Rînjetul lui Iohannis şi pacienta Koveşi

Proaspăt întors din Tenerife, Iohannis şi-a continuat în chip sfidător excursia pe pîrtia de la Şureanu, în timp ce sute de protestatari îl huiduiau la poarta Palatului Cotroceni, cerîndu-i demisia pentru acel „nu” repetat în sprijinul corupţiei, oripilaţi de repetatul şi ieftinul laudatio la adresa şefei D.N.A., îngroziţi de rînjetul său de circ şi dezinteresul manifestat faţă de procurorii stricaţi, de peroraţia lui pe tema corupţiei pe care, evident, o tăinuieşte.
Deşi bate la ochi, trucul lui Iohannis de a mîngîia pe frunte pacienta Koveşi nu este nou. Nou este doar tupeul lui Koveşi de a se ţine cu fundul de scaun, pentru că sistemul îi şopteşte la ureche vorbe de amor, în pofida numeroaselor dovezi care îi arată drumul spre sala de judecată. Raportul de control de la D.N.A. menţionează aspecte revoltătoare, care relevă faptul că sub conducerea Laurei Koveşi, D.N.A. a devenit un real pericol public, fiind pusă sub semnul întrebării oportunitatea funcţionarii în continuare a acestei instituţii, cîta vreme abuzurile, eşecurile şi ilegalităţile au atins cote alarmante. Singurul preşedinte care a acoperit ilegalităţile sistemului, care o face pe-a avocatul acestui mecanism represiv, este Iohannis. Şi, în mod sigur, la căderea sistemului, va achita cea mai grea notă de plată.

Oripilaţi de abuzurile acestei instituţii represive, tot mai mulţi români cer demisia lui Iohannis şi a Codruţei Koveşi, întrebîndu-se cum ne-am pricopsit cu acest instrument al abuzului, care permite o imunitate absolută procurorilor, imunitate ce a depăşit sistemul juridic românesc, transformîndu-l, subtil, în dictatură. În 2002, sub lozinca „lupta anticorupţie”, lozincă menită să ascundă ilegalităţile şi abuzurile de la vîrf, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002, interlopii lumii paralele le-au sugerat lui Iliescu şi lui Năstase înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie (P.N.A.), transformat, apoi, într-o armă politică împotriva opozanţilor. În 2005 şi-a schimbat denumirea în Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.).
Teoretic, D.N.A., pare a fi o instituţie românească, dar, în realitate, este condusa de globaliştii S.U.A.-U.E.-Sörös & Co. Pentru că aceştia au văzut instrumentul potrivit în Traian Băsescu, adică modelul de slugă fidelă, au decis, în 2005, că trebuie să fie preşedinte al României. Astfel, au demarat, cu concursul „alesului”, un odios experiment de tip totalitar, mai întîi, pentru a testa reacţia oamenilor. Cum reacţia a fost absentă, Sistemul Represiv a devenit tot mai puternic, tot mai virulent, Traian Băsescu folosindu-l împotriva tuturor celor care nu cădeau de acord cu el. În perioada respectivă, Justiţia Română” era pe mîna Monicăi Macovei, componentă a sistem juridic de dinainte de 1989. Uite aşa, România a devenit ţara în care trăiesc şi acţionează cele mai multe slugi ale globaliştilor.

Astăzi, nu putem vorbi despre derapaje la D.N.A., ci despre hainlîc. Despre o structură secretă de cucuvele mov, zdrenţe şi portocale, despre un mentorat în arta jafului, pactizare cu corupţia şi corupţii mari, din perspectiva unei precizii chirurgicale, toate avînd ca unic scop teroarea în rîndul celor care le stau în cale şi favorizarea infractorilor „de elită”. Atîta timp cît călătorului de la Cotroceni îi cîntă cucuveaua serenade în curtea palatului şi ne rîde-n nas, atîta timp cît o apără cu sîrg prin cuvinte îngăimate fără sens, „doamna K” va rămîne inexpugnabilă.
Presa v-a trăncăni puţin, va face un pic de balamuc în mijlocul drumului, o zi, două, cinci, apoi v-a scăpa osul din gură, pentru că alte oase vor fi puse cu tîlc pe piaţa media. Toate declaraţiile lui Iohannis cu privire la Koveşi reprezintă atitudinea tipică unui ispravnic supus mafiei transfrontaliere. Oricît s-ar căzni americanii să lucreze la imaginea” imaculatei Codruţa Koveşi, strănepoţii noştri vor urmări în mod sigur filme horror cu acest sinistru personaj, alături de Coldea, Portocală, de judecătorii acoperiţi, şantajaţi şi descoperiţi, alături de toţi cei din cîmpul tactic al S.R.I., pentru care aşteptăm începerea cercetării-urmării penale. Corupţia este partea cea mai mizerabilă a „democraţiei” româneşti, pe care n-avem cum s-o sfinţim. Este la fel cum m-aş strădui eu să acopăr goliciunea personajelor lui Michelangelo din „Judecata de apoi”.

În nicio ţară din lume nu mai funcţionează o asemenea instituţie gestapovistă! D.N.A. trebuie dezinfectată, deratizată şi regîndită sub deviza pretorului roman Piso: „Fiat Justiţia, ruat coleum!” (Să se facă dreptate, prăbuşească-se şi cerul!) şi condusă de un comisar incoruptibil, gen Eugen Alimănescu. Interesele Ţării trebuie să se afle deasupra tuturor „parteneriatelor”, iar Koveşi trebuie să primească un bilet la ordin cu destinaţia sala de judecată, apoi, previzibil, Târgşor sau Colibaşi.
Cu toate acestea, nu prea curînd vom citi ştirea potrivit căreia Koveşi şi întreg carul alegoric vor fi înlăturaţi şi traşi la răspundere pentru multele abuzuri, pentru terfelirea unor vieţi şi repetatele încălcări ale Constituţiei, pentru că Gauleiterul Klemm şi Herr Iohannis se declară super-mulţumiţi de „doamna K”, o laudă şi o decorează ca fiind cea mai tare din parcările internaţionale! Cum au dispărut cu coada între picioare cele mai aprige regimuri dictatoriale: nazist, sovietic, maoist, comunist, înclin să cred că tot aşa va dispărea imperiul piramidal al corupţiei din ţară – acest regim mafiot binomist, demn de anii stalinismului. Sfîrşitul i se apropie. Regimului represiv securist al lui Koveşi şi Coldea i se ţine lumînarea.

În oricare altă ţară din lume, dacă există suspiciuni cu privire la un înalt oficial sau dacă vreunul îşi manifestă public obrăznicia penală, acesta îşi dă demisia sau este demis. Koveşi nu înseamnă Justiţie! Daţi jos blana de oaie de pe trupul de lup al doamnei K! În popor se spune adesea: „vai de păduchele care a făcut purici”.
În ciuda tuturor actelor de teatru absurd, în care Koveşi rîde cu o mască şi plînge pentru putere cu o alta, s-a ridicat deja capacul de pe cazanul care clocotea înăbuşit! I-a fost greu să reziste propriilor apucături şi maniei atotputerniciei. Şi mă întreb unde v-aţi ascuns haştagrezistenţilor acum, cînd fiertura de cucuvea mov a dat în foc! Cînd adevărul nud a ieşit la iveală!? În fine, poporul are mai mult mai multă demnitate decît pot avea în trei vieţi, Koveşi, Iohannis, Lazăr şi toate portocalele stricate din Justiţia română. Ei sînt mult mai parşivi decît îi credem noi.

Încotro vom ajunge dacă vom accepta să alunecăm perpetuu pe cojile de babane aruncate de maimuţele penale? Adevărata luptă anticorupţie din România se va finaliza atunci cînd vinovaţii vor face cunoştinţă cu răcoare din celulă, cînd averile dobîndite prin fraudă vor fi confiscate şi redate poporului. Cînd România va avea lideri patrioţi şi cu simţul răspunderii, pentru care binele poporului să fie mai presus decît binele personal.
Atunci cînd principalele braţe ale caracatiţei, începînd cu Koveşi, vor fi judecate şi stîrpite. Cînd ţara nu va mai fi raiul clanurilor de interlopi, protejaţi de justiţia încălţată cu papuci penali. Cînd vor dispărea crima organizată şi grupările mafiote care au luat în stăpînire instituţiile şi bunurile statului. Cînd turma de rozătoare de la vîrf va fi deconectată de la robinetul statului, cînd România nu va mai fi condusă de tractorişti, piraţi, chelneri, şoferi, panglicari, pieţari, valutişti, tîmplari, hoţi, absolvenţi de bacalaureat după obţinerea licenţei, cînd va dispărea orice urmă a clasei politicianiste postdecembriste.
Cînd liderii de sindicate nu vor mai fi controlaţi prin şantaj şi forţa banilor, cînd grupurile politico-economice de inspiraţie ocultă nu vor mai controla statul român, cînd organismelor financiare internaţionale nu li se vor mai permite să jupoaie naţiunea română de resurse şi să le expatrieze cetăţenii. Cînd corupţia nu va mai ţine loc de mic dejun, prînz şi cină pentru români.

Avem o droaie de aleşi care storc bani de la stat; o droaie de miriapozi care se urcă în mercedesuri plătite tot de stat, dar coboară foarte rar prin ţara înfometată, sărăcită, prin satele neelectrificate şi pline de noroi! A fi guvernat de o asemenea clasă politică, a fi judecat de o asemenea „Justiţie” coruptă înseamnă a fi nedreptăţit, furat de demnitatea ta, lipsit de valorile naţionale, pedepsit, prostit, persiflat, manipulat, taxat peste măsură, jupuit, sărăcit, controlat la fiecare bănuţ, dirijat, spionat, îndoctrinat, minţit şi comandat de indivizi imorali şi corupţi.

Maria Diana Popescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us