Nitramonia, Hayssam si investitorul „strategic”
Scandalul legat de firmele disparutului Omar Hayssam si ale locotenentului sau retinut de fortele coalitiei in Irak nu a ocolit implicarea acestora in afaceri cu produse ale combinatului chimic de la Fagaras, respectiv societatea Nitramonia. Un dosar masiv in acest sens s-ar fi aflat pe mana procurorilor din Parchetul National Anticoruptie, institutie care a gasit de cuviinta sa nu mai puna putin jar pe un foc si asa destul de incins.
Dincolo de afaceri cu sau fara teroristi,
Nitramonia Fagaras este totusi o societate comerciala aflata inca in patrimoniul statului, stat care nu prea mai stie ce sa faca cu ea. Or, Nitramonia nu este orice fel de societate, ci una strategica, asemanata adesea cu un butoi de pulbere si la propriu, si la figurat. Pentru orasul de la poalele Fagarasului, Nitramonia a fost ceea ce era Sidexul pentru Galati, o bomba sociala.
Tot bomba este Nitramonia, de data asta reala, din cauza specificului ei de productie: explozibil si ngrasaminte chimice Turcul nu plateste, dar e investitor strategic In urma cu doua luni, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a decis instituirea administratiei speciale la Nitramonia, dupa ce n prealabil a fost anulat contractul de privatizare semnat cu doi ani nainte cu firma S&T Equipment and Machinery LTD. Motivul: investitorii nu si-au respectat clauzele contractuale. Valeriu Simirica, patronul american al societatii amintite, a fost insa de alta parere si chiar a amenintat AVAS ca Nitramonia va trece prin aceeasi faza prin care a trecut Combinatul Siderurgic Resita cu Nobles Ventures. La Nitramonia, jaful a inceput imediat dupa 1990 si, conform unor surse din combinat, acolo s-a furat indiferent daca proprietar a fost statul sau vreo firma privata.
In paralel, datoriile societatii catre bugetul statului, catre furnizorii de gaze si electricitate cresteau vazand cu ochii. Nitramonia figureaza de ani buni pe lista celor mai mari datornici, in prezent avand restante de peste 1.500 de miliarde lei. Privatizarea Nitramonia a reprezentat o alta inginerie a fostului AVAS, care l-a gasit investitor „strategic” tocmai pe turcul Fatih Kesser, cel care era implicat in privatizarea unei alte societate din portofoliul APAPS, respectiv Colorom Codlea. Firma lui Valeriu Simirica, S&T Equipment and Machinery LTD, a preluat in contract de inovatie contractul de privatizare semnat cu Kesser, achitand pentru pachetul de 79,05% din actiuni suma de 800.000 de dolari. La aceasta se adaugau investitii de alte 20 de milioane dolari, din care 7 milioane numai pentru mediu.
Obligatiile nu au fost onorate, in timp ce Simirica sustine ca dupa preluarea combinatului a gasit datorii despre care nu i s-a spus nimic. Intre timp, insa, instalatii din combinat au fost dezmembrate cu acte in regula si vandute la fier vechi.
Cine-mparte parte-si face
Dar Nitramonia nu avea doar active de dezmembrat. Stadion, strand, baza sportiva, bloc de locuinte, gradinita si pastravarie sunt numai cateva dintre proprietatile combinatului date sau vandute pe ntelegeri de culise. Pentru a ajunge la aceasta performanta, fostul APAPS a angajat pe bani frumosi firma de consultanta Ricovery Group sa intocmeasca studiul de rentabilizare a combinatului. In final, aceasta a propus divizarea combinatului in opt societati si disponibilizari masive de personal. Zis si facut. Din Nitramonia au aparut opt pui: Nitramonia SA, Nitrofertilizer SA, Nitroexplosives SA, Nitroservice SA, Edelweiss Hotel SA, Nitrocontrol SA, Nitrotrans SA si Nitrosere SA. Impartirea resurselor financiare ntre aceste firme s-a facut in functie de interese, singura care a luat in carca datoriile fiind mama Nitramonia. S-au mai vazut asemenea divizari. Actiunea de taiere a fierului vechi a nceput cu mult inaintea privatizarii. Otelul inox era o adevarata mina de aur. A fost angajata pentru taierea instalatiilor de pe platforma chimica o firma de apartament tocmai din Constanta: Lacosin SRL, cu un capital social de doua milioane de lei. Si nu este singura, de-a lungul vremii perindandu-se pe la Nitramonia firme din Gorj sau Arad, toate pentru recuperarea pretiosului metal devenit mana cereasca.
Productie pentru teroristi?
In ciuda febrilei activitati de taiere, combinatul reusea din cand in cand sa mai si produca. Mai mult decat atat, sa si exporte.
Conform Organizatiei Patronale a Producatorilor de Ingrasaminte Chimice Nitrofosfor, in anul 2004 Nitramonia a produs 3.820 de tone de ngrasaminte, din care 3.450 de tone au fost livrate la export. Din total, 3.700 tone reprezinta azotatul de amoniu, substanta care si-a dovedit calitatile de dinamita in incidentul de la Mihailesti. La un pret de circa 8.300.000 lei/tona, nseamna ca azotatul vandut a adus Nitramonia peste 30,7 miliarde lei, respectiv peste un milion de dolari. Sa nu uitam ca pachetul de actiuni al AVAS (79,05%) a fost cumparat cu 800.000 de dolari.
In urma cu aproximativ sase ani, un vas incarcat cu aproximativ 2.000 de tone de azotat de amoniu produs la Nitramonia era dat disparut in largul coastelor Mauritaniei, lucru confirmat chiar de seful SRI Dobrogea.
Surse judiciare afirma ca in spatele disparitiei navei ncarcate cu azotat s-ar fi aflat nimeni altcineva decat Mohammad Munaf, insotitorul ziaristilor romani rapiti si eliberati din Irak. Paradoxal, Nitramonia si-ar fi asumat toate riscurile pentru acest transport, iar in contract se pare ca nu s-a prevazut nici o clauza de siguranta pentru incasarea banilor pe azotat.
Ulterior, Garda Financiara Brasov a dovedit ca directorii combinatului nu repatriau valuta din vanzarea azotatului.
Prea multe nu s-au spus despre tranzactiile Nitramonia, sub pretextul ca se cerceteaza. Intre timp, pe Nitramonia reincepe sa scrie faliment, dar sigur.
Marius OLA
?
