Oribilele campanii electorale
Traversăm o perioadă asfixiantă. Emisiunile de știri naționale au devenit irespirabile. Noroc cu actualitatea internațională care mai oxigenează aerul. Din păcate prin dezastre în cascadă. Notre Dame, Sri Lanka, parcă încearcă să ne obișnuiască cu apocalipsa. În ritmul ăsta horror-ul ia locul, pe zi ce trece, normalității clipei.
Iar politicienii noștri, în campanie electorală, devin exemplul viu al degradării speciei prin minciună groasă.
Am găsit în căsuța poștală două felicitări de Paști. Tipărite pe hârtie de calitate, înfățișând ouă roșii și icoane, aproape înduioșător. Până am văzut din partea cui erau. Una din partea lui Traian Băsescu, alta din partea lui Eugen Tomac. PMP-ul s-a dezlănțuit în mesaje pravoslavnice.
Diavolul ăsta de Băsescu chiar că nu are nicio limită. Cum nu i-o fi puțină rușine, după atâtea nenorociri câte a făcut și a adus… Cu Dumnezeu în gură, iar în suflet și faptă cu antihristul. Să-ți întoarcă stomacul pe dos!
Chiar m-a pus în încurcătură cu felicitările lui strâmbe. Ce să fac cu ele? Nu poți arunca la gunoi icoana mântuitorului, dar nici s-o duci în casă, în intimitatea ta cea mai prețioasă, când ști că ți-a fost trimisă ca înșelătorie, din exact tenebrele mizeriei umane. Am sprijinit cele două ilustrate pe caloriferul de sub cutia de scrisori și mi-am văzut de drum, propunându-mi să uit cât mai repede episodul.
Mai târziu, la televizor, nu aveai pe unde să scapi de sarabanda laudelor de sine deșănțate și a atacurilor grobiene la adversari. Un festival al minciunilor neîngrijit aruncate din toate părțile, și de bine și de rău, la grămadă. Să fie, să se bifeze, chiar dacă nu ajută la nimic. Strategie de campanie. Bazată pe disprețuirea fățișă a propriului popor. Iată lozul câștigător, în mintea lor: lasă-l că-i prost poporul ăsta, înghite!
***
Mircea Badea traversează o fază de oripilări. Cel mai adesea consonez cu el. Nu și aseară când era indignat de pasivitatea românilor. „Nu văd cohorte de cetățeni în poartă la Cotroceni nesuportând situația ca Augustin Lazăr să ia pensie de 27.000 de lei. Văd niște cifre, dar oameni nu văd. Și nu văd oameni nici în poartă la Cotroceni, nu văd oameni nici la ÎCCJ”.
Pot înțelege dezamăgirea lui Mircea Badea, doar că ea ignoră o realitate de netăgăduit: s-a dus de mult vremea protestelor cu adevărat spontane. Ultimul protest de acest fel de care îmi amintesc a fost cel cauzat de umilirea nedreaptă a lui Raed Arafat de către Traian Băsescu.
Așa zisele proteste spontane ale haștagiștilor au avut și au în spate o întreagă mașinărie de organizare și propagandă. Soros a împânzit România, direct sau indirect, cu zeci de ONG-uri îndoctrinate bine, din timp, după bunul său plac și plan. Cum s-a și dovedit, fiecare dintre aceste ONG-uri ființând mai prin toate marile orașe ale țării, are un nucleu dur de susținători (50 – 100 – 200) care, la un ordin, poate ieși ”spontan” în stradă, pentru a protesta la unison.
Ce ar vrea Mircea Badea, acum, conține o mare doză de utopie. Adică, el ar vrea ca o indignare de moment să scoată în aceeași zi, în același loc, la aceeași oră, cu adevărat spontan, mii de oameni normali la protest. Nu mai funcționează!
Îndignarea există. Doar că ea, de când s-a cuibărit temeinic în noi, a căpătat o formă aproape continuă. S-a aplatizat. Nu mai prezintă vârfuri, momente de apogeu mobilizator care să creeze emoția necesară pentru a ne scoate spontan în Piața Universității. Statul paralel, abuzurile din justiție, complicitatea lașă și antinațională a lui Iohannis ne revoltă de atâta timp încât aproape că ne-am obișnuit cu ele.
Ar fi nevoie, pentru un protest „spontan” cum visează Mircea Badea, de o minimă organizare civică. Aceasta însă, pe partea antisorosită, nu prea există. Nu am auzit de ONG-uri de stânga, ori tradiționaliste, ori naționaliste, ori unioniste, ori, ori, ori… care să asigure o contrapondere la ofensiva destrămătoare haștagistă.
Când Antena 3 ne-a chemat la o plimbare în jurul Palatului Cotroceni, „spontaneitatea” noastră a funcționat. Și a fost exemplară.
Când PSD-ul s-a încordat să scoată 100 000 de susținători în stradă, a reușit.
Îi dau dreptate lui Mugur Ciuvică în controversa lui cu Mircea Badea. Să ne punem speranțe în șansa, iminentă, a europarlamentarelor. Peste cateva săptămâni mergem la urne. E atât de aproape și de potrivit momentul pentru un protest devastator, prin vot.
Doar mai puțin de o lună până când criticata pasivitate a românilor normali și majoritari ar trebui să demonteze, prin energia unui vot decisiv, minciuna acelei minorități gălăgioase cu diez (#) în față care susține că ar fi reprezentativă pentru acest popor.
Aproape o lună, și momentul adevărului va veni! Mai important decât 100 de mitinguri neautorizate.
