George Scripcaru a semnat documentele de trimitere în judecată a SC Aro-Palace SA și Ministerul Turismului pentru recuperarea Casei Hirscher

SC Aro-Palace SA și Ministerul Turismului au fost date la sfârșitul săptămânii trecute în judecată la Tribunalul Brașov de către Primarul George Scripcaru – în numele Municipalității – în încercarea de a recupera Casa Hirscher (fostul restaurant Cerbul Carpatin), una dintre clădirile simbolice pentru istoria și identitatea Brașovului.
Ca și în cazul Cetățuii, trecerea acestui monument istoric în proprietatea unei societăți comerciale (care, ulterior s-a privatizat) s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, având în vedere că proprietarul de drept al imobilului era Municipiul Brașov, consideră edilul brașovean.

„A fost depusă la Tribunalul Brașov cererea de chemare în judecată pentru recuperarea Casei Hirscher. După ce am recâștigat Cetățuia, am făcut o serie de cercetări care confirmă dreptul de proprietate al Municipalității și asupra Casei Hirscher și care demonstrează că aceia care au gestionat privatizarea societății comerciale Postăvarul au vândut ceva ce nu aparținea statului, ci Municipiului. Cu o situație asemănătoare ne-am confruntat și în cazul Cetățuii, caz în care două instanțe ne-au dat deja dreptate. Noi vom continua acest demers de recuperare a monumentelor aflate în proprietate privată și care ar trebui să le aparțină brașovenilor. Constituția garantează dreptul de proprietate, atunci este normal ca aceste imobile, care legal ar trebui să fie în proprietatea noastră, să fie administrate în interesul orașului, și cel puțin în cazul celor două, Cetățuia și Casa Hirscher, care stau închise de ani de zile, firma care le-a administrat ca proprietar nu s-a dovedit capabilă de a le transforma în atracții turistice, ci, din contră, le-a lăsat să se deterioreze pe zi ce trece”, a declarat presei Scripcaru.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat Tribunalului Brașov să constatate că imobilul denumit „Cerbul Carpatin” este proprietatea Municipiului Brasov și să oblige S.C. Aro – Palace S.A. să lase Municipiului Brasov în deplină proprietate și posesie imobilul.

Istoricul dreptului de proprietate – cam incurcat!
Conform unui înscris din anul 1905, imobilele transcrise din vechile registre funciare înscrise în CF se intabulează în favoarea Orașului Liber Regal Brașov, de la înființarea cărții funciare. Situația de carte funciară rămâne neschimbată o perioadă de 93 de ani, Orasul Liber Regal Brasov fiind unicul proprietar al imobilului reprezentat de obiectivul Cerbul Carpatin. 
Conform lui Scripcaru, faptul că imobilul monument istoric a fost în proprietatea Municipiului Brașov, fiind bun de interes și uz public, este demonstrat și prin actele de administrare efectuate de acesta relativ la imobil. 
În anul 1962, Sfatul popular al Regiunii Brașov a transmis acest imobil din administrarea Sfatului Popular al Regiunii Brașov – Muzeul Regional Brașov, în administrarea Trustului de Alimentație Publică Brașov. 
Câtă vreme a existat dreptul de administrare operativă a TAP Carpați Brașov, nu există nici o altă înscriere în CF care să transfere dreptul de proprietate al Orașului Liber Regal Brașov în patrimoniului Statului sau a altei instituții.
În anul 1998, în urma unui demers de dezmembrare inițiat de SC Postăvarul Turism SA Brașov, apare că proprietarul este Statul Român.

Hirscher nu a locuit in clădirea pe care a construit-o pentru a dezvolta economic Brașovul
Conform prezentării publice Casa Negustorilor a fost edificată de Apollonia Hirscher în perioada cuprinsă între anii 1541 – 1547, fiind un monument de arhitectură al Brașovului.
Denumită inițial Casa Negustorilor, aceasta a purtat, de-a lungul vremii, denumiri diferite, precum Podul Bătușilor, Gheată, Casa Negustorilor sau Casa Hirscher.
Încă de la momentul edificării, clădirea a fost destinată Brașovului și brașovenilor, Apollonia nelocuind în aceasta. Clădirea a fost construită după un proiect italian și permitea intrarea căruțelor cu mărfuri, care apoi erau descărcate în interior.
Practic, tot ce avea nevoie o comunitate în materie de mărfuri se găsea la Casa Negustorilor.
În perioada medievală, aici era principalul loc de întâlnire al breslelelor de meșteșugari, era un fel de piață acoperită a orașului, reprezentând totodată locul de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor. 
Ulterior, clădirea primește denumirea de Podul Bătușilor.
În acea vreme, toate locurile în care cojocarii și cizmarii își vindeau produsele purtau denumirea de poduri. În acest loc obișnuiau să își aducă mărfurile pantofarii sau bătușii, de aceea clădirea a primit denumirea de Podul Bătușilor.
,,Bătușii” erau micii negustori ai vremii care se ocupau de comerțul cu amănuntul.
În acest fel, construcția s-a bucurat de un puternic renume și, de asemenea, a reflectat și puternicul rol comercial al Brașovului.

Cu timpul, breslele și toate aceste tipuri de centre de vânzare încep să dispară, iar astfel Podul Bătușilor își încheie funcționalitatea sa tradițională și devine în cele din urmă restaurant.
În perioada comunistă, când negoțul este interziz, repectiv în perioada 1960 – 1963, monumentul istoric cunoaște o transformare radicală, primind numele de Cerbul Carpatin.
Noul complex oferea clienților săi mai multe spații, printre care: săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie și două terase.
Imobilul denumit Cerbul Carpatin este monument istoric, find înscris în Lista Monumentelor Istorice din județul Brașov, cod BV-II-m-A-11573.

Creată în stil renacsentist
Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate, unite printr-o curte interioară.
Stâlpii de piatră, amintind stilul Renașterii, arcadele de la parter și cele de la etaj, acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie, coborât până sub limita superioară a zidurilor, dau construcției un aspect masiv și bine întărit.
Intrarea arcuită, păstrând forma inițială, reprezintă principala intrare a clădirii.
Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configurația din trecut a pavilionului, cu două birouri și două magazii mari, destinate probabil oficiului vamal.
Pivnița spațioasă, cu bolți largi și masive, era compartimentată în partea dinspre piață, potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era special amenajată pentru păstrarea vinurilor.
Un mare incendiu din 1689, precum și altele ulterioare, au afectat și Casa Negustorilor, astfel că, în perioada 1759 – 1847, au loc transformări arhitecturale radicale, care aduc redefinirea ei în forma actuală.

Iulian Rinder

Share on Facebook

Tweet

Follow us