AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT –
Iohannis poate fi urmarit penal!

Lumeajustitiei.ro va prezinta un document incendiar care releva ca toti procurori numiti de Traian Basescu in fruntea marilor parchete au mintit natiunea cand au sustinut ca Presedintele Romaniei nu poate fi cercetat decat dupa ce isi incheie mandatul.

Primul care a lansat marea minciuna nationala a fost seful DNA Daniel Marius Morar, dupa care i-au urmat Laura Kovesi si sefii din Parchetul General. Acestia au refuzat constant sa-l cerceteze pe Traian Basescu in numeroase dosare penale, invocand in mod fals imunitatea prezidentiala absoluta – concept inexistent in orice stat civilizat si contrazis de CEDO in cauza Urechean si Pavlicenco v. Republica Moldova din 2 Decembrie 2014 in care s-a statuat ca “52. … in situatia in care inviolabilitatea si imunitatea iau forma unui paravan, urmeaza a fi evitate”.

Mai mult decat atat, la 17 decembrie 2013, intr-un interviu dat Adevarul life, sefa DNA Laura Kovesi a spus despre Dosarele Flota si Casa din Mihaileanu: “Pana la acel moment nu se poate efectua urmarirea penala pentru ca exista acea imunitate pentru presedintele Romaniei. In Dosarul Flota, fata de celelalte persoane, in anii anteriori, s-a dat o solutie. Ea a fost atacata la ICCJ, daca nu ma insel, sau la instanta de judecata si a fost respinsa. Deci practic a ramas solutia de netrimitere in judecata definitiva. In momentul in care, in aceste dosare, se va putea lucra, datorita faptului ca nu mai exista acea imunitate prevazuta de lege, sunt convinsa, colegii vor lucra in dosare„.

Procurorii numiti in functie de Traian Basescu l-au favorizat incalcand dispozitiile Inaltei Curti
In realitate, presedintele Romaniei Traian Basescu a fost judecat vreme de un an la Inalta Curte, in Dosarul Flota, in primul sau an de mandat – 2005. Prin sentinta penala nr. 293/27.04.2005 a ICCJ Inalta Curte a decis restituirea Dosarului Flota la DNA, pe motiv de neregularitate a actului de sesizare (pe motiv ca rechizitoriul a fost semnat de adjunctul procurorului general al PNA Gheorghe Suhan si nu de procurorul general al PNA Ioan Amarie). Parchetul si acuzatii au declarat recurs, iar la recurs inculpatii din Dosarul Flota au invocat imunitatea prezidentiala, sustinand ca procesul penal trebuie incetat.

Prin decizia penala definitiva a Completului de 9 judecatori al ICCJ nr. 312/05.12.2005 au fost respinse toate recursurile, retinandu-se cu privire la motivul de recurs legat de imunitatea prezidentiala ca aceasta clauza de impunitate nu poate exista in faza de urmarire penala, putand fi invocata doar in faza de cercetare judecatoreasca (cand dosarul este la instanta): “…Instanta de fond nu s-a aflat in prezenta unui raport conflictual intre normele procesual-penale si normele constitutionale, intrucat acesta putea interveni numai in cazul inceperii cercetarii judecatoresti. Numai in aceasta din urma situatie, cu referire la imunitatea constitutionala a Presedintelui Romaniei, instanta avea a examina si a se pronunta asupra continutului si intinderii dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Constitutia Romaniei si a decide asupra incidentei sau neincidentei in cauza a impedimentului prevazut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., invocat de inculpati. Prin urmare, cum in cauza cercetarea judecatoreasca nu a inceput, ca o consecinta legala a neregularitatii actului de sesizare, criticile privind ivirea conflictului dintre norma constitutionala mentionata si normele procesual-penale, se constata a fi neintemeiate.”

Iata motivarea in extenso pe aspectul imunitatii prezidentiale din decizia penala a Completului de 9 judecatori al ICCJ nr. 312/05.12.2005:“Recurentii au sustinut ca hotararea atacata este criticabila sub trei aspecte:

1. Retinand ca motivul trimiterii cauzei la procuror il constituie neregularitatea actului de sesizare, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, cu incalcarea dispozitiilor art. 80 alin. (1), art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (2) din Constitutia Romaniei, revizuita, cu referire la art. 10 alin. (1) lit. f) teza a II-a si a III-a C. proc. pen., raportate la art. 11 pct. 2 lit. b) din acelasi cod.

S-a sustinut ca neacordandu-se preeminenta normei constitutionale ce acorda Presedintelui Romaniei, imunitate si prohibeste orice judecata penala impotriva acestuia, fata de normele procedurale privind regularitatea actului de sesizare, sens in care trebuia incetat procesul penal, instanta de fond a pronuntat o hotarare contrara legii, supusa cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

2. Desesizandu-se si restituind cauza la procuror, prima instanta a pronuntat o hotarare cu nesocotirea dispozitiilor art. 96 din Constitutia Romaniei, revizuita, potrivit carora Presedintele Romaniei nu poate fi judecat decat pentru inalta tradare, potrivit unei proceduri expres reglementate. Prin urmare, Presedintele Romanei nu poate fi judecat pentru nici o fapta prevazuta de legea penala. In consecinta, pronuntand hotararea de desesizare, judecatorii fondului au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat, caz de casare prevazut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 19 C. proc. Pen. (…) In acest sens este de retinut ca, spre deosebire de Codul penal, Codul de procedura penala nu cuprinde dispozitii privind aplicarea legii in timp.

In aceasta situatie devine operant principiul de drept penal al „activitatii” legii, potrivit caruia activitatea normelor de drept procesual penal se intinde din momentul intrarii in vigoare, pana la data abrogarii acestora. Ca atare, examinarea legalitatii actului procesual, in speta a hotararii judecatoresti atacate cu recurs, are loc in raport cu regula tempus regit actum, asa incat recursul se constata a fi nefondat si sub aspectul acestei critici.In fine, s-a mai sustinut ca instanta urma a solutiona un conflict intre normele de drept procesual si normele constitutionale, in care urma a acorda preeminenta acestora din urma. Si aceasta critica se constata a fi neintemeiata, in fapt conflictul afirmat nefiind existent. Astfel, este adevarat ca statul de drept este axat pe conceptul de democratie constitutionala.In acest context, legea organica sau ordinara are sens normativ si aplicabilitate in activitatea de judecata, ca o consecinta inevitabila, daca este conforma Constitutiei.

Fara a intra in examinari ce exced prezentei cauze, cu referire la controlul constitutionalitatii legilor, este de retinut ca instanta de fond nu s-a aflat in prezenta unui raport conflictual intre normele procesual-penale si normele constitutionale, intrucat acesta putea interveni numai in cazul inceperii cercetarii judecatoresti.Numai in aceasta din urma situatie, cu referire la imunitatea constitutionala a Presedintelui Romaniei, instanta avea a examina si a se pronunta asupra continutului si intinderii dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Constitutia Romaniei si a decide asupra incidentei sau neincidentei in cauza a impedimentului prevazut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., invocat de inculpati.Prin urmare, cum in cauza cercetarea judecatoreasca nu a inceput, ca o consecinta legala a neregularitatii actului de sesizare, criticile privind ivirea conflictului dintre norma constitutionala mentionata si normele procesual-penale, se constata a fi neintemeiate.

Dimpotriva, in lipsa conflictului de norme afirmat, instanta de fond ar fi dat o hotarare nelegala daca s-ar fi pronuntat, in sensul cerut, asupra impedimentului prevazut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., respectiv asupra celorlalte cereri si exceptii.Procedand astfel, instanta ar fi nesocotit principiile fundamentale care stau la baza procesului penal, precum si regulile de baza privind desfasurarea acestuia, concordante cu dispozitiile legii fundamentale si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.In fine, astfel procedand, pe langa pronuntarea cu nesocotirea normelor mentionate, prin hotararea pronuntata, instanta de fond ar fi incalcat cerinta previzibilitatii, statuata constant in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Or, in conditiile administrarii impartiale a justitiei, a decide ca in situatii de identitate absoluta, cu referire la neregularitatea sesizarii, intr-un caz instanta se poate pronunta asupra unor cereri si exceptii intrand in continutul cercetarii judecatoresti, iar in toate celelalte cazuri nu se poate pronunta, in raport cu dispozitiile art. 300, raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., apare ca o solutie inadmisibila in ordinea de drept.Prin urmare, recursurile se constata a fi nefondate, si sub aspectul acestei din urma critici, asa incat sentinta atacata nu este supusa nici unuia din cazurile de casare invocate de recurenti.”

Cum s-a musamalizat in Romania favorizarea presedintelui Romaniei: In consens cu decizia Completului de 9 judecatori al ICCJ – care reprezinta cea mai inalta autoritate de lucru judecata – au venit si o serie de decizii ale Curtii Constitutionale (care nu este izvor de drept si ale carei hotarari nu pot prevala unei hotarari judecatoresti definitive):

1 – Decizia Curtii Constitutionale nr. 284/2014: „44. De altfel, in ceea ce priveste limitele dreptului de exprimare, Legea fundamentala prevede la art. 72 alin.(1), avand ca titlu marginal „Imunitatea parlamentara”, potrivit caruia „Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului”. In conformitate cu dispozitiile art.84 alin. (2) din Constitutie, „Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplica in mod corespunzator”.

Analizand semnificatia juridica a institutiei imunitatii, Curtea constata ca aceasta este o garantie constitutionala, o masura de protectie juridica a mandatului, care are menirea sa asigure independenta titularului mandatului fata de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garantia prevazuta la art.72 alin.(1) din Constitutie incurajeaza titularul mandatului in adoptarea unui rol activ in viata politica a societatii, intrucat inlatura raspunderea juridica a acestuia pentru opiniile politice exprimate in exercitarea functiei de demnitate publica. Insa, titularul mandatului ramane raspunzator, conform legii, pentru toate actele si faptele savarsite in perioada in care a exercitat functia publica si care nu au legatura cu voturile sau opiniile politice„.

2 – Decizia Curtii Constitutionale nr. 53/2005: „Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat si pentru Presedintele Romaniei de art. 84 alin. (2), care prevede pentru seful statului aceeasi imunitate ca si pentru deputati si senatori, art.72 alin.(1) din Constitutie aplicandu-se in mod corespunzator„.

3 – Decizia CCR nr. 435/2006: „Fata de motivele invocate in sustinerea punctelor de vedere privind inadmisibilitatea, Curtea Constitutionala retine ca pentru solutionarea acestora este esential sa se stabileasca daca garantia constitutionala a imunitatii mandatului are menirea, in speta, sa impiedice controlul de constitutionalitate. Imunitatea mandatului de demnitate publica este reglementata de Legea fundamentala la art.72 alin.(1) avand ca titlu marginal ‘Imunitatea parlamentara’, potrivit caruia ‘Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului’. In conformitate cu dispozitiile art.84 alin.(2) din Constitutie, ‘Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplica in mod corespunzator’. Analizand semnificatia juridica a institutiei imunitatii, Curtea constata ca aceasta este o garantie constitutionala, o masura de protectie juridica a mandatului, care are menirea sa asigure independenta titularului mandatului fata de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Interdictia de tragere la raspundere prevazuta la art.72 alin. (1) din Constitutie are ca efect lipsa raspunderii juridice pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, iar organele competente sa stabileasca raspunderea juridica sunt instantele judecatoresti in temeiul art.126 alin.(1) din Constitutie„.

4 – Avizul consultativ al Curtii Constitutionale nr. 1/2007 „Referitor la atitudinea si exprimarile domnului Traian Basescu la adresa unor personalitati publice, art.84 alin.(2) din Constitutie prevede ca Presedintele Romaniei se bucura de imunitate in conditiile art.72 alin. (1), adica pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. In raport cu scopul politic urmarit, manifestarile Presedintelui, la care se refera autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii politice si sunt protejate de imunitatea prevazuta de textul citat din Constitutie„.

MAREA MUSAMALIZARE: In toamna lui 2014, in ultimele zile de mandat ale presedintelui Traian Basescu, sistemul ocult de forta a luat decizia musamalizarii faptelor procurorilor care au invocat vreme de 10 ani o imunitate prezidentiala absoluta – o inventie contrazisa de CEDO si de deciziile de pana atunci ale ICCJ si CCR.
Astfel, la 13 noiembrie 2014, Curtea Constitutionala a Romaniei (in care a fost numit judecator Daniel Morar, fostul sef al DNA care a inventat primul imunitatea prezidentiala absoluta) a emis Decizia 678/2014 in care a batjocorit Constitutia Romaniei si principiul de egalitate in fata legii si, fara a avea dreptul de a legifera, a respins o exceptie de neconstitutionalitate pe tema imunitatii prezidentiale, in dosarul plangerii de santaj facute de senatorul Gabriela Firea lui Traian Basescu, retinand ca: „In concluzie, din analiza dispozitiilor legale si constitutionale referitoare la imunitatea Presedintelui Romaniei, precum si a jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie, Curtea retine ca Presedintele Romaniei, in exercitarea atributiilor sale, se bucura de imunitate (art. 84 alin. (2) din Constitutie), sub cele doua aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, si inviolabilitatea, cu limita prevazuta de art. 96 din Constitutie – punerea sub acuzare pentru fapte de inalta tradare. In virtutea inviolabilitatii de care se bucura mandatul prezidential, pe perioada exercitarii acestuia, Presedintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu exceptia situatiei prevazute de art. 96 din Constitutie.“

De retinut ca singtagma „Presedintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu exceptia situatiei prevazute de art. 96 din Constitutie“ (n.a. – adica pentru „inalta tradare“, infractiune inexistenta in vechiul cod penal) nu a fost inserata in dispozitivul deciziei CCR, unde s-a stipulat doar „Respinge ca neintemeiara exceptia de necontitutionalitate ridicata de Gabriela Firea in Dosarul nr. 2130/1/2014 al ICCJ – Sectia penala. Definivita si general obligatorie“.Aceasta decizie a CCR nu are valoare juridica in sensul ca s-ar putea retine ca Presedintele Romaniei nu poate fi cercetat penal de PICCJ, intrucat pe de o parte CCR nu poate legifera (nu este izvor de drept), iar in cazul de fata Decizia Completului de 9 judecatori a ICCJ reprezinta autoritate de lucru judecat ce nu poate fi anulata de CCR.
De retinut ca in noiembrie 2014, majoritatea Curtii Constitutionale era compusa din cei trei judecatori numiti personal de Traian Basescu si ceilalti numiti de Senat si Camera Deputatilor (dominate la vremea respectiva de oamenii lui Basescu). De retinut ca aceasta Curte politica a batjocorit vointa a 7,4 milioane de romani care au votat pentru demiterea presedintelui Traian Basescu in iunie 2012, anuland votul poporului – o adevarata crima impotriva democratiei.

Lumeajustitiei.ro va face  plangere penala la PICCJ impotriva procurorilor care au instigat sau au invocat o falsa imunitate absoluta, nesocotind Decizia Completului de 9 judecatori a ICCJ si l-au favorizat prin aceasta pe presedintele Traian Basescu, ferindu-l de urmarirea penala vreme de 10 ani.

Presedintele PSD Liviu Dragnea a rostit marele adevar: Pe langa faptul ca de-a lungul anilor, studii juridice cu finantare europeana, dar si personalizati de prim rang au afirmat public ca este o minciuna imunitatea absoluta a presedintelui Romaniei, cea mai buna sinteza a situatiei reale a facut-o presedintele PSD Liviu Dragnea, actual presedinte al Camerei Deputatilor. Liviu Dragnea a declarat public in noiembrie 2016 ca va purcede cu PSD la modificarea Constitutiei pentru inlaturarea tuturor imunitatilor, iar in privinta imunitatii prezidentiale a conchis: „In Constitutie scrie ca presedintele nu poate fi judecat, nu scrie ca nu poate fi anchetat. Aceasta smecherie care a fost folosita pentru Traian Basescu nu ne pacaleste. Deci, presedintele poate fi anchetat, poate fi cercetat. Nu poate fi trimis in judecata decat atunci cand nu mai e presedinte, dar nimeni nu opreste pe nimeni sa-l cerceteze ca presedinte”.

Din cele de mai sus, rezulta ca actualul Presedinte al Romaniei Klaus Iohannis poate fi oricand cercetat penal de Parchetul General, daca pe numele sau eista indicii ca a faptuit ceva de natura penala.