Scandalul Forumul Democrat al Germanilor din România – declarat succesor legal al Grupului Etnic German este legat ombilical de …numele lui Klaus Iohannis!

Incredibila preluare a unei moşteniri hitleriste de către o organizaţie dintr-o ţară democratică s-a făcut sub Înaltul Patronaj al actualului președinte al României, a readus în atenţie una dintre organizaţiile sinistre din Europa puse în slujba lui Hitler.
Grupul Etnic German s-a numărat printre primele organizaţii fasciste desfinţate prin Decret Regal sub puterea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite. Toate bunurile Grupului au trecut în proprietatea statului printr-un Decret-Lege ţinînd de respectarea obligaţiilor internaţionale ale României. Deoarece n-a fost vorba de naţionalizare şi nici de confiscare de către Statul comunist, retrocedarea bunurilor Grupului Etnic în favoarea FDGR, condusă de Klaus Iohannis, sub Guvernarea PSD Adrian Nătase, a fost un act eminamente ilegal.

Una dintre numeroasele afacere de corupție ticluite în numele retrocedării, la mare modă la un moment dat, nu prea diferită deloviturile date prin ANRP. Scandalul, abia acum declanşat, a făcut să apară în presă multe materiale despre caracterul hitlerist al Grupului Etnic German.
S-a scris mai puţin, dacă nu chiar de loc, despre un adevăr istoric: Grupul Etnic German a dat mari bătăi de cap Mareşalului Ion Antonescu prin excesele hitleriste şi, mai ales, prin ipostaza de organizaţie subordonată direct Berlinului, scăpată de sub controlul autorităţilor româneşti.
Membrii Grupului Etnic German „mureau să se înscrie în S.S.

„Cea mai numeroasă categorie de cetăţeni români înrolaţi într-o armată străină au reprezentat-o membrii comunităţii germane. Aceştia constituiau Grupul Etnic German («Deutsche Volkgruppe») şi erau în număr de 782.000 de persoane în 1939.
În urma ocupării părţii de Nord a Transilvaniei, în septembrie 1940, numărul etnicilor germani de pe teritoriul României a scăzut la 542.000, restul devenind cetăţeni unguri.
Ca urmare a intensificării propagandei naziste în rîndul populaţiei germane din România, care propăvăduia idealurile apartenenţei la «marea familie germană» din Europa, majoritatea acestei comunităţi a aderat la organizaţia «National-Sozialistische Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rumänien» («Mişcarea de Reînnoire Naţional-Socialistă a Germanilor din România»).

La 20 noiembrie 1940 Grupul etnic German a căpătat un statut de semiautonomie în cadrul statului român, iar organizaţia sa şi-a schimbat numele în «N.S.D.A.P. der Deutschen Volkgruppe in Rumänien» («Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din România»). Acesta şi-a creat o organizaţie de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» («Tineretul German din România»).
Au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare, după modelul celor existente deja în Reich, «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannschaft», care erau echivalentul germano-român al lui «Allgemeine SS» şi «SA». 

Alte organizaţii create în cadrul Grupului German din România, după modelul celor din Germania au, fost: «Deutsche Arbeiterschaft in Rumänien», «Frauenwerk in Rumänien» şi «National Sozialistische Wokswolfahrt». Conducătorul Grupului Etnic German era, din 1940, Volksgruppenführer Andreas Schmidt, care se bucura şi de avantajul de a fi ginerele Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, şeful Oficiului Central pentru Cetăţenii de Rasă Germană din Străinătate («Volksdeutsche Mittelstelle»). Această relaţie specială între Andreas Schmidt şi Gottlob Berger s-a repercutat favorabil asupra organizaţiilor create în cadrul comunităţii germane din România.
Celor 31.000 persoane care făceau parte din formaţiunile militare «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannshaft» li s-au adăugat alţi 36.640 de membri ai organizaţiei «Heimat Dientst», care cuprindea pe toţi etnicii germani, bărbaţi pînă la vîrsta de 60 de ani.

Pentru pregătirea acestor formaţiuni paramilitare s-au înfiinţat şcoli de comandanţi, «Heinrich I» pentru cei din «Einsatz Staffel» şi «Horst Wessel» pentru organizaţia «Deutsche Mannschaft». Absolvenţii acestor şcoli de pregătire primeau o insignă (brevet) de comandant care era purtată la uniformă. Organizaţia de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» era formată din membri permamenţi, «Stamm Deutsche Jungend», şi membri obişnuiţi, «Allgemeine Deutsche Jungend». Ea cuprindea, în 1943, 17.268 băieţi şi 65.502 fete, reprezentînd circa 90% din tineretul Grupului Etnic German din România. Ei aveau propria lor şcoală de pregătire, «Hermann von Salza», în Sibiu.”

(Din volumul Armata română, 1941-1945, Editura R.A.I., Bucureşti, 1996, volum realizat de Cornel I. Scafeş şi colaboratorii)

Grupul Etnic German funcţiona ca stat în stat

În 1992,