BRASOVEANUL Mihai Nadin, profesor la University of Texas:
Următorul val de refugiați va fi de 3-4 milioane, iar apoi tot mai mulți !!
”Următorul val de refugiați va fi de 3-4 milioane, nu de 350.000. După aceea va fi de 10 milioane și va crește”, scrie pe blogul său reputatul om de știință american de orgine română, brasoveanul Mihai Nadin, profesor la University of Texas, specialist de talie mondiala in știința anticipației, semiotică și estetică.
„Disperarea este o forță motrice puternică; supraviețuirea conduce la un comportament extrem. Președintele Obama a emis un decret prezidențial axat pe știința comportamentală, iar subiectul este mai important decât decretul în sine. Trupul unui copil kurd de 3 ani – victima a conflictului dintre turci și kurzi – a fost adus la mal. Aceasta a stârnit simpatie pentru cei care fug de războiul din Siria și de conflictele din Irak, Afganistan și Libia sau de sărăcia din Africa. Compasiunea care îmbracă forme greșite este cea mai mare cruzime, spuneau anticii. Însă noi refuzăm să întelegem ce înseamnă asta. Siria și-a pierdut viitorul când jumătate din populație a fot obligată să părăsească țara. Cei mai buni din Asia, Africa și America de Sud devin… viitorul SUA, în timp ce destinul țărilor lor de baștină, al propriului lor popor, este pus sub semnul întrebării.
Germania a câștigat al Treilea Război Mondial fără să traga un singur foc. ”Deține” Europa și trebuie să-și înlocuiască populația activă pentru a menține în funcțiune motorul exporturilor. Chiar și cu 800.000 de refugiați – deloc ușor de intregrat – populația sa va continua să scadă. În calitate de… al doilea exportator mondial de arme, Germania este în aceeași poziție cu SUA – cel mai mare exportator de arme – cu Marea Britanie și Franța, toate interesate să mențină actualele războaie. Este ușor de explicat de ce nimeni nu vrea să facă conexiunea între războaie și imigrația masivă. Nu vrem să renunțăm la prosperitate! Să oferi sprijin celor săraci te face să te simti bine, dar gândul că acele milioane implicate în economia de razboi ar putea să obțină o felie mai mică din profit nu pare o opțiune.
Când numărul refugiaților și al imigranților va ajunge la milioane, ei îi vor înlătura pe cei care le stau în cale. Va fi prea târziu pentru a recunoaște că țările vestice au aprins în lume o flacără pe care nimeni nu o poate controla. Oare ordinul executiv legat de comportament și consecințele sale – un exemplu tipic de știință a anticipației aplicată – indică o nouă linie de acțiune bazată pe politici și pe responsabilitate? Sau nu este decât un mod de a te afla în treabă, indiferent cât de semnificativ sau neimportant ar fi asta?
Răspunsul la criza imigrației nu este și mai multă imigrație: Ecuația imigrației este simplă. Pentru a deveni productiv și a participa la viața economică, un copil din lumea occidentală costă peste un milion de dolari. Costul creșterii unui copil pentru a deveni un angajat cu înaltă calificare este dublu. În schimb, pentru a permite unui imigrant să ajunga la acest statut este aproape gratuit.Toți cei care se gândesc la moralitate și alte valori când vorbesc despre abordarea imigrației, ignoră acest lucru. Pe piața dură a forței de muncă, refugiații și imigranții sunt ieftini. Germania va cheltui 3,3 miliarde de euro pentru refugiați – beneficiul va fi însă de 300%. În spatele fiecărui imigrant ilegal și al fiecărui refugiat sunt zece alții sau mai mulți care vor să aibă șansa de a trăi și de a munci in Vest. Darwinismul social spune: ia-i pe cei care îndrăznesc. Supraviețuirea celor mai puternici în cea mai pură formă.
Dezbaterile nesfârșite din SUA, și acum din Europa, despre imigrația ilegală ignoră (sau prefera să nu vorbească) un lucru fundamental: imigranții au scris pe fruntea lor cuvântul ”PROFIT”, lucru ușor de observat de către cei bogați care știu să profite. Ecuația cerere-ofertă a pieței muncii în perioada post-industrială cuantifică beneficiile exodului creierelor – ”we need your brightest” – la fel ca și disponibilitatea imigranilor de a lucra pe bani puțini acolo unde cetățenii acelor state refuză să o facă. Germania, cu miraculoasa ei economie de export, a profitat de pe urma imigranților și refugiaților mai mult decât oricare altă țară din UE. Iar profitul mare al economiei americane se datorează mai mult forței ieftine de munca oferite de imigranți decât inovației tehnologice.
Răspunsul la criza oamenilor care renunță la modul lor de viață și caută un sanctuar departe de casă nu poate fi și nu trebuie să fie mai multă imigrație și mai mulți refugiați. Acolo unde războiul – cea mai mare mașină de scos profit – este cauza imediată a acestor decizii de a fugi pentru a-ți salva viata, prioritatea ar trebuie să fie efortul concertat pentru oprirea războiului. Însă suntem prea dependenți de prosperitatea noastra pentru a renunța la războaie… Absența justiției, a dezvoltarii economice și a șanselor, educatia slabă, corupția și, da, obstinația de a te agăța de traditiile care provoaca aceste condiții, sunt, într-o anumită măsură, și oportunități. Vestul poate face ceva pentru a le aborda. Pe lânga faptul că ne punem întrebări despre rolul nostru în declanșarea acestei situații este necesar să-i întrebăm pe cei care caută azil dacă sunt gata să accepte valorile societăților în care caută cu disperare să intre. Ceea ce vedem nu este neapărat încurajator.”