După radicalul proiect UDMR – statul român nu mai poate tolera!
Ei bine, pretinzând conformitatea cu textul extras, UDMR solicită ”adoptarea în procedură de urgenţă” a unor prevederi legislative care să asigure minorităţilor naţionale mai multe așa zise drepturi.
Cităm:
– ”Reprezentare proporţională în instituţiile administrative la nivel local, judeţean, naţional şi european.
– Reprezentare proporţională a minorităţilor naţionale în instanţe şi tribunale.
– La nivelul ministerelor, precum şi la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale acestora, să se asigure angajarea/numirea de personal, inclusiv de conducere, proporţional cu numărul persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale istorice, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.
– Modul de administrare autonomă a vieţii culturale, învăţământului şi culturii minorităţilor naţionale istorice se reglementează prin Legea privind statutul minorităţilor naţionale din România
Și, atenție, cel mai important punct:
– Posibilitatea înfiinţării, prin lege, a unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni pot obţine, prin lege, un statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care o minoritate naţională istorică are o proporţie semnificativă şi care, împreună, corespund cerinţelor NUTS 2 prevăzute în Regulamentul (CE) 1059/2003.
În comunicatul transmis Agerpres, UDMR consideră că, în Anul Centenar, „a sosit momentul ca principiile care vizează convieţuirea interetnică să fie transpuse în lege, astfel cum au fost formulate în Rezoluţia adoptată la Adunarea Naţională de la Alba Iulia”.
”Democraţia se bazează pe statul de drept, iar democraţia românească poate fi împlinită numai dacă prevederile Rezoluţiei de la Alba Iulia se implementează în legislaţia română”, se scrie în Comunicatul UDMR.
Desigur, la cea mai simplă analiză se vede cum UDMR amestecă aspecte legate de drepturile minorităților, asigurate de legislația română, cu aspecte teritoriale, vizând aspecte neconstituționale – statul național, unitar și indivizibil, prin acestea înțelegându-se orice formulă de divizare, inclusiv autonomii pe criterii ”istorice” sau bazate pe o ”proporţie semnificativă” a unor ”minorități naţionale istorice”.
Chiar de la o primă vedere UDMR folosește fals situații și prevederi din Regulamentul CE, întrucât acestea NU pot avea prioritate față de Constituția țării UE la care se face referire.
În al doilea rând, provocarea este evidentă, făcută chiar înaintea preluării Președinției rotative a Consiliului UE, deci are un rol evident de a face presiuni asupra unui decident major politic, în cazul de față coaliția PSD – ALDE, dar și asupra grupurilor parlamentare, ceea ce deschide teme vizate de legislația penală.
Evident, chestiunile etnice amestecate cu formule interpretabile, folosite tendențios, ca ”judeţele care aparţin unor regiuni istorice” sau ”minoritate naţională istorică” sau ”proporţie semnificativă” – ei bine toate acestea nu pot fi acceptate ca fiind normale într-un stat de drept aparținând UE – și ar crea un precedent periculos în Uniune.
Oricum, însuși statutul UDMR este greu de înțeles – asociație, partid, uniune culturală, politică?! – iar criteriul etnic evident al structurii, ca și demersurile anticonstituționale (autonomiste, secesioniste, revizioniste) constante – cum este și cel de față – constituie un exemplu nefiresc și periculos în Uniunea Europeană și ar trebui analizat foarte serios de autoritățile române.
Pentru că rapoartele „serviciilor” privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale Ro. sunt ignorate , ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe forumul Wikileaks.Într-una din postări un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis zeci de sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Secuiesc şi la matrapazlâcurile produse de liderii UDMR,din pacate au fost igonrate .
Disoluţia autorităţii statului poate fi observată în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc chiar de la începutul anilor ’90, asupra pericolului reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR , de organizaţiile paramilitare maghiare,
Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune. Informaţiile în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace! PANA CAND?