De ce este DNA-ul o păcăleală ca şi ANI?
Pe zi ce trece, anticorupţia DNA, marea campanie a celei mai puternice femei din România, tinde să se transforme într-o poveste a Luluţei care credea că ea va curăţa lumea de balauri. Comicul situaţiei nu se vede peste graniţă pentru că de o parte şade grupul de interese ce aplaudă fiecare decapitare din trupa adversarilor. Iar de cealaltă, o armată de ONG-uri şi televiziuni.
Simulacrul acesta de eroism justiţiar nu se zvârcoleşte sub lumina reflectoarelor pentru simplul motiv că televiziunile se tem, pupezele de la pupitru cântă într-o orchestră dirijată prost, dar dirijată, şi pe deasupra cred cu sinceritate în vinovăţia oricărui cap aruncat mulţimii. Şi se socot obligate să cânte în corul anticorupţiei.
Care va să zică, în România nu contează că procurorul general a stopat un dosar de fraude puse la cale şi de fratele preşedintelui Traian Băsescu? De care ştia şi Traian (ştie, mă, ştie!). Şi nici că procurorul general Laura Codruţa Kovesi a eliminat un subordonat din sistem pentru a proteja investigarea familiei Băsescu. Nu contează nici faptul că Laura Codruţa Kovesi a fost procuror general o lungă perioadă în care procurorii şi Parchetul General condus de ea au acoperit cele mai grosolane fapte şi că s-au menţinut în ne-lucrare dosare scandaloase. Nimic nu cântăreşte mai mult decât promovarea nebună în mass-media a unei evaziuni ficale puse în seama prim-ministrului!?
Demersul insistent şi neconvingător al DNA pune sub semnul întrebării calitatea justiţiei elogiate în aceste zile. Ca şi cazul Rarinca. Amândouă arată a operaţiuni controlate până la detaliu. Nu cercetează DNA banii din dosarul Microsoft folosiţi în politică. Cum să rişte aşa ceva? De câte ori a ajuns Vasile Blaga la DNA pentru a da explicaţii? Dar ceilalţi responsabili din PNL şi din PDL pentru a lămuri traseul banilor trecuţi din corupţie în organizarea alegerilor? Doar n-o să-i cheme la DNA pe Traian Băsescu şi pe Klaus Iohannis!
Concentrarea DNA şi a Laurei Codruţa Kovesi pe dosarul Şova-Ponta arată ca o comandă politică menită să declanşeze (eventual justifice) debarcarea premierului incomod pentru preşedinte, pentru partidul său şi chiar pentru unii parteneri externi ai României. Victor Ponta nu poate fi debarcat cu mijloace democratice, nici cu şantajarea sau achiziţia de navetişti şi fugari din UNPR şi PSD. Şi atunci se recurge la DNA, exact în acelaşi mod în care folosea Traian Băsescu ANI, CSM-ul, DNA-ul şi SRI-ul pentru a distruge un adversar.Lucrătura arată prost de la mare distanţă. Şi descalificant pentru Klaus Iohannis şi pentru Laura Codruţa Kovesi. Nimeni nu-şi imaginează că Laura Codruţa Kovesi este eroina singuratică pornită la vânătoare de bandiţi. Nu arată şi nu este un om din categoria eroilor populari. Pentru simplul fapt că nu este şi nici nu a probat niciodată asta. Eu cred că partenerii noştri externi, chiar dacă o susţin, nu îi indică toate ţintele. O plac cu adevărat în nefirescul ei donquijotesc, dar nu o dirijează la milimetru. Nu ne rămâne decât bănuiala că preşedintele României (cu aerul său de nepăsare suverană) se află, împreună cu SRI, în spatele operaţiunii de debarcare a guvernului Ponta şi de încropire a unui ”guvern al meu” care să aia şi aia şi aşa şi pe dincolo, dar în nici un caz să revoluţioneze şi să facă ordine în grajdurile politicii noastre iresponsabile.
Dovezile care să confirme această desfăşurare încropită stau în logică şi în judecata bunului-simţ. Tot logica ne obligă să ne întrebăm de ce lasă Klaus Iohannis ca politica românească să rămână înecată în acest soi de lucrături mărunte şi scârboase? De ce se face şi el parte (câtă vreme nu se detaşează de utilizarea unor asemenea practici, nu le incriminează şi nu cere abandonarea lor, spre a orienta instituţiile statului spre marile prejudicii provocate statului român) la acest mod de a ierarhiza responsabilităţile?
Faptul că DNA îl acuză de mai nimic pe Victor Ponta şi încearcă să-l demoleze cu o evaziune de 12.000 de euro nu arată nici modestia şi nici cinstea premierului, cât mediocritatea instituţiei şi a binomului care încearcă să-l răstoarne. Poate chiar duplicitatea de tip mafiot a acestuia. Adică Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea cu binoamele lor cu tot nu prezintă românilor nimic din marile presupuse aventuri financiare ale premierului. Nici înţelegerea pe datoria kazahilor de la KazMunayGas pentru Rompetrol, nici pe facilităţile acordate grupului OMV, nici pe achiziţia apartamentelor de la firma din Panama.
Avem de-a face cu nişte instituţii chioare care nu pot instrumenta nici un dosar dintre cele mari despre care vorbesc presa şi populaţia României. DNA şi SRI (mă rog, cu sprijinul) nu sunt pregătite nici să-l trimită spre instanţă, nici să-l scape pe premier de acuzele devenite folclor. Sau avem de-a face cu o şmecherie, devenită regulă în politica românească, vizibilă şi în cazul fostului premier Adrian Năstase. Instituţiile dirijate de Traian Băsescu s-au limitat la investigarea termopanelor şi a moştenirilor de la mătuşa Tamara, parcă pentru a duce totul în ridicol şi pentru a evita marile afaceri şi privatizări, terenurile de pe Dorobanţi şi de pe aiurea. De ce au evitat Fiscul şi Parchetul condus de Laura Codruţa Kovesi, Daniel Moraru şi Tiberiu Niţu aceste dosare-scandal-megatun, cu valori enorme la mijloc şi s-au limitat la scame economico-fiscale? Pentru că niciodată nu au vrut cu adevărat să atace rădăcina răului, marile fraude, tunurile de proporţii, mult mai tari ca ale lui Al Capone!
De ce este neserioasă campania instrumentată de Laura Codruţa Kovesi? Pentru că vrea să contribuie la debarcarea prim-ministrului pentru bănuiala că ar fi ascuns o bicicletă şi două trotinete, nu pentru tunurile de care a fost acuzat în public şi care intenţionat au fost lăsate în coadă de peşte. De ce este DNA-ul o păcăleală ca şi ANI? Pentru că au aceiaşi părinţi şi pentru că ne arată mici iluzii de dreptate şi ne ţin cu ochii aţintiţi la micul ecran şi la buletinele de ştiri, noi aşteptând justiţie pentru furturile de petroliere, fabrici, vapoare de pescuit şi mineraliere, bănci şi resurse minerale, pentru zeci de terenuri şterpelite ca nişte caise pe cale de a se coace şi licitaţii măsluite pe preţuri supergonflate numai şi numai pentru grosimea para-ndărătului.Şi, când acolo, aceste instituţii nu ne livrează decât operaţiuni contrafăcute, mizilicuri şi fraude din tabăra adversarilor celor care ne conduc.
