Nae Ionescu: „Eu n-am văzut încă un guvern care să se țină de un program anunțat în opoziție!”
Între somațiile pe care vechea politică românească le adresează mișcării naționaliste, apare des una cu deosebire amuzantă: aceea de a-și formula programul. Dacă aș face formal parte din mișcarea către care merge somația, aș răspunde pur și simplu că un program nu pot să formulez; mai întâi, pentru că nu am nevoie; al doilea, pentru că nu stă în firea mea.
„Eu n-am văzut încă un guvern care să se țină de un program anunțat în opoziție!” Nae Ionescu
În adevăr: Un program este un instrument de propagandă. Spui oamenilor ce ai de gând să faci, ca doar-doar să le câștigi adeziunile. Eu, însă, știu că n-am văzut încă un guvern care să se țină de un program anunțat în opoziție; și mai știu că azi nu mai există nici o deosebire programată între diferitele partide politice. Așa fiind, eu anunț un program, dacă am nevoie de el ca mijloc de propagandă. Dar dacă nu am? Dacă mijloacele mele de propagandă sunt altele? Renunț pur și simplu la program, ca la o minciună oarecare… 
Pe de altă parte, un program este o invenție democratică. Faptul de a avea un program e semn de democrație. De ce? Pentru că așa e! Un program este enumerarea unei întregi serii de măsuri pe care le iei pentru a realiza un anumit regim.
Regimul acesta presupune o ideologie. Iar ideologia măsoară oarecum sensul istoriei; sensul pe care i-l bănuiesc ideologii, sau pe care i-l dau ei.
Pentru naționaliști însă, care sunt și creștini, și care deci, sunt realiști, istoria nu are «sens». Din care pricină naționaliștii nu au nici ideologie. (Ideologia e un cuvânt scornit de ideologi, care au fost toți liberali și democrați, și care au inventat și teoria omului creator de istorie). Dar neavând ideologie, naționaliștii nu pot avea nici program. Ce program are bobul de grâu care încolțește, – ce program are ploaia care cade?
Naționaliștii sunt gospodari; iar gospodăria este o stare naturală. Mă rog, – plugarul care ară și seamănă are program? Nu. El are, pur și simplu rost la treabă; și la fiecare soroc face ceea ce trebuie. Asta e.
Naționalismul nu are program. De altfel nu e numai părerea mea. Statele totalitare au gândit la fel, probabil, de îndată ce au căutat un alt cuvânt în locul celui de program. Ei zic: plan.
Planul e, într-adevăr, altceva.”
(Nae Ionescu, „Unde e programul?”, „Cuvântul”, 10 februarie 1938)
