Brâncuşi al …doilea mare gloobe-trotter român in Europa; Primul a fost, desigur, Badea Cârtan, care a mers pe jos la Roma!

Inintea Marelui Oltean, un Ardelean, mare si el, a parcurs simboli , in 1856, tot pe jos, drumul din Tara Fagarasului pana la Roma, auzind ca rude mai vechi de-ale Dumisale sunt pe Columna lui Traian!

Constantin Brâncuşi a plecat la Paris in 1903, ca sa ajunga un geniu al Lumii, acolo. Pentru că nu a avut bani de tren, a străbătut cei peste 2.000 de kilometri de jos. Un an i-a luat drumul până în capitala Franţei. La 27 de ani, în 1903, Constantin Brâncuşi a venit la Paris să-şi întâlnească destinul, mânat de dorinţa de a se împlini ca artist. Nu era pentru prima dată când Brâncuşi se aventura să meargă pe jos distanţe mari. Plecase la numai 10 ani de acasă, din Hobitza-Peştişani la Craiova, unde a urmat cunoscuta  Şcoala de arte şi meserii şi mai apoi a ajuns în Bucureşti.

Şi-a vândut moştenirea primită de la părinţi pentru a studia la Şcoala de Belle Arte din Capitală.  Momentul plecării la Paris, pe jos, a fost un moment de revoltă al tânărului artist. A primit prima comandă pentru o lucrare , abia când avea 27 de ani. I s-a cerut să realizeze bustul generalului Carol Davila de la Spitalul Militar. Cu banii pe care ar fi urmat să-i ia pe lucrare, Brâncuşi voia să meargă la Paris, cu trenul, pentru a-şi continua studiile. Cei care au comandat lucrarea i-au plătit tânărului artist doar jumătate de sumă, urmând ca restul să fie achitata după ce lucrarea era finalizată . Viziunea artistului asupra bustului generalului Davila  n-a fost însă ceea ce au aşteptat cei care îl plătiseră. Unii dintre membrii Consiliului care comandase lucrarea, au fost nemulţumiţi şi i s-a cerut să… micşoreze nasul generalului şi să aducă ajustări la… epoleţi. Revoltat, sculptorul  le-a întors spatele şi a refuzat să aducă vreo modificare.Astfel  şi-a pierdut jumătate din banii promişi şi orice … şansă de a mai ajunge la Paris cu trenul!

 – “Ar fi fost o munca uşoara, dar ca de prostituată, pentru câţiva bani cât îmi trebuiau pentru tren, până la Paris. Dar ceva se înnăscuse în mine şi nu am mai putut rabda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar, spre marea panică si spaimă a bunului Doctor Gerota şi dus am fost”, a povestit Brâcuşi, peste ani, despre întâmplarea care l-a determinat să parcurgă drumul pe jos. Devenind oficial si peimul roman care a parcurs pe jos drumul din Romania pana in Capitala Luminii,care era Parisul!!

Înainte să plece , Brâncuşi s-a dus la Hobita, pentru a-şi lua rămas bun ,crestineste, de la mama sa. A plecat apoi, pe jos, până la Viena. A rămas o vreme acolo , muncind într-un atelier ca decorator de mobilier. Aici a vizitat celebrele muzee vieneze şi a putut vedea opere de artă despre care doar auzise în România. Din capitala Austriei a parcurs alte câteva sute de kilometri , până la Munchen. Şi aici a făcut un popas de şase luni , pentru a câştiga bani. A plecat din nou pe jos, străbătând Bavaria şi Eleveţia.
A ajuns în 1904 la Langres, în Franţa. După ce a fost prins de o ploaie torenţială în apropiere de Lunéville, sculptorul s-a îmbolnăvit de pneumonie. In stare critică , a ajuns la un spital de măicutze   Cu un organism slăbit de boală şi-a dat seama că nu are şanse să ajungă la Paris ,cum planuia, adica 100 % pe jos, si ultima bucată de drum a străbătut-o cu trenul.

Ajuns la Paris, Brâncuşi a fost nevoit la inceput , să munceasca si într-un restaurant . ”La Paris,eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor… mă specializasem în spălatulpaharelor… Am făcut chiar o invenţie pentru spălatul lor cu rapiditate ; am suprimat apa rece … Apa fierbinte dizolva, automat, grăsimile, era igienică şi paharele se şi uscau mai repede ! Îmi frigeam buricele degetelor de sculptor, dar mă resemnasem”, povestea cu haz marele sculptor mai târziu.

După drumul parcurs  până în capitala Franţei, Brâncuşi şi-a văzut visul cu ochii în 1905, când a reuşit să intre la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts. Un an mai târziu a expus pentru prima dată la Paris, în cadrul Salonului de Toamna. Care deja era o performantza ! Se spune că şi-a transportat singur lucrările cu roaba până la locul expoziţiei.Deja era…recunoscur ca un redutabul…globe-trotter

 Nu s-a mai întors în România decât în vizite scurte , negăsind în ţară nici susţinere, nici înţelegere pentru opera sa. ” V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti”, le-ar fi spus Brâncuşi consatenilor din Hobita. cu mare tristetze …
Brâncusi şi-a depus la 1 august 1951 pasaportul romanesc la Ambasada de la Paris.A cerut cetăţenia franceza, pe care a obţinut-o, cu mare pompa,  pe 15 iunie 1952. Sculptorul a murit la Paris, pe 16 martie 1957, fiind înmormantat intre „nemuritori” la Cimitirul Montparnasse.
Ţara adoptivă, Franţa este cea căruia sculptorul i-a lăsat prin testament cele peste 80 de lucrări din atelierul său de la Paris, cu condiţia ca acesta să fie transformat în muzeu, exact în starea sa originală. Și Marele Paris i-a crespectat doleanțele celui socotit intre geniile care au revolutionat spațiul inefabil al formelor unice. (ddr)