Zborul Marii Uniri – Portretul pilotului Vasile Niculescu
Şi-am căutat un loc de aterizare şi-am aterizat, da’ cum am aterizat ?! Câmpia Libertăţii nu era câmpia aceea mare [de astăzi], era cam accidentată, erau gropi. Cum să fac ? Să zbor aşa, în unghi, nu era posibil. Zic, am să fac o încercare, că eram meşter în aterizaje : am pus roţile avionului aproape de malul Târnavei, în apa mare, am rulat şi aproape de calea ferată m-am oprit. Parcă a fost măsurat ! Şi am scoborât aşa, eram în avion şi era nu departe un băiat acolo. : Măi, băiete, cine sunt stăpâni? Zice: <Români, mă rog frumos >… Şi apoi a început să se scurgă lumea [înspre Câmpia Libertăṭii]. Şi-a venit la lume ! Prin zăpadă, prin frig, prin asta, în scurtă vreme câmpia s-a umplut de lume! [Au început] discursuri, cântece… Şi-apoi am luat măsuri ca să tragem avionul într-un loc [ferit], s-au oferit vreo 18 studenţi, profesori, ca să-l păzească peste noapte. Vasile Niculescu, autopotret;
Momentul sosirii a fost emoţionant şi pentru blăjenii care aşteptau cu sufletul la gură orice semn venit din Vechiul Regat, dar şi pentru cel care pilotase prin gerul care ar fi crăpat pietrele. Însă entuziasmul îl făcuse pe acest „meşter în aterizaje” să facă faţă şi frigului şi „pistei de aterizare” cu gropi. Cine a fost aviatorul Vasile Niculescu supranumit mai târziu „pilotul Marii Uniri”?… Ni-l descrie nepoata sa, doamna Astrid Mallet:„Bunicul Vasile Gheorghe Niculescu s-a născut la Fălticeni, la 21 noiembrie 1891, fiind primul dintre cei patru copii ai preotului Grigori Niculescu și ai Irinei (născută Todicescu).
In foto Vera și Vasile Niculescu, 1933; sursa: arhiva familiei
Școala primară a urmat-o la Fălticeni, unde s-a dovedit a fi un elev ager și silitor, apreciat de profesori.
Cum de trei generații primul fecior al familiei devenea preot, Vasile a fost trimis de părinți să urmeze cursurile seminarului teologic de la Iași, păstrând astfel tradiția.
A reușit cu brio la examenul de admitere, a continuat să fie sârguincios, acumulând o vastă cultură de-a lungul anilor.
Copilul zburdalnic ce era s-a adaptat la regimul sobru, cu rigoarea ordinii și disciplinei din seminar, ceea ce l-a pregătit pentru viața militară de mai târziu.
Dar visul lui era să zboare. Și posibilitatea s-a ivit odată cu înrolarea sa în armată, în anul 1915.
Silvia Iliescu