UN CETATEAN AL LUMII, A OPRIT UN ATAC NUCLEAR!
De câteva zile bune, New York a cunoscut o uriașă desfășurare de forțe de securitate cu ocazia prezenței a peste 150 de șefi de state, participanți la sesiunea jubiliară a ONU, care sărbătorește 70 de ani de la inființare. O onorabilă vârstă de pensionar, care, aparent, se ține viguros pe picioare, dar este nevoit să inghită, în ultimii ani, mult prea des fel de fel de pilule amare, având iluzia efectului vindecător al acestora la multe, prea multe boli care macină în prezent omenirea.
La începutul trecutei săptămâni, tot la New York a avut loc un eveniment visat de nouă luni de președintele nostru și… așteptat cu înfrigurare de marii săi admiratori: întâlnirea doar …cu vicepreședintele J. Biden. Sintagmele „parteneriat strategic”, lupta impotriva coruptiei” etc. au fost pe buzele tuturor și în mesajele tuturor celor care au relatat evenimentul.
Principalul rezultat: o linie telefonică directă Iohannis-Biden; dar nu un telefon roșu, ci un fel de… abonament pentru un an și trei luni cât Biden mai ocupă un birou la Casa Albă. Nu vor fi folosite litere de aur în înscrierea acestui eveniment în istoria de peste 130 de ani dintre cele doua state, nu se va dezveli vreo placă comemorativă (…dacă nu ma inșală memoria, ultima de acest gen a fost dezvelită de miniștrii de externe român și ungur cu ocazia… cedării moștenirii Gojdu).
Principalul rezultat: o linie telefonică directă Iohannis-Biden; dar nu un telefon roșu, ci un fel de… abonament pentru un an și trei luni cât Biden mai ocupă un birou la Casa Albă. Nu vor fi folosite litere de aur în înscrierea acestui eveniment în istoria de peste 130 de ani dintre cele doua state, nu se va dezveli vreo placă comemorativă (…dacă nu ma inșală memoria, ultima de acest gen a fost dezvelită de miniștrii de externe român și ungur cu ocazia… cedării moștenirii Gojdu).
La New York au fosti prezenți, în aceeași perioadă, și președințiii SUA și Rusiei. A trecut mult-mult timp de cand cei doi lideri au discutat ultima oară face to face. Ambii, ca doi indrăgostiți care s-au certat …dar care doresc să se împace, au profitat de faptul că nu sunt atât de largi coridoarele din edificiul Natiunilor Unite încât sa nu se observe unul pe altul si să nu-și vorbească. Era si cazul…. Aveau și au mullte de discutat, prea multe de clarificat și mult prea multe de soluționat, și spre binele țărilor lor, și spre liniștea și pacea noastră.
Nu analizez acum rezultatele întâlnirii de 94 de minute, nici să cântăresc „acordurile” și „dezacordurile” relevate în cursul convorbirii axate exclusiv pe două teme: Ucraina și Siria. Am reținut, însă, că cei doi președinți au convenit ca forțele lor armate să poarte discuții pentru a evita potențiale conflicte legate de operațiuni în Siria.
Evident, conflicte locale între forțele militare aeriene ale celor două state (mai ales că Putin a dat destul de clar de înțeles că aviația rusă va acționa în curând fara menajamente pe cerul Siriei).
Evident, conflicte locale între forțele militare aeriene ale celor două state (mai ales că Putin a dat destul de clar de înțeles că aviația rusă va acționa în curând fara menajamente pe cerul Siriei).
Nu cred, însă, că cei doi presedinti, preocupați de dezamorsarea mult prea tensionatei situații internaționale și-au amintit numele lt. colonelului Stanislav Petrov, acum un modest pensionar militar rus, ignorat pe nedrept in propria-i țară, dar amintit deseori în străinătate. Cred ca puțini știu că, într-o liniștită noapte de toamnă- mai precis 26 septembrie 1983 – anonimul ofiter Petrov, de gardă în bunkerul Serpuhovo-15 de lângă Moscova, urmărind atent monitoarele de alertă timpurie prin satelit, a decis ca apariția pe radar a cinci „obiecte neidentificate”, care păreau a fi rachete balistice intercontinentale americane, era o alarmă falsă. Militar cu experiență, a remarcat că radarele terestre nu semnalează nimic similar și, ca atare, nu a dat alarma, ceea ce ar fi putut duce inevitabil la lansarea imediata a rachetelor sovietice. In acele zile, un asemenea scenariu nu era deloc exclus, avand in vedere atmosfera tensionata a relatiilor sovieto-americane dupa doborărea de către sovietici, la începutul lui septembrie din același an 1983, a unui avion civil sud-coreean.
A urmat o ancheta, care a descoperit ca sateliții sovietici, printr-o rară aliniere a lor cu razele solare care se reflectau în câțiva nori răzleti, au trimis semnalul eronat de „obiecte neidentificate”. Petrov nu a fost nici pedepsit, nici premiat. Abia în 1992 un general rus a vorbit public despre acest incident, care putea împinge omenirea spre o catastrofă nucleară. Petrov marturisea mai târziu că nici soției sale nu i-a destăinuit incidentul!
In 2004, o asociatie din San Francisco i-a conferit lui Petrov titlul de Cetățean al lumii, împreună cu un cec în valoare de o mie de dolari. Iar in 2013 a primit la Dresda o diplomă și un premiu in valoare de 25 de mii de euro.
Au fost și mulți, mai ales în Rusia, care au susținut – corect – că Petrov nu putea declanșa singur lansarea rachetelor sovietice, dar, în anumite momente critice pe plan international, când deciziile celor care apasă butonul nuclear se iau în câteva minute, verdictul experților militari este hotărator. Exemplu grăitor îl oferă decizia pripită din acel septembrie 1983 de a doborî avionul civil sud-coreean! Avem nevoie, în continuare, de un „Petrov” sau un „Smith” care să judece cu sânge rece situații critice, dar aș prefera ca asemenea judecăți și decizii sa fie făcute/luate de civili! Nu în fața monitoarelor de alertă timpurie, ci la mese de negocieri. De aceea, astept cu interes nu numai viitoarele analize și comentarii pe marginea întâlnirii Obama-Putin, cât ce se va întâmpla în zilele, săptămânile și lunile următoare în Siria și Ucraina, unde vrem – nu vrem, cei doi lideri au un cuvânt hotărâtor de spus.
Ion Holban-Jianu
Intamplarea e fabulosa .
Mai ales in 1983,cand Razboiul Rece chiar era…f.incalzit!