255 de ani de la o fapta abominabila: masacrarea secuilor, la Siculeni!
În anul 1762 împărăteasa Maria Theresa a ordonat reorganizarea batalioanelor de grăniceri secui după tiparul armatei imperiale austriece.Scopul declarat a fost apărarea graniţelor de est ale imperiului, combaterea contrabandei şi oprirea bolilor contagioase, prin măsuri de carantină regulate.
Scopul nedeclarat era însă altul – folosirea trupelor secuieşti pe tot teritoriul imperiului, mai ales în războiul de şapte ani precum şi alte războaie, acţiuni militare în vestul Europei. Acest lucru a fost în contradicţie cu tradiţiile şi libertăţile secuilor şi contrar intereselor locale – pentru ca bărbaţii erau luaţi de langa familiile lor pe toată perioada stagiului militar (pe vremea aceea minim 17 ani !), făcând imposibilă funcţionarea economiei zonei.
Pe lângă acestea ei urmau să servească sub conducerea unor ofiţeri străini, cu limbă de instrucţie şi după reguli străine.Tradiţional, în schimbul apărării graniţelor, care de fapt însemna serviciu militar pe viaţă si pe cheltuială proprie, secuii erau scutiţi de alte poveri, de taxe şi de dări, si serveau în afara graniţelor Transilvaniei numai în cazuri excepţionale, pe cheltuiala regelui sau al principelui. De data aceasta insa, toate aceste drepturi le-au fost anulate si de aceea secuii s-au împotrivit inca de la început, o serie de incidente premergând evenimentele din anul 1764.
Generalii Buccow cel crud şi Josza ,grof Ziskovics,tradatorul , după încercările de la început de a convinge secuii cu binisorul, au apelat la forţa, luând pe rând, sistematic, sat cu sat secuimea , înrolând oamenii cu forţa.Secuii din ţinutul Odorheiului şi al Ciucului au fost cei care au opus rezistenţa cea mai mare, iar încercările repetate ale autoritatilor au dat greş.În ajunul Crăciunului anului 1763 bărbaţii din Siculeni au ieşit în pădurile din jurul Păulenilor ca să protesteze împotriva încercărilor de a fi înrolaţi cu forţa.În ziua de 5 ianuarie 1764 a sosit în sat o delegaţie din Trei Scaune pentru a stabili acţiunile comune.
În zorii zilei de 7 ianuarie circa 1350 de soldaţi austro-ungari condusi de ofiteri unguri au înconjurat satul şi două tunuri au deschis focul asupra localitatii adormite.După aceasta soldaţii au intrat în satul bombardat şi au măcelărit pe toţi care le-au ieşit în cale. Măcelul s-a încheiat dimineaţa la orele 9.Acţiunea a fost condusă de generalul mercenar Siskovics şi locotenentul-colonel Carato. Cifrele oficiale ale vremii estimează la cca. 400 numărul morţilor, dar Michael Conrad von Heidendorf, procurorul militar trimis pentru investigarea evenimentelor şi pedepsirea „răzvrătiţilor” a estimat un număr mai mare, indicând cifra probabilă de 400 de morţi. În istoriografia veche sunt precizaţi între 400 şi 600 de victime. Cca. 45 dintre ei, majoritatea din tinutul Trei Scaune, au fost înmormântaţi la marginea satului într-o groapă comună.Locul respectiv fusese marcat de mai multe cruci în secolele XVIII-XIX. Prima fusese ridicată tocmai de austrieci, inscripţia acesteia evocând cinic„mândria frântă a secuilor”.Crucea fusese îndepărtată de oficialitatile austro-ungare în 1783, iar în 1789 Cserey Zsuzsanna a aşezat atunci o cruce dedicată Maicii Domnului .Monumente noi au fost amplasate apoi în 1878 iar altul în 1885 de către secuiul Sabó Péter.După aceste evenimente, mii de secui – unele estimări indică cifre comparabile cu populaţia a cinci sate secuieşti – au plecat peste munţi, în Moldova, unde, după câţiva ani, în care multi dintre ei s-au stabilit definitiv în satele din Ghimeş şi de pe malul Siretului s-au deplasat în Bucovina în cele cinci sate ale secuilor bucovineni. Locuitori acestora, în mai multe randuri între 1870-1945 s-au întors în Bazinul Carpaţilor, majoritatea lor stabilindu-se în 1940 în Bacica, apoi în 1944 în Ungaria.Urmaşii lor trăiesc azi de la Deva până la satele din împrejurimile Budapestei în mai multe grupuri mici.
Generalii Buccow cel crud şi Ziskovics – tradatorul maghiar, după încercările de la început de a convinge secuii cu binisorul, au apelat apoi la forţa, Luând pe rând sistematic, sat cu sat secuimea si înrolând oamenii cu forţa.Secuii din ţinutul Odorheiului şi al Ciucului au fost cei care au opus rezistenţa cea mai mare, iar încercările repetate ale autoritatilor imperiale au dat greş.În ajunul Crăciunului anului 1763 bărbaţii din Siculeni au ieşit în pădurile din jurul Păulenilor ca să protesteze împotriva încercărilor de a fi înrolaţi cu forţa.În ziua de 5 ianuarie 1764 a sosit în sat o delegaţie din Trei Scaune pentru a stabili acţiunile comune.În zorii zilei de 7 ianuarie circa 1350 de soldaţi au înconjurat satul şi două tunuri au deschis focul asupra localitatii adormite.După aceasta soldaţii au intrat în satul bombardat şi au măcelărit pe toţi care le-au ieşit în cale. Măcelul s-a încheiat dimineaţa la orele 9.
Acţiunea a fost condusă de generalul macelar Siskovics şi locotenentul-colonel Carato’. Cifrele oficiale ale vremii estimează la cca.300 numărul morţilor, dar Michael Conrad von Heidendorf, procurorul militar trimis de la Viena pentru investigarea evenimentelor şi pedepsirea „răzvrătiţilor” ,a estimat un număr mai mare, indicând cifra probabilă de 400 de morţi. În istoriografia veche sunt precizaţi între 400 şi 600 de victime. Cca. 45 dintre ei, majoritatea din tinutul Trei Scaune, au fost înmormântaţi la marginea satului. într-o groapă comună.Locul respectiv fusese marcat de mai multe cruci în secolele XVIII-XIX. Prima fusese ridicată tocmai de austrieci, inscripţia acesteia evocând cinic „mândria frântă a secuilor”.
Pelerinajul de la Sumuleu a fost si trebuie sa ramna o sarbatoare a maghiarilor crestini de pretutindeni. La pelerinaj participa pelerini din Europa catolica, (dar mai ales din Romania si Ungaria), carora li se sugereaza ca numai „uniti impotriva romanilor” nu vor fi asimilati.(!?) Ceea ce este o mare ticalosie „organizatorica”…
Despre maghiari si Secui s-au scris multe tomuri si încă se vor scrie, ceea ce denota ca acest neam inca exista si va exista si in viitor in ciuda actiunilor Ungariei,de asimilare continua.In doua-trei secole de aspra stapanire catolica austro-ungara, secuii nu au putut fi ,nici macar religios asimilați definitiv, si asta ii întărâta pe unii. Alții vizitatori la Sumuleu se simt in secuime bine primiti si tratați ca atare. Poate UDMR sa explice citatul ” Mai târziu s-a datorat succesul, statuii făcătoare de minuni, care i-a înzestrat pe secuii din zonă cu forţă şi curaj, reuşind să învingă de Rusalii oastea protestantă a lui Sigismund.? În sâmbăta de Rusalii vin pelerinii din toate colţurile lumii...dar nu impotriva romanilor,oameni buni!
.La Sumuleu, la origine se sarbatorea rezistenta catolica in fata ostirilor reformate. Statuia din lemn sculptat a fecioarei Maria a jucat un rol ca simbol al rezistentei.Acest fapt se sarbatorea la Rusalii si nu altceva…Abia dupa 1990 , in numele ecumenismului este declarata ,fortzat , sarbatoare a maghiarilor de pretudindeni...Stim desigur, e si multa ipocrizie in sarbatoarea asta intrucat reformatii au incercat sa-i asimileze pe secuii catolici…nu pe romani; Acum e un fel de sarbatoare a tuturor , desi e putin comic…Vin desigur chiar si ceangaii ,iar la var vor sa-l aduca si pe Papa Francisc! …
Sensul sarbatorii de dupa 1990 ,deturnat politic, este f.recent. Sa lasam dezinformarea si minciuna. Conteaza sensul initial cum se serba inante de 1918 …
Sumuleu Ciuc se situează la 3 km de Miercurea Ciuc, pe malul pârâului Șumuleu.La ultimul recensământ înainte cu unirea cu orașul Miercurea Ciuc, în 1941, a avut o populație de 1.415 locuitori.
Prima atestare a localității datează numele de Sumlov. Prima biserică catolica a fost construită în 1352. Prima biserică franciscană a fost construită în 1448, pe locul vechii biserici, ca urmare a comemorării victoriei de la Sântana de Mureș al lui Iancu de Hunedoara.
Biserica a fost de mai multe ori devastată de inamici, fiind grav deteriorată, a fost demolată în 1802. Biserica actuală a fost construită in1824 , finisarea interioară ținând 72 de ani. Statuia Sfintei Fecioare din secolul al XIV-lea este o capodoperă a sculpturii în lemn între anii 1515-1520, cea mai mare dintre toate cele sculptate în aceea perioadă
Bai „Zoly,” scrie macar numele orasului tau cu litera mare !
In presa maghiara , n-am prea vazut un articol de pioasa aducere aminte.Pacat!