Românii au rupt echilibru în relația muncă-bani-timp liber. Este mai grav decât ne așteptăm. Alerta maximă!
Am fost uimit, inmarmurit, siderat, ingrijorat si asa mai departe, in momentul cind ascultam o emisiune in care oamenii erau intrebati daca sint multumiti cu veniturile pe care le realizeaza, daca ar simti nevoia de mai mult si care ar fi suma de echilibru si chiar de a pune citiva lei de-o parte pentru zilele mai rele.
Marea majoritate a interlocutorilor spuneau ca se descurca financiar, fie avind un al doilea servici, fie lucrind la negru, dupa program.
La intrebarea, cum ar vedea rezolvarea, marea majoritate au raspuns ca ar merge la un al doilea servici, dupa ce termina pe primul, dar nu gasesc decit sporadic, altii au raspuns ca ar lucra si dumnica pentru ceva bani in plus, altii se vaitau de ratele care sint indexate in euro, alti ca nu le ajung banii de mincare si unul dintre soti este in somaj sau nu lucreaza de mult timp. Un DEZASTRU de proportii !!
Cu ceva timp in urma, Warren Buffett, explica unul din principiile sale de succes atunci cind vine vorba de bani. Eu credeam ca el este omul care face bani, pentru ca este al doilea ca bogatie de pe planeta, dar am ajuns la concluzia ca nu este necesar sa ii faci ci sa ii si chibzuiesti, chiar daca esti foarte bogat ca in cazul lui.
El spunea ca unul dintre motivele pentru care ii ramin bani in buzunar este ca, atunci cind merge la cumparaturi in magazine, se uita la un lucru si constata ca ii place, se duce spre el si se opreste la o distanta mica de el. In acest moment, se intreaba daca achizitionarea de catre el a acestui obiect, care ii place, i-ar schimba viata. Se gindeste si constata ca viata lui ar decurge normal si fara acest obiect, chiar daca ii place. In final renunta sa il cumpere si ramine cu banii in buzunar, fara sa vada a doua zi nici o schimbare in viata lui.
Eu, as extinde sfera de actiune catre venituri, pentru ca asta este subiectul pe care trebuie sa il dezvolt vis a vis de Romania.
Ce ar fi daca, atunci cind decidem sa mergem la cel de-al doilea loc de munca pe zi, ca familisti, ne-am intreba noi insine despre utilitatea lui, ne-am intreba cit cistigam si daca suma aceea ne schimba viata. Ne-am intreba daca nu cumva faptul ca nu mergem la al doilea loc de munca, nu este un element care ne poate schimba viata in bine sau rau.
Dragii mei, lumea occidentala este macinata si distrusa social din cauza acestui fenomen, acestui flagel al muncii pentru nimic si cu efecte devastatoare in plan social.
Sa stam citeva minute inainte de a merge la cel de-al doilea loc de munca si sa ne gindim la ceea ce pierdem si ceea ce cistigam, sa ne gindim la ceea ce se intimpla cu copiii nostri si cum putem repara si cit ne poate costa un esec in viata lor, sa ne gindim ca esecul in masa la Bacalaureatul din Romania, se datoreaza acestei stari de lucruri din famiile romane, într-o oarecare masura. Sa ne gindim ca am fost in situatia, in regimul trecut, sa mergem la munca simbata si injuram intreaga conducere de partid a Romaniei si pe multi altii, iar acum ne rugam pentru a muncii mai mult, pentru mai putin.
Fiecare leu sau euro pe care il cistigati in plus, isi are greutatea lui in echilibru social. Fiecare leu se regaseste in lipsa de educatie a copiilor, in lasarea la indemina lor sa aleaga ceea ce este bun in viata, lasarea lor la indemina sistemului capitalist, care ii aseaza in cadrul lui, acolo unde are nevoie si nu unde vor parintii.
Sa ne gindim ca legatura dintre soti si ca unitatea familiei trebuie intretinuta prin permanentul contact intre membri ei,acestia trebuie sa serveasca masa impreuna,sa discute, chiar sa se certe si sa ajunga la solutii, sa colaboreze, sa intrebe tinerii elevi cind au sedinta cu parintii si multe altele.
Românu nu a fost și nu va fi niciodată occidental, natural nu are cum să fie!
Daca am merge mai departe cu logica lui Buffett, ar trebui sa ne intrebam inante de luarea deciziei de a merge la al doilea loc de munca, daca timpul se justifica, sa ne intrebam daca timpul petrecut acolo ne ofera satisfactiile ce duc la schimbari majore in viata si daca nu cumva orientarea sociala in familie a timpului, rezolva o problema a latinitatii poporului roman.
Aici in occident, multi români care au emigrat, spun ca au facut-o pentru copiii lor, pentru ca ei sa duca o viata mai buna, sa fie mai siguri pe reusita lor.
Dupa care, aceasi parinti, pleaca la munca, inceraca sa realizeze din ce in ce mai mult pentru a da moral si personalitate copiilor in contact cu noua societate si in realitate pierd contactul cu proprii copii. Ce au realizat? Au muncit degeaba si au distrus familia, au dat taxe sulplimentare statului calitalist pentru liota celor care conduc si sfideaza bunul simt, pentru ca ei sa stea cu copiii lor si sa petreaca in acest timp, sa poata avea tot ce le trebuie.
Si atunci intrebarea firesca care razbate din acest proces controlat de altii si in care muti romani au intrat, este: cui ii foloseste aceasta decizie de a merge la al doilea servici?
Multi vor spune ca nu sint suficienti bani si pentru asta merg la al doilea servici. Eu cred ca români trebuie sa lupte pentru abordarea cu seriozitate a unui loc de munca si nu a doua sau trei.
Venitul minim lunar in Romania este de 143 de euro pe luna,o rusine de proportii, deci in jur de 0.89 de euro pe ora. In Luxemburg, salariu minim este peste 1.700 de euro pe luna, deci pe ora ei cistiga minim 10,62 de euro.
Pai dragii mei, nu cumva trebuie sa discutam cu UE si sa ii intrebam, ce parere au de aceste rate ale salariilor minime, din moment ce noi trebuie sa cumparam totul din import la un euro pe care ei il controleaza?
Nu cumva trebuie ca sindicatele masluite, sa spuna acest lucru si sa creeze un scenariu cu un buget de familie subzistential, pentru a arata “fratilor” din UE cam pe unde sintem?
Cum poate suporta cheltuielile existentiale, un lucrator roman care aduce acasa 7,1 euro pe zi, la un salariu minim? Sa ne explice cei din UE !
Sa ne explice in acelasi timp, cum se face ca, la ei se ia in calcul bugetul de familie la construirea salariul minim pe ora al unui lucrator, iar la noi nici nu se pomeneste de asa ceva.
Numai daca romani vor cere aceste calcule, vor primi din partea UE, fie proiectele de realizare a unor produse care sa acopere necesarul unui individ sau al unei familii, fie se va renunta la Romania inainte de a ajunge in situatia Greciei, ceea ce este o varianta mult mai buna decit pastrarea unui echilbru total destabilizator si de natura sa aduca dupa el o generatie descurajata si descalificata.
O tara in care munca se poate compara cu nemunca, deci in care un lucrator face calculul cit cistiga daca merge la lucru opt ore pe zi, sau daca sta pe strada, este o societate terminata, care se indreapta spre un colaps de proportii.
Noi trebuie sa evitam acest lucru si prin aceste calcule sa fortam politicienii circari de la Bucuresti, sa se bata pentru tara sau sa piarda totul, trebuie sa ii impingem in sfera in care sa aduca in tara o reala productie, o industrie serioasa, un comert serios si multe ramuri economice ce pot garanta aceste venituri.
Nu trebuie sa mergem la al doilea loc de munca si sa pierdem familia in uralele capitaliste ale celor ce isi freaca miinile vazindu-ne permanent in fabrica cu sufertasul de mincare si livizi la fata.
Aceste gunoaie capitaliste care incurajeaza acest mod de viata al lucratorului, stiu ca dezbinarea familiei si alienerea sociala a individului le aduce un avantaj de moment major, stiu ca din moment ce divortul a devenit o practica curenta a societatii capitaliste, vor vinde doua case in loc de una, vor avea doua chirii in loc de una, vor avea doua consumuri in loc de unul, doua frigidere in loc de unul, doua cuptoare in loc de unul si asa mai departe, incercind sa sustina un complex economic si sa faca bani din nenorocirea omului care s-a spetit muncind si a venit in acesta tara si sistem pentru a traii mai bine.
Romanii din tara trebuie sa se informeze si le stau la dispozitie in acest sens, legat de caracterul distructiv al acestei atitudini, prin care lucratorii sint valorificati nemilos, sint tratati ca numere si de necazul lor se leaga bogatia si prosperitatea unora.
Romanii trebuie sa ceara si trebuie sa stie ce sa ceara si nu trebuie sa intre in jocul pervers al banilor murdari, care de fapt nu exista, dar care ii duc pe marginea prapastiei.
Relatia bani-munca-timp liber este una dintre cele mai importante iar prin echilibrarea acestei relatii, vom fi respectati si nu prin ruperea ei, chiar daca pe moment ni se da impresia ca sintem apreciati, este fals, asa cum este si sitemul capitalist.
Adrian Cosereanu
