99 de ani de la un act istoric repetabil – Unirea Basarabiei cu Regatul României!
Să întâmpinăm cu un gând bun, și cu nădejdea repetabilității, ziua de 27 martie, când aniversam 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României (Regatul, tot Regatul…). Pentru că pe tema asta am mai scris, aici doar m-aș mai mira încă odată (vorba vine!) cum de e posibil ca și după trei decenii de la prăbușirea lagărului comunist Basarabia să continue să fie ruptă de trupul țării. De ce nu prea mă mir, zic, de această aproape neverosimilă situație? Simplu: pentru că îmi e deja demult clar ce elite politice și intelectuale s-au ocupat de destinele României în anii de după 1990. Bref, actul unirii ar fi avut să se întemeieze nu doar pe un drept istoric inalienabil al românilor dar și pe un context politic factual ratificând el însuși, apăsat, acest drept. Să ne gândim doar că raptul din 1939 (Pactul “Hitler-Stalin” – iar nu șarlatania, prin formă, „Ribbentrop-Molotov”!) a fost condamnat încă de la 24 decembrie 1989 de însuși Sovietul Suprem al URSS. Pentru ca după dezmembrarea URSS același lucru să-l facă și Duma de Stat a Federației Ruse. Iar, în aceeași ordine cronologică, la 28 iunie 1991 Senatul SUA a adoptat Rezoluţia 148, prin care se hotărâse că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova.
Ce-au făcut cu tot acest context atât de favorabil politicienii de la București știm prea bine. Ajunge, cred, să spunem și numai că Rezoluția Senatului SUA a fost ascunsă cu mare grijă opiniei publice. Președinții României de după 1990 vor avea de dat primii socoteală în istorie pentru toate acestea.
Înțegem bine astăzi de ce, după uzurparea puterii, Ion Iliescu, această piază rea a României post-comuniste, s-a înconjurat de oameni asemeni lui – agenți sovietici, ca Vasile Ionel (primul său sfetnic) și Nicolae Militaru. În sfârșit, apropo tot context, trebuie amintit că chiar și mai în zilele noastre, în anii guralivului prezident de sorginte fesenist-securistă, primul ministru rus, la acea dată eternul domn Putin, a condamnat și el samavolnicia din 1939, în termeni fără echivoc și ei: “Trebuie să recunoaștem că tot ce s-a făcut între 1934-1939 pentru potolirea, pentru liniștirea fasciștilor, semnând cu ei acorduri și pacte, au fost din punct de vedere moral lucruri inacceptabile, iar din punct de vedere politic – fără sens, dăunătoare, periculoase. Anume aceste acțiuni, aceste <înțelegeri> cu fasciștii au dus în cele din urmă la tragedie, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur, trebuie să recunoaștem aceste greșeli. Țara noastră a făcut acest lucru. Duma de Stat a Federației Ruse, parlamentul țării, a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop” (discurs la aniversarea, în Polonia, a 70 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial).
Valerian Stan
