Mircea Eliade: Dacii se aflau așezați pe pământul nostru cu mii de ani înainte de Christos.
Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii! Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa-si cucereasca pamantul.
Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon. In loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru cel Mare nu s-a lasat atras definitiv în orbita civilizatiei mediteraneene. Ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia…
Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau „cel mai numeros popor dupa Indieni” au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom. Ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului.
Doar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie.
Politiceste Thracii au pierit fara urmasi… O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica!! Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania!), a fost definitiv sfaramata.
Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata. Ca si Thracia de dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora.
Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica…De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ?
Descindem dintr-unul dintre «neamurile cele mai numeroase din lume» Si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si “vicisitudinile istoriei” au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani.
Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos. Si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui. Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor.
Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.
(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
P.S. Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese ,din fericire,aceeasi rasa rezistenta, rabdatoare, întrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular în toate regiunile Romaniei. Mai e şi-un altul, aproape la fel de răspândit: « Apa trece, pietrele rămân ». Apa era năvălirea barbară, românii erau pietrele.”
Daca tin bine minte,Iorga vorbea de „doar” circa 1000 de ani!
Care si asa,este formidabil! Daca il citam pe Iorga,s-o facem exact!