Ținutul Secuiesc e al nostru, restul României e al lor!!
Am fost întrebat de un comentator despre „cum comentez impertinența unui membru din Guvernul României care, de 15 martie, se alătură unei gloate care scandează «Ținutul Secuiesc (sic!) nu e România»”?
Ei, întrebarea în sine, dacă e reală întamplarea ! – poate nu conteaza, dar subiectul poate chiar merită un întreg articol…
Cică „Ținutul Secuiesc nu e România“. Dar Este in Romania? Macar atat...Afirmație cu valoare logică evident falsă, cu scopul clar de a scoate din sărite pe „# Românii de Profesie” care ajung la orgasm când au ocazia de a fi jigniți în asemenea hal.
Afirmație așa de ridicolă încât chiar și … Consiliul National Maghiar din Transilvania (CNMT) a lui Tőkés a condamnat acei tineri puși pe # „glume“ care n-au avut nimic mai bun de făcut în 15 martie decat a se juca de-a Garda Maghiară, (…Transylvanian version).
Și nu doar in resedinta celor doua judete …”ostracizate” etnic… Să presupunem (prin absurd,) că deodată s-ar ivi situația unică pentru cei din Ținutul Secuiesc de a alege o formă statală pentru ținutul lor. Și să vedem care sunt variantele demne de luat în calcul.
Stat independent secuiesc.
O variantă incitantă și cu încărcătură de romantism – la prima vedere. Dar dacă te gândești cum ar fi să trăiești într-un „stat independent”…dar cu resurse limitate – mai mult, și înconjurat 100% de o țară, istoric prietena, eventual nu prea prietenoasă (reacție firească după ce te desprinzi de ea), lucrurile nu par a fi chiar așa de tentante.
Anexarea la Ungaria.
Ei, vecinii noștri au trăit și vremuri mult mai glorioase (doar să comparăm cele două țări imediat după prăbușirea dictaturilor comuniste – incomparabile ca și duritate dar în esență foarte similare) , privind însă în ce hal au ajuns acum, trebuie să fii beteag la cap să te anexezi lor de bunăvoie. Nemaivorbind de lipsa unui „coridor” spre … noua patrie-mamă. (Enclavele și așa suferă peste tot în lume. E pur și simplu o situație nefirească… inclusiv investitii necerute in fotbal, nu in șosele si drumuri!).
Evident, se vrea păstrarea configurației teritoriale actuale, nejustificate istoric, adică de a aparține în continuare României.
Și știm foarte bine toți, fie cosmopoliți sau naționaliști, liberali sau conservatori, neocomuniști sau legionari că la un eventual referendum locuitorii județelor Harghita și Covasna ar opta cu majoritate asupra primelor două opțiuni – chiar în ciuda faptului că sunt exact cele la care am reușit să subliniez obiecțiuni serioase.
Mai pe românește și pe înțelesul tuturor: acești oameni ar ales separarea în mod disperat,… chiar dacă raționalitatea ar dicta exact contrariul.
Adică pur și simplu secuii nu se mai consideră a fi acasă în propria lor țară! Orice ar sta la baza acestei alegeri ciudate e o acuzație foarte gravă, stimați Români De Profesie.Adică in Odorhei concetățenii voștri nu se simt bine în „compania” voastră?.
Aveți vreo explicație plauzibilă? Da, se poate spune că lucrurile sunt clare,cam toți sunt banuiti șovini pe acolo…
Sau prostiti de o politica xenofoba si iredentista atroce, cu sperantza la promisa Ungaria Mare!
Dar hai să lăsăm poveștile. Ușor de afirmat – și problema mai ușor de ocolit. Adevărul trist este că secuii chiar pot crede că ar fi ținuți , împotriva propiei lor voințe într-o formațiune statală anume. Deșie tot mai clar, România nu pare deloc să fie țară „opresoare” prin esență, si nici secuii niște deținuți…
Caci vorba Inernatinalei: „Cei liberi plece unde vor „!
Atunci – în loc de afirmații mistificate, declarații aiurea antiromanesti, comunicate hiperbolice, indignări și scandalizări marca Tokes – n-ar fi mai bine să reflecăm puțin? Fiindcă aici e limpede că ceva nu e în regulă.
Strict si logic vorbind, am punctat deja asupra faptului că – în ciuda aparențelor – locuitorii Ținutului Secuiesc au interesul de a păstra ținutul lor în cadrul statului Român, chiar dacă n-ar recunoaște acest lucru nici de a ruptul capului. Atunci întrebarea care ar conduce la rădăcina problemei s-ar putea să fie una deosebit de interesantă: mai degrabă ce interes au majoritarii acestei țări de a păstra acest ținut considerat „regiune-problemă“, populat în majoritate decisivă de maghiari, în sânul Patriei-mame, România?
O fi clișeul ridicol „Harghita și Covasna e pământ românesc”, sau
„România este stat național, unitar și indivizibil“, eventual comparabil cu acest devenit clasic „murim, luptăm, Adealul nu-l cedăm”?
Vor romanii un stat național mare și glorios,Iar displăcea unei mase nu chiar neglijabile de cetățeni? Sau le e teamă că fără un control statal autoritar secuii ar mânca pe viupopulația minoritară românească din regiune?
Ei propagandistii maghiari vad clișeele naționaliste...evident,numai la romani!! Derapajeleaparțin de domeniul no-comment, iarplângerea de soarta minorității românești din Secuime se spune ca e o ipocrizie din partea naționaliștilor… romani!
Desi in consiliile locale si judetene nu se mai vorbeste romaneste de vreo 7-8 ani! Nu am putea exclude abuzuri de putere maghiara în zonă, dar știm foarte bine că șovinilor le pasă prea puțin de românii din secuime (și de eventualele soluții concrete pentru protejarea acestora), Ei, politicienii maghiari sunt preocupați doar de două lucruri: de voturile maselor de oameni, proprii alegatori din zona, receptivi la naționalismul propriu/ evitand posibilul antimaghiarism care in Secuime, practic nu exista!
El este doar provocat, starnind animozitati unde nu existau…
P.S.
Scrisoarea de mai sus a venit in redactie in două părți. Prima parte ati citit-o azi !
