Expansiunea statului – cel mai mare flagel al societatii moderne. Incotro?
Motto: Cand oamenii se tem de guvern este tiranie, cand guvernul se teme de oameni este libertate. Arborele libertății trebuie refacut din cand in cand cu sange de patrioți și tirani. (Thomas Jefferson)
Mai intai, cateva “borne” recente, doar cu rol exemplicativ:
– Voci cu pretentii si cu autoritate de la noi ne spun ca “pietele gresesc” si subinteleg ca “statele” ar avea menirea sa repare.
Altii ne vorbesc despre subventionarea din bani publici a rau-platnicilor (“electorata” sau “taierea datoriilor la companiile de stat”, ilegal ajutor de stat mascat sub mimarea intentiei de privatizare), despre “taxe de solidaritate” sau incearca sa ne abureasca cum ca salariile lor provenite din veniturile in urma taxelor percepute ca monopol de stat nu ar fi bani publici.
– Recent, iata ca Bundesbank sugereaza lumii o “taxa pe averea propriilor cetateni”, perceputa “o singura data”, pentru a acoperi datoriile suverane.
FMI-ul ia, de asemenea, in discutie o astfel de varianta de furt cu acoperire legala, o nationalizare partiala in fond.
– Statul italian tocmai ce a instituit o taxa de 20% pe toate sumele care intra din alte tari in contul cetatenilor sai, urmand a fi chipurile returnata sub forma unor deduceri din impozit abia dupa ce oamenii demonstreaza ca nu e vreo spalare de bani la mijloc.
Si Cipru a transformat in “actionari fara voie” pe toti deponentii cu sume mai mari de 100.000 Euro ai unor banci care au intrat in belele tocmai pentru ca au creditat “statul” (grec sau cipriot) si debitorii nu-si mai plateau datoriile.
Si am putea continua.
Atributii multiple, eficienta putina
Spre deosebire de precedentele doua, secolul 20 a adus cu sine o expansiune fara precedent a organizatiei denumite generic “Stat”, iar, din cate se poate observa, secolul 21 a inceput prin intensificarea acestei tendinte.
In multe parti ale lumii, politicul, care a acaparat pana la confuzie conceptul de “stat”, nu reuseste – intrucat nu are nicio motivatie reala in acest sens- sa gestioneze eficient resursele, sa consume mai putin decat produce. Si avand un monopol teritorial este foarte la indemana sa “creasca pretul”, spoliindu-si de resurse proprii cetateni. Veniturile statelor au crescut de la 5-10 % din PIB la 30-60 % in doar 100 de ani. Si tot nu par suficiente, foarte multe tari fiind extrem de indatorate.
Pericolul expansiunii statului este extrem de real si multi oameni de afaceri resimt din plin acest sistem profund defectuos la nivel conceptual prin care practic se penalizeaza performanta celor care produc valoare. Li se taie elanul de a performa. Usor, usor, aceasta nu mai este preocuparea lor principala.
De la aparator la asupritor
Agresiunea cu succes a unui hot stradal iti poate aduce cel mai probabil doar cateva sute de lei lipsa, este un eveniment rar si limitat de posibilitatea auto-apararii si de faptul ca ar putea exista consecinte la adresa agresorului. Atacul intensificat si pe toate fronturile pe care statele il fac sub diferite forme la adresa veniturilor si acumularilor cetatenilor este insa protejat legal, este de amploare, continuu si uneori beneficiaza si de un anumit suport social din partea celor neafectati direct, inca.
Analiza cauzelor care au condus la aceasta situatie si identificarea posibilelor solutii nu fac obiectul prezentului articol, in cadrul de fata mi-am propus doar sa atrag atentia asupra unui aspect, al unei continue expansiuni a organizatiei “stat”. Sunt insa chestiuni importante, care este necesar a fi puse serios in discutie, intrucat dezbaterea ideologica a anilor ce vin, intr-o lume in care sub presiunea “votului universal” si a penuriei de lideri vizionari, pana si liberalismul a devenit “fata umana” a unui socialism mascat, este necesar a fi doar intre “mai mult stat” si “mai putin stat”.
“Statul social” si-a epuizat potentialul si nu sunt primul si singurul care o spune. Este important si necesar ca oamenii sa inteleaga ca “statul” nu ajuta pe nimeni cu bani veniti din cer, nu are de unde, pentru ca el traieste din banii contribuabililor. Si ca orice interventie “in piata” strica un echilibru natural. Si ca organizatia denumita generic “stat” imprumuta in ziua de azi pana la confuzie trasaturile unui asupritor, sub o masca de aparator.
Experienta prin care am trecut in proiectul “management profesionist la companii de stat” mi-a intarit convingerea ca expansiunea statului si a sistemului birocratic este cel mai contraindicat lucru de care are nevoie o economie, de care are nevoie o tara pentru a se dezvolta, mai ales precum este Romania in aceasta faza.
Din pacate, tocmai asta se intampla si din nefericire nu numai la noi. Nu prea ai motive de optimism cu privire la viitor, taxarile si reglementarile capata rapid proportii colosale.
Intrebarea este: chiar trebuie sa mai trecem printr-o faza de comunism, inainte ca pendulul istoric sa o ia inapoi cu o forta poate nebanuita acum ?
Atentie – comunismul nu a murit, ci s-a odihnit un pic
Concluzionand, mediul de afaceri este din ce in ce mai afectat de anumite politici si de tendintele care se observa. Continuind in acest ritm si pe aceste principii, nu este extrem de departe momentul in care vom directiona tot la stat si acesta ne va “intoarce” un rest de 10-20 %.
Ca antreprenori si ca indivizi, este din ce in ce mai evident ca suntem expusi si ca, daca istoria continua pe acest trend, suport nu vei avea.
Din contra – ti se va lua – si daca nu constientizam si nu actionam concertat, ne putem trezi intr-o buna dimineata si nationalizati si poate si mai rau.
Au mai experimentat-o si strabunii nostri si sunt sigur ca si lui Mociornita i se parea la un moment dat imposibil…
Autor: Octavian Badescu
