Când ROMÂNIA rămâne LA RASCRUCE de ISTORIE vânăm si adunăm prea deseori, deșertaciune!
Lumea fierbe in jurul nostru, dar acest lucru e prea putin, se pare, pentru a ne misca din usuratatea cu care ne traim istoria – atat istoria mare, a neamului, cat si pe cea “mica”, a propriei noastre vieti. Sa ne uitam putin in jurul nostru:
Ungaria se afla in plin proces de reinventare revizionista, avand actiuni din ce in ce mai agresive si provocatoare la adresa tarilor vecine care au minoritati maghiare. Cu toate ca orientarea ei ar fi sinucigasa pentru o tara atat de mica, respectiv nationalismul economic si recuperarea ideologiei hortyste (inclusiv antisemite), totusi cum-necum Ungaria reuseste sa isi pastreze “fata” in Uniunea Europeana si sa fie un actor care conteaza. Abia acest lucru o face sa devina o amenintare pentru Romania, nu atat mustatile viforoase ale conspirationistilor urnei cu cenusa “apostolului” fascist Nyro: anume, capacitatea de a-si urmari obiectivele revizioniste.
Bulgaria, la sud, se afla in continua reforma. Pune moratoriu pe gazele de shist, fara sa cedeze presiunilor americane, are pareri proprii… ori pro-ruse in dosarul iranian, taxeaza FMI-ul pentru aportul deosebit adus agravarii crizei economice, dar si cere Rusiei respectarea intereselor nationale in proiectul South Stream. Frate, frate, slav, slav, ortodox, ortodox dar branza e pe bani… si imperialismul n-are miros. Ceea ce se stie mai putin este ca si in Bulgaria curentul revizionist este in renastere.
Dobrogea se afla tot mai mult invocata in imaginarul politic contemporan bulgaresc iar fostul premier Boiko Borisov a declarat, chiar la Bucuresti, ca Bulgaria a pierdut teritorii uriase in urma celui de-al doilea razboi mondial (daca-i asa, noi ce ar trebui sa zicem?!)
Serbia se afla si ea intr-un proces de reorientare, dupa ce T. Nikolici care abia castigatse alegerile si a vizitat (demonstrativ?), Moscova, unde a negat genocidul de la Srebenica si a afirmat ca nu va accepta integrarea in UE cu orice costuri! Iar in plan bisericesc un Comunicat al Patriarhiei Serbiei ne arata izolati chiar si in acest plan, avand in vedere ca Patriarhia Moscovei se afla in stranse relatii cu Biserica Greciei , in relatii amicale cu cea a Ierusalimului, are in jurisdictia ei ortodoxia din Ucraina si Moldova, si este chiar apropiata de Bulgaria.
In Ucraina, se foloseste pervers notiunea de limba moldoveneasca pentru a rupe unitatea si reprezentativitatea minoritatii romane din tara vecina. In plus Dna Merkel, fara s-o intrebe cineva, a recomandat … federalizarea Republicii Moldova ! Dupa ce legea egalitatii a fost impusa de eurocratii vigilenti, in asistenta tampa a Chisinaului si Bucurestiului, se agita iar apele, vorbindu-se chiar de instaurarea unor regiuni separatiste autonome in zonele controlate politic de comunisti si de episcopi mai apropiati, pare-se, de Patriarhia Moscovei In vremea asta Mitropolia Basarabiei se straduie, intre timp, sa faca totul pentru a compromite ortodoxia romaneasca, in timp ce Patriarhul Daniel este preocupat doar de Catedrala Neamului !
Asadar, toate tarile vecine Romaniei se afla in plina prefacere. Unele se consolideaza intern si devin eficiente si pe plan extern, altele se clatina, amenintand stabilitatea celor din jur ; pe teritoriul multora se duce o batalie geopolitica acuta intre SUA si Rusia. Exista o profetie a parintelui Arsenie Boca in care Romania e inconjurata de flacarile razboiului. Acum nu e razboi, insa stim ca razboaiele nu apar din senin, ci dintr-o fierbere, o tensiune care atinge punctul culminant. In privinta granitelor, oficialii asigura ca nimeni nu doreste modificarea lor astazi, ca doar suntem in Uniunea Europeana, Insa UE se tot transforma intr-un spatiu concentrc cu tot mai multe viteze si constrangeri si tot mai putine beneficii , Este previzibil ca intoarcerea la un discurs revizionist precum si la recuperarea nationalismului, chiar daca , adaptate contextului, sa continue. Practic, ori continua tendintele centrifugale provocate de impunerea austeritatii si de interesele divergente ale statelor europene, ori, mai probabil, se creeaza acea Uniune Europeana Politica cu viteze diferite, ”.Ambele variante sunt riscante pentru noi. In toata aceasta fierbere, Romania pare sa fie o tara cu un presedinte adormit, preocupat doar de realegere ,o pseudo-democratie letargica si nepregatita pentru vremurile si provocarile nelipsite ale viitorului imediat.
Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocsii romani, parem decuplati de la tensiunea reala a imprejurarilor istorice pe care le traim. Ne intereseaza mult care au fost mai tari, dacii sau romanii, ne anima subiectele care antreneaza discutii pasionante dar care nu au prea mare relevanta pentru viata noastra cotidiana, ignorand, totodata, subiectele reale, grave, intr-un cuvant, vanam si adunam, prea deseori, desertaciune. Iar daca ne uitam in jur, e jale: subiecte de can-can, fie politic, fie ”ortodox”… Toate denota o evadare din lumea reala. O evadare care nu ne va servi, insa, la nimic.
Realitatea se razbuna pe cei care o eludeaza permanent. Istoria ne este martora: superficitatea romanilor interbelici, pomenita de Martirul Mircea Vulcanescu in 1940, cand Ardealul a fost rapit prin Diktatul de la Viena, a prefatat dezastrul razboiului mondial, pierderile teritoriale si experimentul comunist.
Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine de-alungul a 100 de ani de independentza!. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte de-a lungul acestui veac romanesc si bun si rau! . Poate c-am fost superficiali, uşor sub vremurile mari ale-mplinirii care ne-ar fi cerut altfel.. . Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care – deşteptaţi de dimineaţă – ne vor fi vestit ivirea lor. […] Vremuri asemanatoare ne stau iar in fata,atat ca neam cat si ca persoane!. Doar ca acum vor fi cu mult mai grele… Iar noi unde suntem?
