Abroganța
Doar nu v-ați lăsat prostiți de bălmăjelile șocâtelui derutat Grindeanu? Doar n-ați pus botul la promisiunea că discută duminică după prânz în Guven dacă soluția pentru blestemată de Ordonanţă 13 este „abrogare sau prorogare, mai vedem noi”? Dacă i-aţi văzut moaca de omidă storcită de călcătura lui Dragnea, aţi înţeles că urmează o nouă tentativă de prosteală pe faţă pe tema strecurării în lege a beneficiilor pentru penalii lor de partid
Doar nu v-ați lăsat prostiți de bălmăjelile șocâtelui derutat Grindeanu? Doar n-ați pus botul la promisiunea că discută duminică după prânz în Guven dacă soluția pentru blestemată de Ordonanţă 13 este „abrogare sau prorogare, mai vedem noi”?
Dacă i-aţi văzut moaca de omidă storcită de călcătura lui Dragnea, aţi înţeles că urmează o nouă tentativă de prosteală pe faţă pe tema strecurării în lege a beneficiilor pentru penalii lor de partid. „Abrogare, pentru că aşa ne-a cerut administraţia prezidenţială” a pretins Grindeanu, încercând să se ascundă după o recomandare johannistă, făcută probabil pripit de preşedintele Klaus.
De unde până deunăzi scuipau pe zisele Cotrocenilor, sub pretext că nu le dictează lor preşedintele ce să facă, acum gaşca lui Dragnea s-a gândit să le exploateze în folos propriu. Specific pentru specia pesedistă, care se îmbuibă din ce zic şi fac ceilalţi, în loc să încerce să comită ceva de producţie proprie.
Dar nu asta e cea mai putredă parte a discursului grindean. La fel de pesedistă a fost aluzia la răspunderea Ministerului Justiţiei şi a ministrului şcolit la Bălţi Iordache pentru însăilările juridice din Ordonanţa 13. Nu răspunde Grindeanu, ca şef („ca şi şef” ar fi spus el, în prostia lui semianalfabetă) direct al lui Iordache şi, mai ales, nu răspunde Dragnea, comandantul suprem al partidului. Cel care şi-a asumat formal toate faptele guvernamentale, pe care a avut aroganţa să declare, încă înainte de instalarea valetului Grindeanu, că le coordona de la partid. Anemicul anunţ de ieri seară al lui Grindeanu n-a lămurit nimic despre incriminata Ordonanţa, dar a tranşat sec soarta lui Iordache şi a scribilor de ordonanţe din jurul lui, dacă lucrurile se împut mai tare decât sunt deja.
Un lucru este, însă, sigur: comunicatul de la finele şedinţei de guvern va găsi lumea în stradă, acolo unde a fost toată săptămâna. Minciuna ticluită la consfătuirea protectorilor de penali nu va păcăli pe nimeni. Programată cu parşivenie duminică după-amiază, în speranţa că va detensiona atmosfera şi va curăţa străzile pentru începutul de săptămână care urmează, şedinţa nu-i scapă pe pesedei de consecinţele făcăturii prin care îşi protejează încă puşcăriabilii. Au întins atât de mult nervii străzii încât şi-au pecetluit soarta. Pentru că textul ordonanţei, cu virgulele ei puse interesat şi inserările sau adăugirile la comandă, a încetat să mai fie miza protestelor. Ce vor oamenii acum este ca făcătorii de legi strâmbe la miezul nopţii să plătească pentru încărcătura criminogen-nocturnă a faptelor lor şi pentru atitudinea bovină cu care au tratat până acum reacţia străzii, atenţionările europene sau demersurile făcute de instituțiile fundamentale ale statului de drept.
Şi, mai ales, pentru că ordonanţa se mai poate abroga, dar aroganţa ba.
Vifor Rotar