Cîinii de pază ai Securității
Samsarul agrar Adrian Rădulescu, valetul moșierului de la Nana și fost parlamentar PDL, a recunoscut controlul serviciilor asupra listelor de candidați. „Nu l-am adus noi, l-au adus Serviciile și ni l-au băgat pe gît spunînd că e mare român şi ni l-au băgat, dar şi pe primul loc”, a zis Rădulescu despre Siegfried Mureșan, un băiat fără trecut politic la vremea aia, a cărui singură calitate părea să fie asemănarea izbitoare cu Leneșul Sid din Epoca de Gheață.
La Bruxelles, însă, Mureșan a înaintat cu sîrguința unei cîrtițe pe coridorul deschis în PPE și a ros toate rădăcinile cooperării României cu UE. Toate, absolut toate acțiunile lui, îndreptate împotriva adversarilor politici din țară ai PPE, au lovit, de fapt, direct în interesele și reputația României.
Declarațiile lui și sforile trase de el – consemnate în carnetul de serviciu la rubrica „stat de drept” – au pricinuit întîrzieri și pagube atît capitolului Schengen, cît și portofoliului MCV.
Siegfried Mureșan.
Românii, principalii beneficiari ai pierderii timpului, drepturilor și libertăților, îi datoreză acestui microb securist o bună parte din frustrări.
Leneșul Sid n-a fost, însă, lăsat singur. Tot PDL, partidul patronat de securistul Băsescu, i-a trimis la Bruxelles pe înjurătorii Cristian Preda și Monica Macovei, amîndoi – trebuie să amintim, fiindcă rezultă dintr-un rechizitoriu DNA – aleși europarlamentari pe banii furați de Cocoș de la stat în dosarul Microsoft.
Macovei a injectat otravă în fiecare frază despre România, a spus minciuni, a falsificat cifre și realități, a cerut ca țara luată la grămadă să fie monitorizată, amenințată, biciuită cu sancțiuni și, dacă dumnezeul ei nebun i-ar fi făcut pe plac, ar fi cerut, poate, și răstignirea.
La rîndul lui, Cristian Preda, iezuit botezat în frapiera lui Băsescu și umil slujitor al Elenei Udrea, a cerut, între alte torturi europene, suspendarea dreptului de vot al reprezentanților României în Consiliul UE.
Leneșul Sid din Epoca de Gheață.
Batalionul celor care înjură România în exterior e cuprinzător. Găsim acolo procurori și președinți, judecători și parlamentari, jurnaliști care lustruiesc clanțele ambasadelor și ambasadori care n-au dat niciodată socoteală pentru subminarea intereselor statului.
Găsim acolo europarlamentari PSD și PNL activați de la distanță, foști comisari europeni instalați de o putere străină, foști președinți recrutați de Securitate și nepedepsiți pentru furt și abuz, foști premieri, miniștri și înalți funcționari care nu-și pot explica averile sau antecedentele de colaborator.
Există, printre ei, desigur, și oameni care cred cu sinceritate în viziunile justițiariste, care aleargă pe un culoar convenabil și de aceea sînt lăsați să alerge. Dar deteriorarea imaginii României și afectarea intereselor ei rămîne o activitate de grup organizat.
Azi a mărturisit Rădulescu (în foto), mîine vor mărturisi alții. Legătura dintre acești soldați ai injuriei și Servicii iese treptat la iveală, așa cum pînă la urmă ies toate. Despre legătura cu SIE a ministrului Prună ne-a spus un securist autorizat, Băsescu. Despre legătura lui Cioloș cu Virgil Ardelean ne-a spus Cioloș însuși, cînd nu mai putea nega. Despre legăturile lui Kövesi, Lazăr și Stanciu cu SRI ne-au spus protocoalele secrete. Și tot așa.
Ramificațiile acestei rețele cu aparență civilă pătrund masiv în Serviciile de ieri și de azi. Cu voia și fără voia lor, cu știrea și fără știrea lor, agenții civili sînt cuplați la gîndirea și scopurile noii Securități, iar ceea ce rezultă e un flux de activitate toxică, orientat spre optimizarea controlului puterii și spre dobîndirea pozițiilor înalte de pe care poate fi exercitată, indiferent de consecințele acestor acțiuni asupra reputației de țară.
Cînd spun „noua Securitate” spun, de fapt, „gîndire securistă”. Vorbesc despre o maladie care bîntuie societatea și care depășește granițele militare ale unor instituții (pe care le include doar parțial). Vorbesc despre un mod de gîndire cu care veleitarii se molipsesc de la cei deja contaminați, despre o practică a arivismului politic, social și financiar care recrutează automat oameni, prin simpla sa natură. Oamenii bolnavi de securism sînt gata să întreprindă orice, să coboare oricît de jos pentru a-și atinge obiectivele de ascensiune. Acestor oameni le sînt de ajuns doar impulsul, șantajul și promisiunea.
Vechea Securitatea n-a fost o simplă structură militară destinată represiunii, fiindcă, treptat, a devenit un corp extins al societății, care a inclus securiștii cu acte, dar care s-a prelungit, prin adoptarea unei tipologii de comportament, dincolo de cazărmi. Securitatea a însemnat și această formă civilă de securism, pe care o redescoperim astăzi în politică și în activismul social, și care a răspîndit bacilii turnătoriei, falsului, imposturii și arivismului într-un segment mai orientat al societății.
Securitatea a fost de stînga cîtă vreme interesele ei economice și de putere au fost legate de liderii stîngii. După ce Ceaușescu și Iliescu au murit politic, după ce transferul de proprietate s-a făcut de la stat la securiști, interesele Securității s-au deplasat la dreapta. Acum securiștii sînt proprietari pe ceea ce a mai rămas din capitalul național și din resurse. Sînt beneficiari de rente și investitori de portofoliu, deținători ai instrumentelor economice și implicați în administrarea puterii.
Acum sînt de partea eticii protestante și a spiritului capitalist, a globalismului și a business-ului multinațional, fiindcă universul lor, obținut prin furt, e compatibil cu acest nou univers. Securiștii s-au dovedit mai rapizi și mai flexibili decît poporul. Ieri au fost comuniști, astăzi sînt liberali. Etica naționalistă, pe care bătrînii securiști și-o atîrnau ca pe o decorație în piept, e acum corporatistă și internaționalistă, așa cum fostele bănci românești, pe care Securitatea le-a vîndut străinilor, sînt azi bănci străine care îi garantează depozitarea averilor românești.
Securismul face azi ravagii nu atît ca regulament de ordine interioară al unui stat subteran, ci, mai ales, ca rețetă socială de regres. Oamenii politici, activiștii civici, jurnaliștii, magistrații și afaceriștii care trăiesc în captivitatea acestei gîndiri produc pagube mai vizibile, prin fanatismul lor strident, decît rețeaua propriu-zisă a securiștilor de drept.
Doru BUŞCU
Sursa: CAȚAVENCII
