Române, faci parte din singura țară din lume care nu are istorie! A fost omorâtă în 2002! Apoi în 2005! În 2007! E ucisă an de an!…
Inaugurat pe 8 mai 1972, Muzeul Național de Istorie al României a fost închis, parțial, în 2002 și, de atunci, niciodată deschis. Toate țările din jurul nostru – Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova ori Ucraina posedă un astfel de edificiu, unele chiar cu 800.000 de piese. Din 2002, MNIR se chinuie să găsească un spațiu, cel de pe Calea Victoriei fiind inadecvat. Actualmente se pot vizita doar Tezaurul, Lapidariumul și Copia Columnei lui Traian
”NU SUNTEM FĂCĂTORI DE ISTORIE. SUNTEM FĂCUȚI DE ISTORIE” Martin Luther King, (1963)
”Vă aducem la cunoștință faptul că, în acest moment, muzeul are deschise spre vizitare expozițiile permanente – Tezaur Istoric, Lapidarium și Copia Columnei lui Traian – , precum și expozițiile temporare organizate în holul central”.
Acesta este mesajul ”oficial” cu care ești întâmpinat în momentul în care ”vizitezi” pagina Muzeului Național de Istorie a României. Dacă te duci, fizic, la clădirea veche de pe Calea Victoriei, același lucru. La subsol se găsesc Lapidariumul șiTezaurul Istoric și…atât. Poate ai norocul să prinzi o expoziție temporară, la parter, de genul ”Primele Calculatoare Românești”…
De mici suntem învățați că ”Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar, şi vai de acel popor care şi-a perdut religia suvenirilor”, după cum spunea Nicolae Bălcescu. Titlul poate părea cerșetor de clickuri.
Dar cum se poate numi o nație care, de 15 ani, nu are un muzeu național de istorie? Care-și depozitează exponatele de o valoare inestimabilă prin subsolurile insalubre și pline de apă ale Casei Presei Libere? Inclusiv „Țărani săpând la fundație, în 1894.” În spate se poate distinge Biserica Stavropoleus…
Palatul Poștelor, ridicat cu binecuvântarea Regelui Carol I : Povestea pleacă la drum în 1890, când Mihai Șutu solicită ridicarea unui Palat al Poștelor. Proiectul e aprobal în acelali an, pe 5 mai. Locul ales este vatra Bălăcenilor, unde se afla una dintre cele mai vechi mahalale ale Bucureștilor. Pe 20 octombrie 1894 se pune piatra de temelie, în prezența Regelui Carol I. Din 1895 și până în 1899 se lucrează aproape non stop, iar în octombrie 1899 încep să funcționeze, în noul palat, unul dintre cele mai frumoase din Europa, divizia tehnică și cea de contabilitate. E inaugurat, fără fast, în 1901, iar ”oficial” în 1903.
Anii trec. Trece și cel de-al Doilea Război Mondial. Vine comunismul. La 3 martie 1968, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri al RSR, se decide înființarea, la București, a Muzeului Național de Istorie a României. Se iau în calcul mai multe variante – Palatul de Justiție, Palatul Primăriei Capitalei sau ridicarea unui sediu nou. Se rămâne laPalatul Poșelor, iar lucrările de modernizare și amenajare pornesc la drum în 1970. Inițial, se dorește ca inaugurarea să aibă loc pe 8 mai 1971, cu ocazia aniversării a… 50 de ani de la fondarea PCR, dar, până la urmă, panglica este tăiată pe 8 mai 1972.
Vorbim despre ceva grandios, din toate punctele de vedere. Organizarea expoziţiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea şi realizarea a 55 de săli de expunere cu o suprafaţă expoziţională de 15 000 m2; au fost instalate 1 500 sisteme de expunere în care au fost expuse ccirca 50 000 de valori de muzeu; au fost întocmite 300 de texte explicative de săli şi vitrine; au fost alcătuite 64 hărţi, 80 de grafice și 9 000 de etichete. Prima formă a expoziţiei permanente a fost organizată în 40 de zile! S-a lucrat aproape zilnic, câte 14-16 ore. Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie a R.S.R., aşa cum a rezultat, era întinsă în 50 de săli, la care se adăugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul şi Tezaurul Istoric. La etajul al doilea a existat, pentru scurt timp, expoziţia de artă medievală românească. De asemenea, aripa dinspre Splaiul Independenței a găzduit Muzeul Sportului. În 1989, muzeul deținea 650.000 de obiecte!!!
În 1994, la 100 de ani de la începera lucrărilor, se ridică, pentru prima oară, problema consolidării sediului sau a mutării exponatelor în altă parte. Clădirea a fost serios cutremurată de seismele din 1940 și 1977. În 2000 se face o analiză concretă. În 2002 apar zvonurile că s-a făcut rost de bani, iar în septembrie, același an, expoziția permanentă a MNIR este împachetată, obiectele luând drumul depozitelor, unele insalubre, de la Casa Presei. Se oferă un termen limită,septembrie 2005. Însă, la finalul acestuia se constată că edificiul de pe Calea Victoriei este consolidat doar în proporție de 50 la sută. Se aruncă un nou termen –2007, dar nici acesta nu poate fi respectat. Din acel moment, începe degringolada. An de an se anunță că se lucrează, că se consolidează, dar muzeul rămâne închis. Trec 10, 15 ani, degeaba. Încep să curgă bancurile stil ”Radio Erevan”: în 2017 se împlinesc 45 de ani de la deschidere și 15 de la închidere… Astăzi, nimeni nu poate confirma nimic, nici chiar directorul instituției. Nu se știe dacă fostul Palat al Poșelor se va consolida, în totalitate, vreodată, ori dacă se va găsi o soluție de transladare a exponatelor. În 2018 se poate vizita doar Lapidariumul (unde se găsește o copie a Columnei lui Traian) și Tezaurul Istoric. Atât. Uneori, la parter, au loc diferite expoziții temporare care au – sau nu – legătură cu tematica instituției. Singurele vești despre MNIR apar atunci când lumea face bășcălie de statuia de pe trepte, cea a Împăratului Traian, vandalizată aproape în fiecare an.
Cât despre Muzeul Național de Istorie, așa cum începe povestea, așa se și termină. ”Despre planuri însă nu vom vorbi, fiincă deocamdată nu sunt istorie”, scrie pe site-ul oficial. ”Nu sunt istorie”, dar ușile-s închise, spre etaje, de 16 ani…Am dorit să vedem care este situația muzeelor naționale de istorie la vecinii noștri. Peste tot ele există și viețuiesc în sedii impunătoare, pline de istorie la rândul lor.
UNGARIA: Pe 25 noiembrie 1802, contele Ferenc Szechenyi decide să doneze o colecție impresionantă, de 11.884 de cărți, 1.156 de manuscrise și 2.019 monezi de aurpentru a putea fi expuse, ceea ce este considerat a fi începutul Muzeului Național de Istorie. Care se mută, în 1847, într-un edificiu proiectat de către arhitectul Mihaly Pollack. Are șapte expoziții permanente, iar pe scările sale s-au filmat scene din ”Evita”, celebrul film lansat pe 25 decembrie 1996, cu Madonna în rolul principal, cel care a primit premiul Oscar pentru cea mai bună melodie, ”Don’t cry for me, Argentina!” E tare, dar e…
SERBIA: Muzeul Național de Istorie al Serbiei apare pe 20 februarie 1963, sub denumirea de Muzeul Național de Istorie al Iugoslaviei. Posedă, actualmente, 25 de colecții, cu 35.000 de obiecte.
BULGARIA: Este de-o vârstă cu muzeul nostru, apărând pe 5 mai 1973. Conține 650.000 de obiecte, doar 10 la sută dintre acestea fiind expuse. Se află sitiuat în Boiana, o zonă exclusivistă, într-o clădire impunătoare, unde a trăit fostul dictator communist Todor Jivkov.
REPUBLICA MOLDOVA: Muzeul Național de Istorie al Republicii Moldova (în foto) se ivește pe lume pe 21 decembrie 1983, fiind bazat, la început, pe fondul Muzeului republican al Gloriei Militare. În 2006 absoarbe și Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, ajungând la 348.619 piese de patrimoniu. Din 1980 până în 1987 se lucrează la ridicarea actualului sediu, unul destul de modern. Sunt 5.700 mp, cu 12 săli de expunere și o dioramă.
UCRAINA: Site-ul este senzațional, în nouă limbi de circuație internațională, printre care și chineza! Muzeul a apărut în 1899, sub denumirea de Muzeul Antichităților și Artelor, devenind, din 1917, muzeu național de istorie. Funcționează într-o clădire de patrimoniu, ridicată între 1937 și 1939 și adăpostește 800.000 de piese.
RUSIA: Muzeul Istoriei Naționale a plecat la drum după o idee a lui Ivan Zebelin și Aleksei Uvarov, în 1872. În 1883, pe vremea Țarului Alexandru al II-lea, avea, deja, 11 expoziții. În 1996 dispunea de 4.373.757 piese!
SUA: Apărut în 1964, ca Muzeu al Istoriei și Tehnologiei, devine, din 1980, Muzeul Național al Istoriei Americane, ca parte a Institutului Smithsonian, cel mai mare ansamblu muzeal din lume, cu 168 de instituții afilitate. Adăpostește 3.300.0 00 de piese, cam 1.000.000 pentru fiecare 100 de ani de istorie americană.
Din 5 septembrie 2006 până în 21 noiembrioe 2008, o parte a clădirii a fost închisă, pentru reparații în valoare de 85.000.000$. Apoi, în 2012, o altă aripă a fost consolidată, contra sumei de 37.000.000$…
Prof.dr.ion Coja
