Rebuturile justiției române sau „ce naște din pisică…”…
În ultima vreme spectacolul politic românesc a virat-o amețitor spre telenovela derizorie. Nu înseamnă nimic mai mult decât o Intrigă de benzi desenate cu eroi clonțoși care se laudă că răstoarnă lumea prin determinarea lor dar care, în realitate, lasă totul neterminat.
Cel puțin, pe vremea lui Băsescu vedeai și planuri (cele mai multe dintre ele ticăloase) duse până la capăt. Adversarii politici la pârnaie? La pârnaie! Adrian Năstase, Dan Voiculescu – exemple de succes. Referendum de demitere a președintelui pus la pământ printr-o erată „supranaturală” a CCR – imaginație infracțională depășind cea mai cutezătoare ficțiune. Ș.a.m.d., ș.a.m.d….
Pe când… „Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii”! Rateuri, rateuri, rateuri…
Vorbe mari, amenințări, umflări în pene, gargară bombastică. Iar finalizări, zero!
Nu mă voi pierde în exemple. Există în ambele tabere. Cei informați le știu iar pe cei neinformați nu-i interesează. Voi spune doar atât: campionul ridicolului în această dispută a cocoșelii fără pinteni este, de departe, președintele Iohannis.
Se înfoaie ca un staroste de găini în călduri, pufăie, jignește, amenință, dă ocoale făcând cercuri cu aripa în țărână, zici că are totul pregătit și că, gata, doar de tresărirea degetului său mic mai depinde răsturnarea ordinii în coteț, când, … de fapt, înfierbântatul cu creasta în vânt e doar un biet clapon figurant. Dar nu orice fel de clapon figurant ci unul nervos, supărat pe soartă, care își aruncă pardesiul pe capota mașinii de protocol și se răzbună copilărește pe oponenții săi politici tăindu-i de pe listă la summituri și protocoale.
Omul acesta, cu toată condescendența cuvenită funcției, se poartă de parcă nu ar fi avut jucării când era mic. Țâfnos, ranchiunos, nu are răbdare să-și facă planuri temeinice și nici spontaneitatea de a improviza. În schimb repetă într-una „ba pe-a mătii”!
Atâta știe. Atâta e în stare. Atâta îl duc algoritmii și procesoarele.
Vă amintiți când nu i-a invitat pe Dragnea, Tăriceanu & co la celebrarea zilei naționale a României? Oamenii cred c-au fost distruși de oftică… Devastați, ce mai…
Sau când n-a vrut să convoace CSAT-ul pentru rectificarea de buget. Bărbat de stat, nene, mușchi, nu glumă… Tocmai ce-a facilitat prin asta o Ordonanță de Urgență…
Sau acum, când nu-i invită pe aceiași cetățeni răi la summitul celor Trei Mări, ba refuză și găzduirea evenimentului de către Palatul Parlamentului că, de, vrea să-i pedepsească exemplar și multilateral: nici cu ei, nici la ei…
M-am luat însă cu vorba, dus de valul ăsta tulbure al kitsch-ului nostru politic dâmbovițean, și m-am îndepărtat de titlul articolului. Titlu inspirat de ultimul protest al „magistraților”, desfășurat zilele trecute pe treptele Curții de Apel București.
De fapt, există o legătură între cele două. Căci respectivul protest a fost el însuși un kitsch, dar nu orice fel de kitsch ci unul realizat de evlavioși ai legii, chipurile, de procurori și grefieri trasi de ațe în stradă, ca la înălțatul zmeului.
Speriate de abuzurile făcute în trecut de dragul binomului și al parvenirii fără merit, de turnura pe care o iau în ultima vreme evoluțiile din justiție sub competenta prestație a ministrului Tudorel Toader, marionetele de serviciu ale lui Macovei, Coldea, Dumbravă, Kovesi dau în clocot de panică. Să te trezești, deodată, de partea cealaltă a săgeții tocmai tu care ai tras cu arbaleta, pe la spatele victimelor, atâtea săgeți otrăvite către ținte comandate, nu e cea mai fericită răsturnare de situație.
Cine era la protest? Păi cotoi și mâțe născute din pisici ori mentalități vetuste.
Doamna judecător Camelia Bogdan – un monument de instrument bun la toate. Mai ales la linșat. O recomandă întreaga activitate de torționar din epoca Dumbravă – Kovesi.
Domnul judecător Cristi Danileț – mare investigator fraudulos de arhiva SIPA și activ violator de legi și principii. Un fel de simbol caricatural al #rezist din justiție.
Doamna procuror Carmen Lăncrănjan, supranumită „veverița” – adusă la DNA fără merite profesionale dar cu misiunea precisă de a-l scoate de pe scena politică pe Liviu Dragnea. Remarcată prin activismul ei ONG-ist, un lucru absolut interzis magistraților. E drept, magistraților adevărați.
Și au mai fost acolo și alte figuri cubiste ale „justiției române libere și independente” marca Băsescu – Macovei – Kovesi: un procuror cu dosar de tentativă de viol, un alt procuror ce a dat peste cap etilotestul etc. etc. etc.
Ce om serios, nu neapărat magistrat, să se înhăiteze cu aceste rebuturi profesionale și morale? Mă mir că nu le e rușine lor (cu câte păcate s-o ști, fiecare), să se asocieze, pe persoană fizică, cu petele celorlalți.
Și pentru că atunci când plouă cu minciuni și ipocrizii e nevoie și de o umbrelă, iată, umbrela s-a deschis singură, din irepresibilul imbold al complicității penale: procurorul general Augustin Lazăr și-a așezat umbra sa de aparatcic mucilaginos să-i protejeze pe protestatari, să apere așa cum știe el mai bine justiția și dreptatea.
Această gașcă, de îmbârligați care au condus țara asta discreționar, cu cozile lor înnodate, a intrat de-o vreme în descompunere.
Urâtă e putrefacția!
Și după ce că e urâtă, mai și pute.
Singurul avantal al acestei combinații de urât și duhnitor este că atrage atenția.
Ieșind la astfel de proteste, îmbârligații nu doar că sunt mai ușor de identificat dar se așează singuri în articolele de cod penal pe care le merită.
Merită să ne ținem puțin cu degetele de nas pentru a savura acest spectacol.
Contele de Saint Germain
