România este o ţară înconjurată de români …”un exemplu poate unic în istoria lumii, în continuitatea unui neam!”

Iata cine il contrazice pe un neispravit: comunistoidul Lucian Boia!
„Dacii, moesii, tracii n-au fost în toate vremurile aşa de războinici, desi istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul răboiului s-a născut în ţara lor. Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate provinciile, care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman...(Flavius Vegetius)”
Într-adevăr acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa (…) fie că este vorba de traci (…), de geţi sau de daci, locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitarea unui neam”. (André Armad)
Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” (Huszti Andras)

„Românii, în decursul acestui lung interval, au dăinuit refugiaţi în munţi la adăpost de şuvoiul invaziilor. (…) Timpul n-a avut darul să ştirbească forţa, nici să slăbească speranţa daco-romanilor. Rămăsese aceeaşi rasă rezistentă, răbdătoare, întrucât se considera nemuritoare” (Abdolonyme Ubicini, 1886)
„România este o ţară înconjurată de români.Când naţia e în arme, eu nu văd decât steagul ţării şi steagul ţării îl apăr.(…) „Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi.”(…) „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă.Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră(….)” Dintre toate provinciile pe care le-a stăpînit coroana Ungariei, singura care sub unguri si-a păstrat ca şef al ei un voievod, este Ardealul” (Nicolae Iorga)
”In acei ani s-a temut Süleyman ca nu cumva când ar încerca el să ocupe Transilvania sau Valahia sau Moldova, toate aceste ţări să se unească împreună şi să se apere !” (Antonio Veranzio 1504-1573)
„Nu există un stat în Europa orientală, nu există o ţară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Herţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi în Balcani, în Serbia, Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane, până dincolo de Nistru până aproape de Odessa şi Kiev […] Acest viforos fragment de popor, atât de nebăgat în seamă astăzi, când nici în ziaristică, nici la congres [Congresul de la Berlin din 1878] nu s-a pomenit despre el, are îndărătul lui un trecut strălucit câştigat prin proprie vitejie faţă de nişte duşmani cu mult superiori în cultura şi arta războiului.” (Mihai Eminescu)
„Desigur, există o deosebire de alcătuire: Fosta Ungarie prezintă o câmpie centrală, pe axa unui fluviu, apoi o centură de coline şi munţi pe care alerga hotarul. Dimpotrivă, Statul român prezintă o cetate centrală încadrată de munţi, coline, câmpii şi apoi fluvii pe care aleargă hotarul. Ei şi? Unde sunt legile geografice care să demonstreze că o alcătuire e mai favorabilă pentru un stat, decât alta? (G. Vâlsan) „[…]

„Dacă pământul poate fi hotărnicit cu graniţe, sufletului nu i se poate pune nici o stavilă! Dacă mai avem fraţi necuprinşi în hotarele pământului românesc, să nu uităm că aceşti fraţi pot fi cuprinşi în nemărginita dragoste a sufletului românesc! Noul ideal naţional sub drapelul căruia trebuie să se mobilizeze toată simţirea cea bună a neamului nostru este: Lupta pentru unitatea sufletească şi culturală a Românilor de pretutindeni! La luptă dar, pentru împlinirea acestui sfânt ideal! (I. Popescu-Băjenaru, 1925)
Românii nu sunt nicăieri colonişti,ori „venituri”,adica oamenii nimănui, ci, pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor.” (Mihai Eminescu)”
[…] Popoarele străvechi se caracterizează prin civilizaţie pastorală, prin retragerea la munte, de unde pot privi şi ocoli invaziile, printr’o faţă brăzdată de vânturile alpine, de experienţa milenară, printr’un ochiu pătrunzător şi neclintit de vultur, prin „muţenie.”‘…) ,,Când privim cu oarecare perspectivă, ne dăm seama că instinctul nostru a funcţionat totdeauna sigur. Numai noi am scăpat de penetraţia otomană administrativă, păstrându-ne independenţa. Poporul ştie să-şi disimuleze reacţiunile sufleteşti sub o faţă nepăsătoare, fără a juca comedie bizantină. În fiecare Român e ascuns un Vlaicu-Vodă.” (George Călinescu)

„Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă„(…).„Se va şti odată precum că ziua de 23 august eu am fixat-o în Istorie!” (Mareşal Ion Antonescu)
„Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” (Grigore Vieru) „Sper că românii vor afla adevărul, facându-i să fie mai buni, mai umani şi mai încrezatori în steaua lor.” (General Ştefan Guşă)
„România este o moştenire vie a Romei, dar şi un mare aliat al Americii.” (Madeleine K. Albright, Secretar de Stat al SUA între 1997 şi 2001)”Cum s-a spus de atâtea ori de catre oamenii de ştiinţă, cum am apăsat nu odată eu însumi, România e carpatică, Jugoslavia dinarică, Grecia maritimă, iar Turcia anatolică. Balcanică e numai Bulgaria.” (Nicolae Iorga)

„Ţara este rodul muncii unor zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia.”(Mihai Eminescu)
„Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenescu şi muntenescu şi cîţi sînt şi în Ţările Ungureşti cu acest nume, români şi pînă astăzi„(...)”Rumân înseamnă romanus şi unul când întreabă pe celălalt despre limbă, zice până în ziua de azi: ştii rumâneşte? ceea ce este aproape:”scis romanice?”, nu zice „moldoveneşte”.”(Miron Costin 1684)
„Românul păstrează neştirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba şi mai cu seamă marele lor nume de romani! Nobleţe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină.” (Jules Michelet) Din pacate,în secuime peste 60.000 de români întrebuinţează chiar şi în vatra familială… limba maghiară, ne mai având altă dovadă a naţionalităţii lor, decât religia lor ortodoxă”. (Carl F. Marienburg) „Ungurii nu iubesc munţii; satele lor sunt situate, mai ales, la şes sau în ţinuturi puţin deluroase. Când ei locuiesc în regiuni muntoase, ei se aşează, mai ales, în văile largi. Numai secuii şi o parte din locuitorii Paloc-ului trăiesc în regiuni relativ mai ridicate” (Etienne Györffy)
„Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care,locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decît sunt in realitate.”(Prof. Dr. Julius Jung, 1877) „În ziua de azi, pentru a stăpâni cât mai mulţi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odată ce ai sufletul, ai omul; iar când ai omul, teritoriul vine de la sine.”(contele de Marenches)

„Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi. Muream, mai ales, plătind miopia si neghiobia altora.” (Mircea Eliade)
„Eu nu mă tem de moarte; am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a fi ridicat steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat cu cămaşa morţii.” (Tudor Vladimirescu)”
Aceşti bieţi ţărani, cu mantălile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap, ei de care se râsese atâta, dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că li curge în vine tot sângele vechilor daci.”(Kohn Abrest)”Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de roman; şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o conteste?”(Ştefan Ludwig Roth, 1848)
„Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere felul neamului, din ce izvor şi seminţie sîntu locuitorii tărîi noastre, Moldovei şi Ţărîi Munteneşti şi românii din Ţările Ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi o dată descălecaţi sîntu”. (Miron Costin)

„Trăiască Moldova! Trăiască Valahia! Dar învrednicească-ne Dumnezeu să putem striga într-o zi: Trăiască România unită!… Sântem milioane de români. Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea! Numai unirea! Să trăiască unirea românilor!„(Costache Negri)”
Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată… În zilele de 5 şi 24 ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în alesul naţiunei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur domn ; alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”(Alexandru Ioan Cuza)
„Mulţi învăţaţi consideră naşterea şi începuturile neamului românesc drept o enigmă şi un miracol sau în sfârşit, ceva inexplicabil prin obişnuitele metode istorice. Este fără îndoială, o minune cum a rezistat şi a persistat aici poporul nostru, în mijlocul tuturor uraganelor, dar ţăranul român, existenţa lui permanentă pe aceste plaiuri poate dezlega taina aceasta şi altele care ne privesc. Ţăranul e începutul şi sfârşitul. Numai pentru că am fost neam paşnic de ţărani am putut să ne păstrăm fiinţa şi pământului „. (Liviu Rebreanu)

„Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupaţie, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.” (Ion Antonescu)„
„Ceea ce interesează istoria europeană este rezistenţa faţă de turci a grecilor, sîrbilor, a ungurilor, a valahilor, a moldovenilor şi în sfârşit, a ruşilor, din secolul al XIII-lea pînă în secolul al XVI-lea. Graţie jertfelor „Balcanicilor” şi ale slavilor din răsărit, civilizaţia occidentală a putut să se continuie în Europa occidentală şi de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu îşi dau destul seama.”(Ferdinand Lot, „Revue historique”;)

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu ne va fi ruşine niciodată.„ (Mihai Eminescu)

Share on Facebook

Tweet

Follow us