mai departe.Sa li se reduca pensiile, sa nu li se mai vanda medicamente subventionate celor trecuti de 70 de ani…Daca au zile,sa traiasca!
Pur si simplu,erau consideraţi bătrâni. Şi pentru bătrâni generaţiile tinere aveau un profund dispreţ. Un resentiment puternic îi aţâţa pe nepoţi împotriva bunicilor, pe fii împotriva taţilor.Erau somati sa coboare in strada,sa fie judecati!Societatea trebuie reformata!fara gratuitati ! Fara ei!
Mai mult: se formaseră anumite specii politice pe cluburi, pe companii,adevarate secte dominate de o ură sălbatică împotriva celor în vârstă, ca şi cum aceştia ar fi fost responsabili de nemulţumirile, melancoliile, deziluziile, nefericirile atât de caracteristice tinereţii, de când lumea e lume. Şi noaptea, găştile astea se dezlănţuiau, mai ales la periferii, vânând bătrâni. Dacă izbuteau să pună gheara pe vreunul, îl snopeau în bătăi, îl despuiau, îl mânjeau cu vopsele ca să-l lase apoi legat de vreun copac sau de vreun felinar. În unele cazuri, în frenezia brutalului rit, mergeau şi mai departe.Sa li se reduca pensiile, sa nu li se mai vanda medicamente subventionate celor trecuti de 70 de ani…Daca au zile,sa traiasca!
Trebuie rezolvata problema tineretului! Preocuparea aceasta blestemată, care de-a lungul mileniilor îşi transmitea frământarea din tată în fiu, exploda în sfârşit. Ziarele, radioul, televiziunea, filmele îi veniseră în ajutor. Tinerii începură să fie mângâiaţi, compătimiţi, adulaţi, exaltaţi, încurajaţi să se impună în societate prin orice mijloc. Bătrânii înşişi, înspăimântaţi de această vastă mişcare a spiritelor, participau la ea, ca să-şi făurească un alibi, ca să facă cunoscut – dar era atât de inutil – că da, e adevărat că ei aveau şaizeci,ori saptezeci de ani, dar spiritul lor era încă proaspăt, ei împărtăşeau aspiraţiile şi preocupările noilor contingente. Iluzii: oricum ar fi vorbit ei, orice ar fi spus, tinerii erau împotrivă, tinerii se simţeau stăpânii lumii, tinerii, cum era şi drept, pretindeau conducerea deţinută până acum de patriarhi. „Vârsta poate fi o vină” era sloganul lor…
De aici urmăririle de noapte, cu care ocazie autorităţile, înspăimântate şi ele, erau silite să mai închidă ochii. Aşa că foarte rău dacă ciolanele lor prăpădite, care ar fi făcut bine să stea închise în casă, îşi permiteau luxul să-i provoace pe tineri cu prezentele lor senile…
*
* *
Problema tineretului! Preocuparea aceasta blestemată care, de-a lungul mileniilor, îşi transmitea frământarea din tată în fiu, exploda în sfârşit… (…)Iluzii: oricum ar fi vorbit ei, orice ar fi spus, tinerii erau împotrivă, tinerii se simţeau stăpânii lumii, tinerii, cum era şi drept, pretindeau conducerea deţinută până acum de patriarhi. „Vârsta este o vină” era sloganul lor.
” Dino Buzzati –”Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri”
