Laura Codruta Udrea și Elena Gabriela Kovesi
Cum nu se poate călători în timp? Doar vedem atâtea reeditări, trase la indigo, de finaluri tragice. Sigur, cu alte personaje, dar cu aceeași morală: există o justiție imanentă care nu iartă.
Ai făcut abuzuri? Vei plăti!
Te-ai crezut Dumnezeu pe pământ și ai distrus destine nevinovate în numele atotputerniciei tale de lut? Vei plăti!
Ți-ai împovărat conștiința cu păcatele propriei tale vanități? Vei plăti!
Priviți în istorie:
Robespierre – adeptul și apologetul politicii de teroare împotriva adversarilor politici: decapitat, după ce i-a ghilotinat pe liderii Revoluției franceze.
Dinastia Tudor – cea mai elocventă exemplificare a principiului „după plată și răsplată”.
Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu: ieșiri din scenă simbolice care, peste diferențele de nuanță și context, indică prezența implacabilului.
Elena Udrea era, cu 10 ani în urmă, ceea ce este Laura Kovesi astăzi: favorita liderului maxim, de multe ori mai puternică și mai influentă decât acesta. I s-au înălțat ode grotești, a fost învăluită cu un cult al personalității ce părea a o face etern protejată de judecata timpului. Era sanctificarea însăși. Cum, acum, Laura Kovesi este „slujirea” însăși.
Vă mai aduceți aminte cum sfida doamna Udrea o comisie parlamentară care iși permisese să o chestioneze, timid, asupra unor presupuse excese în funcție? Cu zâmbete ironice, cu tupeu nemăsurat, cu răspunsuri miștocărești. Exact cum a sfidat și doamna Kovesi, acum câteva luni, tot o comisie parlamentară, aceea care se ocupa de „sufrageria lui Oprea”.
Zilele trecute Elena Udrea a fost condamnată definitiv la 6 ani de închisoare cu executare. Cât timp a trecut de la căderea protectorului ei? Mai puțin de 4 ani.
Cât timp a trecut de la căderea lui Coldea? Cam un an și jumătate. A inceput, imediat după aceea, declinul Laurei Kovesi? Fără îndoială!
Ceea ce vedem acum cu Elena Udrea nu reprezintă altceva decât ceea ce vom vedea, peste foarte puțin timp, cu Laura Kovesi. Istoria nu este doar pilduitoare. Ea este și extrem de redutabilă în a-și repeta lecțiile până când cei care se fac că nu înțeleg vor pricepe.
Lăudătorii fără măsură… Așa zișii susținători… Fiind de temeritate gasteropodică, de consistență molusciană, aceștia o vor lăsa pe Laura Kovesi fără mucusul lor protector la primul apel de slujire din partea viitorilor atotputernici. Exact după modelul „intelectualilor lui Băsescu”, aceia care inventau metafore umede pentru idolatrizarea „blondei irezistibile” de la Cotroceni și care, astăzi, când icoana lor de atunci se ascunde de austeritatea Târgșorului prin văgăunile fierbinți ale Americii Latine, își storc glandele salivare să nu zgârie, cu limbile lor pietrificate de panică, noile funduri de noi jupâni.
Și știți care e culmea? Că Laura Kovesi, împinsă de demonii din ea, nici măcar nu-și dă seama că ocupându-se, în felul în care a făcut-o, de Elena Udrea, s-a ocupat, de fapt, de propria pedepsire.
Asta este cea mai usturătoare lecție și pedeapsă pe care cei prea plini de ei o primesc: să-și dea seama, la un moment dat (când este prea târziu), că și-au făcut-o cu mâna lor, crezând că lor nu li se poate întâmpla.
Doamna Kovesi va descoperi în curând profunzimea cu forță de sentință a înțelepciunii populare:
„Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”!!!
O să-i mai folosească la ceva? Mă îndoiesc!
