Până la Tezaurul de la Moscova, Germania datorează României alt Tezaur: 19 miliarde de euro, iar România (BNR) nu vrea să-i recupereze!

Devenit cunoscut in Romania, Radu Golban este un roman destept, stabilit în Basel, Elvetia… dar devenit incomod pentru guvernele basescu si ponta.
Doctor în economie, a descoperit, în timp ce îsi facea documentarea pentru teza doctorala, ca Germania are o datorie istorică catre Banca Nationala a Romaniei: peste 18 miliarde euro.

 „La origine, sunt din Timisoara. La varsta de 14 ani – în anul 1988 – împreuna cu familia, am emigrat în Germania. Sunt cetatean german si, din anul 2003, m-am stabilit în Elvetia”, a explicat prof. Golban interesul sau pentru Romania, a declarat  într-un interviu pentru HotNews. 
Mugur Isarescu s-a facut ca ploua, desi, la autoritatea și „relatiile’ internationale de care beneficiaza, ar fi putut sa recupereze de la Germania 18,8 miliarde euro!! „Avand resedinta în Basel, mi-a fost facil sa accesez arhiva Bancii Reglementelor. Am analizat Raportul numarul 14 al institutiei, care trateaza, în mod special, cumularea soldului roman si tehnicile Germaniei de a reduce acest sold sau „varfurie” neacoperite ale comertului în compensatie între cele doua tari.  

Descoperirea lui Radu Golban (în foto) a facut ceva vâlva, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecintele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însa au aruncat problema în derizoriu, nedorind sa supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucuresti, cei doi ministri de externe ai României si Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discutii” pe care Angela Merkel ar fi urmat sa le aiba în România cu autoritatile de la Bucuresti si Cluj, prin care 
problema creantei BNR fata de Casa Germana de Compensatie sa nu fie abordata de ambele parti, cel putin pâna la încheierea  ultimului mandat de presedinte al lui Traian Basescu ! 
O cursa abil tesuta de ambele servicii de informatii de la Berlin si Bucuresti, fiindca aceasta creanta nu prea mai poate fi solicitata Germaniei dupa anul 2012, când se prescrie ! 
Factorul de decizie în aceasta problema a fost Traian Basescu, care se lauda ca a preferat sa obtina sprijinul decisiv  în obtinerea aprobarii ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spatiul Schengen, în aprilie 2011, contra renuntarii la tema soldului. 

Singura problema ramasa nerezolvata o constituia încapatânarea si îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realitatii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindca era curat, fara trecut dubios,si probleme cu justitia,nici amante si nici vicii ascunse… Vazând ca Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile în cooperare cu cele germane, i-au întins o cursa . L-au chemat la Bucuresti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Presedintie, BNR si Ministerul Finantelor, dupa care i-au aruncat „nada” si i-au propus, sa devina consilier  la Ministerul Finantelor, urmând ca apoi însusi Radu Golban sa rezolve problema soldului, din postura de… consilier al Ministrului! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor românesti, fiind apoi mult mai usor de „corupt”.

 Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muscat momeala si a revenit  la Bucuresti, asteptând sa-si ia postul în primire…. Dar între timp a intervenit acordul lui Basescu cu Merkel si varianta compromiterii lui Radu Golban nu-si mai avea rostul, fiind considerata o pierdere colaterala, neimportanta. Asa ca totul a cazut, iar ministrul Ialomițianu sa-l respinga imediat pe Radu Golban, „sa-i dea cu flit” adica, chiar în prima zi „de munca” la minister. Sigur ca totul a fost o strategie esuata,  Radu Golban nu a gustat „gluma”… 
În ceea ce priveste soarta acestui sold insa, problema nu mai poate fi rezolvata la nivel de guverne, deoarece întelegerea Basescu – Merkel a pus capac acestei teme !! 

 Efortul insa ar fi meritat, pentru ca Shengen e tot o „momeala pentru Romania”, de au inceput sa se uite urat la noi, si bulgarii… In ciuda diferitor tehnici ale Germaniei, de a reduce soldul – fie prin decontarea stationarii trupelor germane în Romania din soldul curent sau achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania în 1944, tot din soldul curent, acesta a crescut în favoarea Romaniei, în ritm accelerat. In 1944 urcase de la circa 900 milioane, la 1200 milioane Reichsmark”.
Astazi, valoarea initiala pe care institutia condusa de Mugur Isarescu ar putea s-o recupereze de la Germania ar fi de aproape 19 miliarde euro, conform unor calcule efectuate de membrii comisiei Bergier, din Elvetia.

Pe langa demersurile publicistice, au fost efectuate si demersuri pe langa autoritatile statului roman: „Astfel, prin amabilitatea d-lui Eugen Anca (om de afaceri de origine romana, care s-a preocupat si de tezaurul romanesc de la Moscova – n.r.), s-a depus o adresa la BNR, înregistrata cu nr. 783/17.06.2010; BNR a raspuns prin adresa nr. XVIII/3600/16.07.2010. 
In data de 17.06.2010, s-a transmis o petitie cu mii de semnaturi Presedintelui Romaniei, dl. Traian Basescu, care – prin consilierul Gabriel-Cristian Piscociu – a raspuns cu adresa nr. DRA2/19148/09.07.2010 (petitia fiind, ulterior, trimisa la Ministerul Afacerilor Externe)”, a spus Golban. Mai multe  demersuri legale pentru recuperarea soldului nu a fost demarate. 
Din pacate, toate actiunile s-au concretizat doar în interpelari, adrese si articole publicate. Deja este cunoscut faptul ca, pe 16 august 2010, d-na Ulla Jelpke, parlamentar german, a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitand un punct de vedere oficial în aceasta problema” a continuat Golban, Domnia Sa era convins ca, în cele din urma, datoria poate fi achitata: „Altfel, eu si colaboratorii mei nu ne-am mai fi angajat într-un demers fara sorti de izbanda”, a mai spus economistul din Elvetia. Mai ales ca exporturile Romaniei catre Germania au continuat si dupa 23 august 1944 Germania datorează si AZI Romaniei peste 18 miliarde euro, sumă care provine dintr-un contract de Clearing, semnat între Guvernele României şi Germaniei la 23 martie 1939.(Prin contract, România se obliga să livreze mărfuri diverse către Germania, care urma să le achite la un preţ mai mare cu 10% faţă de valoarea medie a preţurilor mondiale. Germania urma să achite facturile prin Casa Germană de Compensaţie, dar plăţile trebuiau efectuate numai către BNR, în marci germane imperiale.) BNR, la randul sau, a achitat în lei romanesti contractele pntru exportatori. Germania si-a achitat, în primii ani, datoriile fata de statul roman, dar, în contextul razboiului, s-au acumulat alte datorii.(infobv)

Ministerul de Finante din Germania a emis, la data de 7 septembrie 1944, un document oficial ce avea caracter intern, prin care recunostea ca are obligatii de plata neachitate la termen, catre 31 de state, protectorate si teritorii. Romania ocupa locul patru, cu suma de 1.126.344 marci germane imperiale.
Exporturile Romaniei catre invinsa Germanie au continuat sa fie derulate si dupa 23 august 1944 si totalul facturilor pe care Germania trebuia sa le plateasca Romaniei se ridicau la aproape 1,3 miliarde marci imperiale germane, ceea ce ar reprezenta, în prezent, 18,8 miliarde euro.” 
Desi BNR le-a platit exportatorilor romani, la zi, toate facturile,  nu a mai solicitat plati compensatorii de la nemti. (bzi.ro)

Share on Facebook

Tweet

Follow us