Marele reformator umanist al Transilvaniei a fost Johannis Honterus, nu călugării unguri (promovați în România de Viktor Orban)
Johannes Honterus, (n. 1498 la Brasov – d. 1549 ) a fost un învățatumanist sas reformator religios al sașilor din Transilvania fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu Honterus. Numele de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „Honter”, denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder. Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit.Tatăl său, maistru tabacar,pe langa atelierul propriu, poseda și o fermă,el aparținand burgheziei înstărite din Brasov.
Fiul său, Johannes, a primit o educație solidă, probabil de la calugarii dominicani. În anul 1529 se înscrie la universitatea din Viena, unde primește deja în anul 1522 gradul de „Baccalaureus”, iar în anul 1525 titlul de „magister artium”, de data aceasta pe numele de Johannes Holler Coronensis (Kronstadt = Orașul Coroanei).
În timpul asediului Vienei de către armatele Imperiul Otoman, în 1529, Honterus se refugiază la istoricul Turmair-Aventinus. În acest timp purta deja numele de Johannes Hynter-Hunterus. În 1530, predă la Universitatea Iagellonă din Cracovia, sub numele de Johannes de Corona, Artium Magister Viennesis. În același an publică primele sale lucrări, o descriere a lumii și ogramatica latina!
În următorii trei ani se află la Bassel, centrul umanismului European din acel timp, în special prin persoana lui Erasmus din Rotterdam. În Basel învață gravura în lemn necesara în artatipografiei Aici tipărește în 1532 cunoscuta reprezentare cartografica a Transilvaniei, prima la acest nivel.
În Brașov a înființat una din primele tipografii din Transilvania (începând cu 1529 mai funcționa o tipografie la Sibiu, concomitent cu tipografiade la Cluj). Printre altele, Honterus tipărește în 1543 cartea „Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland”(„Cărticica de reforma pentru Brasov și Țara Bârsei„) și „Apologia”, iar în 1547 un deosebit „Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen” („Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania”), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană. În anul 1546 a fost înființată la Brașov, la insistențele lui Honterus, prima fabrică de hârtie din Regiune, care va livra hârtie și în Țara Românească și Moldova.
În 1542 are loc, în cadrul școlii, prima reprezentație teatrală din regiune. Honterus elaborează un regulament de funcționare a școlii, „Constitutio Scholae Coronensis” (1543) și pune bazele unei organizații a elevilor, „Coetus”, unde elevii aveau multă libertate de decizie și acțiune, cu scopul dezvoltării și pregătirii lor pentru viața în societate.
Reforma a avut succes și in Transilvania de pe urma incompatibilității dintre statul modern, care evolua spre o direcție națională, și universalismul excesiv al bisericii catolice, ce se prezenta ca un organism supranațional. Statele s-au modernizat sub forma unui absolutism monarhic, mai pe gustul lui Orban Viktor, realizând monopolizarea autorității pe întregul lor teritoriu, eliminând un centru concurent de putere – Roma. Privilegiile și imunitățile bisericii nu mai puteau fi tolerate. Se dorea transformarea bisericii catolice într-un instrument pe care să-l folosească în interesul propriu, deschizând calea spre secularizare și laicizare, odată cu Concordatul de la Bologna din 1516 încheiat de regele Franței, Francisc I, și papa, regii nemaifiind interesați să sprijine reforma. Regii aveau nevoie permanent de fonduri, datorită creșterii aparatului birocratic și a necesităților militare cauzate de războaie.
Motivația economico-politică a funcționat doar în statele mici, în orașe, cantoane și principate. Spre deosebire de Anglia, nici un alt stat absolutist nu a fost câștigat pe deplin de ideile reformei…. Astfel, în perioade diferite și în diferite zone ale Europei, inclusiv in Transilvania sseasca au apărut și s-au cristalizat idei reformiste, precum cele afirmate cu forță de Luther, ce susținea „sola fide” (mântuirea prin credință), sacerdoțiul universal (orice creștin era un preot, nu mai era necesar rolul de mediatori al clericilor și al bisericii dintre umanitate și divinitate) și „sola scriptura” (autoritatea bibliei, care reprezenta unică sursă a credinței). Reacția bisericii catolice,inclusiv maghiare și a papalității față de reforma a fost violentă, manifestată prin excomunicări, condamnări, războaie religioase.
Conciliul de la Trento nu a acceptat ideile reformiste, confirmând dogmele anterioare. Au luat măsuri în privința reorganizării vechilor ordine monastice, ale căror abateri au fost criticate. S-a decis formarea ordinului iezuit, întemeiat de nobilul Ignațiu de Loyola și recunoscut de papa în 1540. Adevarat , printr-o disciplină riguroasă, organizare cvasi-militară, prin suplețe și învățământ mai de calitate oferit tuturor tinerilor, indiferent de confesiune, ordinul a contribuit la reîntoarcerea unor regiuni la catolicism, având o vocație în Orient și în lumea nouă. De voie,de nevoie, au fost luate măsuri împotriva abuzurilor atacate de reformatori. Este reorganizat învățământul bisericesc, fiind ridicat nivelul cultural al clerului catolic, care putea să combată cu argumente teologice și intelectuale ideile reformatorilor. A fost stabilită obligația preotului de a predică o dată pe săptămâna în limba vorbită, pentru a spori influență învățământului bisericesc asupra credincioșilor.Reforma a însemnat triumful individualismului, confirmat prin interiorizarea pietății, raportul direct al credinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra mântuirii și modalităților prin care putea fi obținută.
