Home Romania Mare 100 ani Importanta Radioului romanesc in al ll – lea Razboi Mondial

Importanta Radioului romanesc in al ll – lea Razboi Mondial

Romania Mare 100 ani

nov. 22, 2018

0 338

Radioul public a fost, de la naşterea sa, cu 90 de ani în urmă, prietenul apropiat al românilor. Le-a împărtăşit bucuriile şi temerile, i-a informat, i-a amuzat, i-a învăţat.
Generaţii întregi de reporteri, redactori, operatori, tehnicieni, ingineri au trebăluit pentru ascultători, în clădirea veche din strada Fântânii şi în cea nouă din strada Nuferilor ani, zeci de ani, inclusiv atunci când Uniunea Sovietică a trimis României ultimatumul prin care se cerea cedarea, în două zile, până la 28 iunie, a Basarabiei şi a Bucovinei de nord, pământuri locuite în majoritate de români.
Tot pe 28 iunie populaţia a aflat oficial vestea impunerii retragerii armatei şi administraţiei româneşti. Oamenii nu a avut la dispoziţie decât patru zile pentru a se hotărî dacă se refugiau dincoace de Prut sau nu, iar cei care au ezitat , nu au mai apucat până la închiderea definitivă a graniţei. Ca în orice situaţie limită, comunicarea între familiile destrămate era foarte dificilă, dar postul românesc de radio a fost şi atunci de mare ajutor.

Alice Perşoiu îşi aminteste acel moment emoţionant şi tensionat
În foto intrarea Armatei Roşii în Chişinău in fața populatiei inmarmurite !
„După cedarea Basarabiei, au fost câteva săptămâni când românii din Basarabia care au putut să se repatrieze, au venit în ţară.
In cadrul jurnalului emisiunii de prânz, era o rubrică rezervată refugiaţilor care căutau să comunice sau să dea veşti celor de-acasă, prin care-i anunţau că au sosit sau îi îndemnau să vină şi ei.

Această emisiune a mers continuu două săptămâni, adică în ora prânzului, un ceas sau două . Şi erau foarte multe mesaje pe care le dădeau cei refugiaţi şi chiar cine avea rude în Basarabia şi voia să ia legătura cu ei.
Mesajele astea treceau pe la prezentare , citind mesajele acelea care erau înregistrate… noi le mai cenzuram, adică le corectam pentru că multe – fiind caz de război – multe dintre ele erau mesaje mai dubioase, mai cifrate.In acea vara, directorul programelor, m-a chemat şi mi-a spus: „Uite ce e, te rog să te duci în Ardeal, să înregistrezi clopotele de la bisericile mai renumite. Pentru asta, îţi dau o recomandare la profesorul Tiberiu Brădişteanu, bătrânul, care locuia la Braşov.
M-am dus , am vorbit cu dânsul, mi-a indicat el pe unde să găsesc eu satele care au o rezonanţă istorică, patriotică, şi am început şi am făcut câteva înregistrări. Când m-am întors la staţia de emisie de la Bod, am primit un telefon de la Bucureşti: Vino imediat! Imediat, acuma să porneşti! Era seară, aşa că m-am suit în maşina de reportaj şi am mers pana in zori.. Dimineaţa am fost în Bucureşti.Era vorba de cedarea Transilvaniei de nord [în 30 august 1940…] G.D. Mugur nu s-a lăsat şi pe fondul muzical religios, a făcut o emisiune exceptionala cu clopotele, până când a sosit un telefon de la Palat şi a oprit imediat emisiunea… Mai trebuia să mai tragă şi clopotele, când situaţia era aşa de gravă!.. A vorbit la radio ministrul de externe, Mihail Manoilescu, care…, el semnase, el plângea la microfon – avea un glas înecat în lacrimi! şi spunea că de la Bucuresti a fost obligat să cedeze…”