MIRACOLELE DE LA URNE, …fură mai putin profunde!
MI
Un politolog american ne-a transmis …cumva sub acoperirea anonimatului concluzia sa (comunicata si unui functionar de Departament din admin. Trump) asupra alegerilor europarlamentare din România:
„În aceste alegeri s-a înregistrat o victorie totală a Germaniei.”
Simpla existență a unui asemenea tip de analiză dovedește că semnificația scrutinului european de la București a depășit cu mult mizele locale. Asta explică și miracolele (aparente) petrecute la urne; sau, mai exact, ieșite din urne…
Prin resursele sale naturale, dimensiunea pieței și poziție geostrategică
România este un punct de interes, dar și un câmp „tactic” pentru actorii regionali și globali. Aceasta este o sursa a puterii, dar și a nesansei României, așezată la răscruce de vânturi și ciocnire de vremi.
Despre alegerile din 26 mai, se poate spune că au fost libere, dar nici tocmai corecte.(?!)
Românii au fost liberi să aleagă cum vor pentru că … printr-o campanie profesionistă de intoxicare, dezinformare și manipulare, votul lor a fost dirijat acolo unde interesele (altora) o dictau, și, unde eventualele „erori” înregistrate la votare puteau fi „corectate” la numărare.
Cu alte cuvinte au fost lăsați să voteze liber pentru că votul lor oricum nu conta…
Golirea de semnificație a opțiunii cetățenilor români, deformarea la nivel național, a început de mult, iar mascații care s-au învârtit pe scenă, toți drapați în steagul național, nu au fost decât cozile de topor ale puterilor – corporatiste sau imperialiste…
Era, oare, atât de important pentru acestea rezultatul în alegerile europene, obținut într-o țară în care toate partidele – inclusiv PSD – sunt proeuropene?
Însăși președinția română a Consiliului UE a dovedit că Bruxelles-ul nu are probleme reale cu plapandul suveranism românesc; de euroscepticism nefiind nicicum vorba. Riscul ca unii europarlamentari români să se alăture grupului lui Le Pen, lui Nigel Farage sau leghiștilor lui Salvini în Parlamentul European, era egal cu zero…
Și chiar dacă ar fi fost vreo doi, tot nu s-ar fi modificat raportul de forțe de acolo. Prin urmare, în joc nu era împărțirea puterii în termeni reali la nivel european, ci obținerea unui avantaj strategic în războiul psihologic purtat la nivel românesc, de către jucătorii globali, prin intermediul nefericiților români, cu impact asupra concursului de interese global.
În România nu s-a consumat doar un eveniment electoral marcând începutul unui nou ciclu legislativ european, ci un alt episod din „războiul mondial hibrid” care se desfășoară de o vreme și va mai dura. De aceea, zilei de 26 mai i-a trebuit adăugată ziua de 27 mai cu „ingredientul” preconceput al condamnării lui Liviu Dragnea, președintele partidului învins cu o seară înainte numai în aparență și în termeni relativi.
Astfel presiunea psihologică a devenit suficient de mare pentru a deprima și debusola coaliția guvernamentală, cum se spera, în integralitatea sa,
inducând electoratului sentimentul unei înfrângeri dramatice a PSD, pe care analiza rece a cifrelor nu o confirmă (în număr total de voturi PSD nu a pierdut mai nimic), iar așa zisei opoziții… unite pe acela al unei victorii eclatante, dar la rându-i infirmate de cifre.
În realitate, rezultatele acestor alegeri influențează puțin spre deloc raportul general de forțe din Parlamentul European, în timp ce în Parlamentul României structura politică rămâne aceeași.
Victoria psihologică are însă caracter strategic și ea permite ofensiva evidentului „stat subteran” contralat și ghidat de Germania, în scopul ieșirii sale la suprafață și transformării sale în „putere legitima”, prin anihilarea totală a puterii pesediste și „ingurgitarea” rămășițelor suveranității românești.
O capitulare – deocamdată de facto a partidului, îi poate urma și cea de jure – a guvernului PSD/ALDE , care nu este decât cealaltă față – înfrângerea strategică – a acestei exagerate victorii, depinde de fortza de regenerare prin leaderi a fortei latente a PSD. Care ramne, totusi, puternică prin atasamentul latent la asteptarile social-democrate! Gigel Farage(n)
