Ni se propune o lege în al cărei titlu apare un cuvînt inexistent în limba română ! Chiar așa!!
Despre antisemitism s-au scris mii de pagini, ne oprim aici. Este un fenomen complex, care nu poate fi stăpânit printr-un text de lege sau mai multe, indiferent de calitatea acestor texte. Iar atunci când aceste texte mai sunt și penibile, jalnice, deopotrivă nerușinate și rușinoase, nu ai în fapt ce comenta!
Cu anti-românismul care este situația?
Pe la mijlocul anilor 1980, când am dat un text spre publicare la „România literară”, Gabriel Dimisianu mi l-a refuzat printre altele și pentru că foloseam în text cuvîntul anti-românism, cuvînt inexistent în limba română. Și m-a trimis la DEX-ul din acea vreme. Lipsea! Se pare că nici ediția ultimă a DEX-ului nu înregistrează acest cuvînt. L-am căutat chiar azi și nu m-am priceput să-l găsesc. Ne aflăm, se pare, în situația hilară de a ni se propune o lege în al cărei titlu apare un cuvînt inexistent în limba română, neîntregistrat în dicționarele limbii române!…
Situație care ar putea fi interpretată ca o dovadă că faptele care pot fi adunate sub denumirea de antiromânism nu au o vechime prea mare, se petrec numai în ultima vreme! Conștiința publică nu a înregistrat suficient de multe cazuri de anti-românism pentru a pune în circulație o denumire a acestui fenomen, a acestei realități. Oare aceasta să fie situația ? Expunerea de motive care însoțește textul de lege propus debutează cu următoarele afirmații, pe care nu le putem trece cu vederea:
„De curând, Parlamentul României a adoptat o Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.
Prevederile acestei legi sunt cât se poate de valabile și identic aplicabile pentru prevenirea și combaterea antiromânismului, un curent susținut care se manifestă și proliferează tot mai agresiv.
Antiromânismul este o formă de luptă împotriva tuturor expresiilor de afirmare a identității românești, de contestare a suveranității naționale legitime a națiunii române, cât și de exprimare a unor idei, concepte, doctrine ori politici publice care vizează xenofobia în raport cu poporul român ori discriminarea negativă a acestuia.”
Nu pot accepta afirmația inițiatorilor legii cum că a combate antiromânismul „este cât se poate de valabil și identic” cu combaterea anti-semitismului. Cu alte cuvinte, resping ideea că cele două atitudini și fenomene sunt „identic” de greșite, de aberante, de nocive, de străine de legile normalității și ale cuviinței. Acuzația de antisemitism adusă unor români deseori a avut în vedere reacția de legitimă apărare a acelor români față de acțiuni sau activități cu caracter vădit anti-românesc ale unor evrei, nu puțini la număr, care sistematic s-au dedat la acte pline de dispreț și de nepăsare față de românii aflați pe post de victime ale unor fărădelegi cinice, inumane, comise de unii evrei. Vezi cazul arendașilor evrei de la 1907, al torționarilor evrei din anii de glorie ai lui Nicolski & comp.
O mai spunem o dată: nu negăm nicio clipă aportul evreilor, al unor evrei din România la cultura și civilizația românească, le arătăm toată cinstea și recunoștința noastră. Dar nu putem trece sub tăcere reversul trist al medaliei: activitatea altor evrei, lipsiți de scrupule, care nu au arătat nicio simpatie sau recunoștință față de gazdele lor atât de primitoare atunci când românii s-au aflat la greu, sub ocupație străină. Nu poate exista text de lege care să ne împiedice să spunem adevărul despre crimele săvârșite împotriva poporului român! Indiferent care ar fi autorii acelor crime! Iar legea recentă de combatere și prevenire a antisemitismului acest scop servește: să împiedice aflarea adevărului despre crimele și răutățile săvârșite împotriva românilor de către unii evrei!
Autorii proiectului de lege au considerat, pe bună dreptate, că se cuvine să dea exemple de acțiuni și atitudine anti-românești! Au prezentat câteva cazuri care îi incriminează pe maghiari, pe sași, pe ruși. Cazuri mai mult sau mai puțin corect prezentate. Lipsesc din acest trist pomelnic manifestările de antiromânism ale unor evrei, ale unor instituții evreiești, cum ar fi Federația Comunităților Evreiești din România, principala vinovată pentru acțiunea anti-românească cea mai gravă comisă după 1990: minciuna cu holocaustul petrecut în România, neadevărurile intens mediatizate despre situația evreilor din România în anii guvernării lui Ion Antonescu. Este o crimă de neiertat să acuzi de o crimă înfiorătoare oameni nevinovați, să-i acuzi pe români de genocid antisemit, în loc de a spune adevărul, anume că românii i-au salvat de genocid pe evrei, iar evreii au datorii de recunoștință față de români neonorate nici până azi.
Mulți evrei, dintre cei mai importanți evrei, la vremea respectivă și mai apoi, chiar și în zilele noastre, au recunoscut meritul unic, singular în Europa, al comportamentului românilor față de evrei! Chiar și azi, înalte oficialități israelite se pronunță în termeni asemănători la adresa României, a românilor!
Cu excepția evreilor din conducerea comunității evreilor din România care se situează pe altă poziție. Aceștia, după 1990, la inițiativa rabinului de tristă amintire Mozes Rosen au formulat acuzația de holocaust, de genocid, la pachet cu pretenții exagerate de despăgubiri.S-au strâns în jurul „rabinului roșu” o gașcă de escroci care trăiesc în huzur de pe urma evreilor „uciși” de români în acei ani! A le demonstra acestor infami cât sunt de nocivi pentru evrei în primul rând înseamnă a combate un complot anti-românesc nedemn de secolul în care trăim! În niciun caz nu se poate vorbi de antisemitism în cazul respingerii și repudierii unor indivizi de teapa lui Alexandru Florian sau Aurel Vainer, indivizi care intră la orice oră sub incidența legii de combatere a anti-românismului.
Adevărul nu poate fi nici anti-semit, nici anti-românesc! Acest principiu lipsește din textul celor două legi. De legea de combatere a antisemitismului nu aveam nicio nevoie, domeniul este suficient de bine acoperit de alte acte normative. Și ce este prea mult strică.
De o lege pentru identificarea și combaterea actelor de antiromânism aveam însă nevoie, chiar și în forma penibilă prezentată. Dar mai este timp să fie adusă la o fomă decentă. Nimeni nu se va grăbi s-o adopte cu rapiditatea cu care a fost adoptată inutila lege de combatere a antisemitismului…
Prof. dr. Ion Coja
