Ce se ascunde in spatele actiunii de Aruncare a Orientului într-un haos sinistru?
Irak, Afganistan, Siria, Yemen, Libia, Egipt …
E inutil de așteptat efectul imigranților asupra Europei. Se vede deja cu ochiul liber din discuțiile și polemicile stârnite pe marginea subiectului, deși acesta e doar începutul. Zâzania și certurile au împărțit rapid Europa între poziții cvasi-rasiste și… moraliștii democrari, de regulă neo-comuniști mascati, dornici să împartă cadouri pe spinarea altora și să provoace revoluții prin orice mijloace.
Diverse grupuri extremiste pregătesc „războiul” cu musulmanii în Europa, în timp ce fete și băieți inocenți așteaptă refugiații cu mintea larg deschisă, repetând la indigo indemnurile d.nei cancelar Merkel. În aceste condiții, poate că totuși nu e complet inutil de reluat discuția despre rolul imigranților, într-o cheie mai largă…economica!
Potrivit unor gânditori precum Wittgenstein, sau Macintyre, există o legătură indisolubilă între un limbaj al raționalității practice și un mod de viață. Economiștii Școlii Austriece de Economie au sesizat, de pildă, că distrugerea culturii prin invazia imigranților, chiar dacă ar putea aduce beneficii pe termen scurt, în final este similară cu… socialismul pe scară largă și cu prăbușirea economică. Dar este meritul lui Wittgenstein şi al celorlalți autori amintiți că au pus în evidență implicațiile mult mai devastatoare ale dispariției presupozițiilor culturale. Pentru că imigrația de tipul celei la care asistăm astăzi nu este altceva decât un pas premergător semnificativ al distrugerii complete a oricărei forme de tradiție, a oricărui tip de raționalitate socială sau individuală.
Deoarece avem forme de viață identice, putem avea un limbaj prin care să ne înțelegm. De aici, afirmația lui Wittgenstein, devenită celebră în lumea filozofică, conform căreia dacă un leu ar vorbi, noi nu l-am înțelege… Pentru că nu împărtășim aceeași tradiție și istorie, nu putem pricepe nimic din afirmațiile leului. Cu alte cuvinte, „limbajul relevant pentru raționalitatea și înțelepciunea practică este, la rândul lui, coordonat și subordonat contextului narativ tridimensional ambiant, tradiției, istoriei şi retoricii în sens larg”.
E inutil de așteptat efectul imigranților asupra Europei. Se vede deja cu ochiul liber din discuțiile și polemicile stârnite pe marginea subiectului, deși acesta e doar începutul. Zâzania și certurile au împărțit rapid Europa între poziții cvasi-rasiste și… moraliștii democrari, de regulă neo-comuniști mascati, dornici să împartă cadouri pe spinarea altora și să provoace revoluții prin orice mijloace.
Diverse grupuri extremiste pregătesc „războiul” cu musulmanii în Europa, în timp ce fete și băieți inocenți așteaptă refugiații cu mintea larg deschisă, repetând la indigo indemnurile d.nei cancelar Merkel. În aceste condiții, poate că totuși nu e complet inutil de reluat discuția despre rolul imigranților, într-o cheie mai largă…economica!
Potrivit unor gânditori precum Wittgenstein, sau Macintyre, există o legătură indisolubilă între un limbaj al raționalității practice și un mod de viață. Economiștii Școlii Austriece de Economie au sesizat, de pildă, că distrugerea culturii prin invazia imigranților, chiar dacă ar putea aduce beneficii pe termen scurt, în final este similară cu… socialismul pe scară largă și cu prăbușirea economică. Dar este meritul lui Wittgenstein şi al celorlalți autori amintiți că au pus în evidență implicațiile mult mai devastatoare ale dispariției presupozițiilor culturale. Pentru că imigrația de tipul celei la care asistăm astăzi nu este altceva decât un pas premergător semnificativ al distrugerii complete a oricărei forme de tradiție, a oricărui tip de raționalitate socială sau individuală.
Deoarece avem forme de viață identice, putem avea un limbaj prin care să ne înțelegm. De aici, afirmația lui Wittgenstein, devenită celebră în lumea filozofică, conform căreia dacă un leu ar vorbi, noi nu l-am înțelege… Pentru că nu împărtășim aceeași tradiție și istorie, nu putem pricepe nimic din afirmațiile leului. Cu alte cuvinte, „limbajul relevant pentru raționalitatea și înțelepciunea practică este, la rândul lui, coordonat și subordonat contextului narativ tridimensional ambiant, tradiției, istoriei şi retoricii în sens larg”.
Într-un exemplu celebru, sa ne imaginam situația în care un necunoscut te-ar aborda în stația de autobuz și ar spune „histrionicus histrionicus histrionicus”. Propoziția, deși inteligibilă, ar fi absurdă în absența unui cadru narativ comun, care să-i dea sens. Doar un anumit context o poate face rsațională,fara care posibilitatea de comunicare interumană dispare. Viețile și acțiunile noastre au sens doar când împărtășim aceeași tradiție. Fără o cultură comună, oamenii vor fi aruncați rapid în starea de natură hobbes-iană. Teoria capcanei hobbesiene aplica teoria la mai multe conflicte și izbucniri de violență între persoane, grupuri, triburi, societăți și chiar state!
Odiseea imigranților nu este decât ultimul act, poate cel mai transparent, al unui efort concertat spre anihilarea tradiției si specificului national, adică a oricărei posibilități de raționalitate socială, echivalent al transformării indivizilor in Ferma animalelor, care e la doi pasi !. Îndobitocirea prin școala publică neperformanta, excesul de publicitate și entertainment, distrugerea deliberată a familiei, asaltul asupra religiei, stimularea conflictelor, a „multiculturalismului” etc, etc, sunt celelalte piese de rezistență din arsenalul totalitarismului globalist.
Din acest punct de vedere, imigranții vor juca un rol dialectic, iar războaiele, cu toate consecințele implicite, vor continua. Pulverizarea Europei va continua de acum încolo în pași foarte rapizi, până când nu va mai rămâne vreun loc de refugiu. Nu va avea loc o islamizare a continentului, ci doar o bestializare generalizată, în care lumea va fi tranformată într-o imensă fermă a animalelor, condusă fără milă.Modelul Orwell e la doi pasi!
Vinovații nu trebuie nicidecum căutați în trenurile cu refugiați , ci în lumea occidentală. Mai ales că ultimele evenimente ar trebui să spulbere iluziile că inviazia este întâmplătoare. Aruncarea Orientului (Irak, Afganistan, Siria, Yemen, Libia, Egipt) într-un haos sinistru a fost o politică deliberată a elitelor anglo-saxone, la fel cum a fost și găselnița ISIS, la fel cum este și desantul de refugiați.
Nu există niciun rasism la mijloc, după cum nu există niciun conflict cultural inerent și din pacate, nici vreo solidaritate națională. Există doar proiectul unei lumi ordonate piramidal, cu o masă amorfă de animale și o elită așezată confortabil la etajele superioare. (net)
