România – un câmp de bătaie în trei interese geopolitice majore
Secretarul american al Energiei, Rick Perry, vine doar pentru discuții bilaterale cu statul român pe tema Legii Offshore. Pe sub masă se pregăteşte o lovitură dată Administraţiei Trump pe piaţa energiei.
Summitul „Inițiativei celor Trei Mări“, organizat în perioada 17-18 septembrie la Bucureşti, cu participarea a 12 şefi de stat din Europa Centrală şi de Sud-Est, a președintelui Comisiei Europene, a unor invitați de nivel înalt din Statele Unite și din conducerea instituțiilor financiare europene și internaționale, nu pare a fi ceea ce se anunţă oficial.
Cu această ocazie, urma să fie organizat și Forumul de afaceri al Inițiativei celor Trei Mări, cu peste 600 de participanți – oameni de afaceri și oficiali din cele 12 state ale Inițiativei, din restul Uniunii Europene și din SUA, din Republica Moldova, Ucraina, Georgia și Balcanii de Vest, precum și reprezentanți ai unor think-tank-uri renumite pentru componenta de dezbateri a Forumului.
Până la ora actuală liderii Poloniei, Austriei şi Croației şi-au anunțat prezența. Surpriza va fi prezența doamnei Angela Merkel, încă neanunțată oficial. Însă, în programul preşedintelui Comisiei Europene Jean-Claude Junker, nu figurează o deplasare la Bucureşti.
Trilaterala mărilor, în folosul Germaniei şi a Rusiei
Polonia va veni doar în calitate de observator
Lansată la Dubrovnik, în vara anului 2016, Inițiativa celor Trei Mări, așa cum ea a fost intitulată cuprinde 12 țări riverane Mării Baltice, Adriatica şi Marii Negre. În limba engleză ea poartă numele de BABS (Baltic, Adriatic and Black Sea).
Anul trecut, în 2017, inițiativa a avut ca amfitrion Polonia, unde însuși preşedintele Trump a participat, dând amploare şi substanță demersului regional Est şi Central European.
În afară de Austria, toate celelalte țări participante sunt foste state comuniste. Anul acesta, 2018, această întâlnire regională se va desfășura la București, unde președintele Iohannis speră într-o participare masivă a şefilor de stat sau de guvern din cele 12 țări implicate.
Secretarul american pe Energie vine să discute despre Legea Offshore
Inedit este faptul că la Bucureşti va veni şi secretarul american pentru Energie, Rick Perry, pentru a dialoga bilateral, în special cu România.
Cum întâlnirea de la Bucureşti pare mai mult o afacere de familie germană, țările care şi-au anunțat prezența la vârf fiind în siajul politic sau spațiul de influență al Germaniei, este clar că emisarul american va negocia punctual doar interese exclusive ale SUA, neexistând interese multipolare.
Ca urmare a refuzului Germaniei de a permite intrarea produselor energetice americane pe piața europea-
nă, în special a LNG (Gaz Natural Lichefiat), produs extrem de căutat şi pe care SUA doreşte să îl exporte, Grupul de la Vişegrad (în afara Poloniei), pare a ignora inițiativa, de când Germania s-a declarat stat partener al întâlnirii.
Pentru a suplini lipsa de substanță a întâlnirii de la Bucureşti, Germania doreşte totuşi să arate că domină şi în acest domeniu, preluând practic, cu acordul președinției române, dialogul regional sponsorizat de SUA la primele sale ediții.
Interesant este că nimeni din România nu pare deranjat de afacerea de familie germană
Este clar că Polonia are interesul de a fi prezentă la negociere doar pentru a verifica, încă odată, inflexibilitatea germană în ceea ce priveşte relația de energie cu Rusia, iar Austria reprezintă, de mult timp, prin capetele de pod pe care şi le-a construit în industria energetică europeană, mai mult interesele Rusiei.
Practic inutilă ca format, inițiativa nu propune nimic Statelor Unite, ca atare jocul regional, în căldarea celor trei mări, devine un dialog unic germano-rus, care se va juca nu la Bucureşti, ci la Berlin şi Moscova. Iar România a oferit pe tavă acest dialog unei Europe devenite din ce în ce mai mult antiamericană.
Între puseurile de adrenalină sorosiste ale lui Macron şi lipsa de comunicare germană, România devine din nou doar ecoul unor poziții străine. Încet, cum îl ştim, în decizii şi în acțiuni în alte domenii, neavând nici un fel de program economic pentru țară, președintele român a devenit, subit, săltăreţ şi vioi când a venit vorba de interesele germane, mai precizează comentatorul în defenceromania.ro
Intermarium, resuscitat de Severin
Ţările riverane Mării Adriatice, Mării Nordului şi Mării Negre au constituit acest grup recent pentru o mai bună corelare a deciziilor de securitate şi a schimburilor economice în vederea recuperării rămânerilor în urmă a celor 12 state, unele fiind peste 50 de ani în siajul URSS.
Ideea unui intermarium a fost lansată în perioada interbelică de Mareșalul Pilsudski, președintele Poloniei. Ea a fost reluată în 1997 de ministrul român de Externe Adrian Severin, care a proiectat o trilaterală unind Marea Baltică cu Marea Neagră, formată din Polonia, Ucraina și România. Aceasta avea să fie completată imediat prin asocierea Republicii Moldova și urma a fi extinsă spre sud, până la Marea Egee, prin alte două trilaterale „spate în spate”, respectiv România-Bulgaria-Turcia și România-Bulgaria-Grecia, scrie Alex Stănilă în publicaţia QMagazine. Într-un drept la replică al preşedinţiei române se spune că nu există nicio legătură cu acea propunere din perioada interbelică.
Ce urmăreşte Klaus Iohannis?
În primul rând să-şi dovedească fidelitatea sa faţă de Germania. Deşi anunţat ca fiind prezent la reuniunea de la Bucureşti, Jean Claude-Juncker nu are pe agendă venirea la reuniune.
Ungaria are un puternic lobby pentru crearea cu sprijin austriac a unui HUB de energie, deşi nu deţine resurse naturale. În ultimii ani a dezvoltat o puternică industrie petrochimică, cea românească fiind distrusă de interesele austriaco-ruseşti.
Pe mâna cancelarului Austriei, Viktor Orban, creierul acţiunii, doreşte să forţeze această iniţiativă.
Miza: 200 miliarde de tone de gaz
Conform datelor publicate de către companiile care au explorat gazul din Marea Neagră, un consorţiu ExxonMobile, OMV şi Lukoil, Compania Black Sea Oil and Gas SRL (BSOG), deţinută de Carlyle, cel mai mare fond de equity din lume, ar exista în zona offshore peste 200 de miliarde de tone de gaz, ceea ce ar putea aduce României venituri de aproape 6,2 miliarde de euro, anual, numai prin regimul de taxare progresivă, impus de noua variantă a Legii Offshore.
În explorare, companiile străine au cheltuit peste două miliarde de dolari, sume pe care ar dori să le deducă din veniturile care ar proveni din explorarea resurselor naturale, dar pentru asta ar trebui schimbat Codul Fiscal din România, schimbare care ar deschide Cutia Pandorei.
Negocieri dure şi jocul caspic
Sub oblăduirea lui Klaus Iohannis se vor duce negocieri dure. Să vedem dacă preşedintele statului va apăra interesele financiare ale țării sau se va plia pe cele ale corporaţiilor.
Sigur că tema energiei e trecută la summit-ul de la Bucureşti printre altele.
Ţinta nu este numai gazul din perimetrul apropriat plajelor româneşti, ci cel din Caucazia de Sud, de o mie de ori mai consistent din punct de vedere al resurselor.
Încă de prin anii 1998 se discuta despre Nabucco, acea conductă de gaz transcontinentală care ar duce gazul din Marea Caspică spre Europa, eliminând total interesele Moscovei. UE a abandonat iniţiativa din trecut, probabil la presiunile germane. Interesul american în regiune este reprezentat de ExxonMobile, cea mai puternică din lume, în domeniul explorării şi exploatării resurselor naturale cu o cifră de afaceri mai mare decât bugetul UE.
BRUA sau rolul de poştaş al României
Autorităţile române au dat deja Transgaz autorizaţiile de mediu şi de construcţie a gazoductului BRUA. Multe dintre puterile reprezentate la Bucureşti şi-ar dori ca România să fie doar o ţară de tranzit a acestora, deloc un jucător important pe piaţa energiei.
Până la redactarea acestui material, Klaus Iohannis nu a dat semne că susţine interesele României, dar nici ale consorţiilor grupate în perimetrul marin amintit. A returnat Legea Offshore la Camera Deputaţilor.
Jocul este extrem de dur. La această reuniune se pot câştiga poziţii importante sau se poate pierde tot, în funcţie de cine serveşte cărţile.
Germania nu a arătat în patru ani de mandat a lui Klaus Iohannis că este interesată să sprijine în plan economic România.
Prezenţa lui Rick Perry ar putea descuraja iniţiative de coagulare a unor acorduri, dar nu poate stăvili negocierile ascunse.
Dacă Rick Perry nu va fi în centrul dezbaterilor legate de energie e clar că susceptibilitatea noastră se va confirma.
Marius Ghilezan
