Europa trăieşte şi are viitor. Dar Uniunea Europeană?
Cu credinţa fermă în lipsa de credinţă, cu dreptul de a inova
frenetic şi fanatic noi drepturi lipsite de substanţă, într-un climax istoric
al prostiei manifestate, cu o garantată circulaţie a banilor şi a migranţilor
superioară net est-europenilor, cu religia omului nou corporatist – apendice al
celui comunist– cu garantarea din partea statului al statutului imuabil al
bancherilor împotriva cetăţenilor, în avântul huiduielilor tineretului liber de
conştinţă, raţiune şi morală, în dispreţul nu încă al hoitului, dar al
muribundei democraţii clasice din a doua jumătate a secolului XX,
netrecută încă în nefiinţă, dar îngropată preventiv de noile aroganţe
inculturale ale abcesului şi excesului consumist, într-un spectacol pe ritmuri
tribale şi luminii repetitiv obositoare, în care devorarea dogmatică
autoconsumă identitatea individului nou corporaţionist integraţionist ce
defilează-n pas drogat tehnologizat – incapabil să înţelegă unde îl mână
,,gipiesul” – într-o atomizare
canibalizantă mascată de mulţimea lipsei de identitate, Uniunea Europeană suferă de orbul
democraţiei!?
Trăim, din nou, epoca în
care good-news-ul aleşilor a devenit politically-corect, indiferent de
consecinţe.
UE l-a schimbat Exstasy-ată pe Mozzart cu Ganga-style, iar Chopin a fost dat
afară de noua axa Roma-Paris-Berlin pentru că este un provincial din Varşovia
şi aşa cum şe ştie la nivel corporatist, est europenii sunt înapoiaţi.
Nu mai spun de Enescu.
Un cetăţean din Botoşani. Ruşine!
Nu, nu am spus rase inferioare.
Noi suntem preşupuşi aprioric a nu înţelege frenezia deschiderii plină de
non-sens către un Occident ce a confiscat în ultima perioadă bunul simţ şi
experienţa istoriei, expulzându-le din Spaţiul Senghen pentru a susbsuma măreţia
Europei catre o regionalizare absurdă întru norocul musulman.
Norocul României în această ecuaţie este faptul că am rămas o ţară agrară fără
agricultură, conştiinţa creativă a noastră fiind învinsă de luciul strident al
tejgelelor de la supermarketuri.
În tot acest timp….
Lumea liberă moare-n atentate, în pseudo-referedumuri, iar liderii benchetuiec
în libaţii iresponsabile, de genul „noi nu ne vom schimba modul de viaţă, hai
noroc!”.
În templul pseudo-integraţionismului şi a tribalizării voite duduie ipocrizia
decadenţei pe ritmuri de Kalşnikov ale misionarilor funesti ai ISIS şi al
prostiei atomizante bruxeleze.
De la Berlin – eternul centru de conflicte mondiale – la Paris şi Roma adie un
nou născut curent verde.
Verde-ecologist-corporatist. Un fel de românesc „împăciutorism” cu cont deschis
la profiturile bancare cu blocaj de simţ, dar cu conturile avide întru jupuirea
sărăracilior din Est, dar practic membri ai Uninunii Europene.
Diversitatea ca obligaţie a
născut un nou monstruleţ, ca-n Alien: lipsa identităţii!
Iar monstruleţul viril face pui vii: integrare necesară printre naţiuni şi
dispariţia acestora prin realizarea unor invenţii ce jignesc chiar şi
evul mediu, cea a naţiunilor
pure de cartier.
Efectul: lipsa
oricărei identităţi.
Prostia arogant-centrală şi mai grav, băile de sânge din Europa şi chiar S.U.A.
prin cuţite, explozii, maşini ale unor sceleraţi stau la temelia refuzului omului onest.
Cei din Est ce vor să muncească sau să-şi facă un concediu sunt victimile
impotenţei şi neîmplinirilor politice ale unor politruci occidentali ce servesc
strict interese financiare.
U.E. moare sufocând Europa
datorită supraîncălzirii unor concepte false.
Muftii gen Junker şi epigonii lor locali, gen CTP, ne spun că rapturile nu
există, că violenţa se manifestă doar în în filme şi că trăim oricum şi trebuie să
dormim liniştiţi că au ei grijă de noi.
Aceşti Brevik agnostici multiplicaţi întru prostie ne aduc ratarea, distrugerea
şi chiar moartea în numele subsumat al unor declamaţii pe care ei presupun că
noi nu le înţelegem.
Dar zgomotul produs de noua Axă ce a umilit democraţia în numele
post-liberalismului, de la Marea Negră la cea Baltică, zumzăie neliniştitor în
nuanţele raţionale ale celor ce s-au aflat dincolo de Cortina de Fier.
De neauzit pentru cei ce promovează parade ridicole şi-şi doresc să ne
integreze într-un bloc conformist al fanatismul sinucigaş.
În atentantul la care participă şi pe care-l digeră cu drag staff-ul U.E. nu
apar răspunsuri raţionale la provocările zilnice.
Poate doar lozinci lirice.
Slozincile – combinaţie pe care mi-o asum între a slobozi şi lozincă –
noului împăciuitorism „la grămadă” nu oferă soluţii raţionale.
Cu diafane şi inutile vorbe vorbite pline de lipsă de conţinut, parcă extrase
cu forcepsul din manualul „Noului Atctivist European”.
Un nea Nae stalinist şi ati-caragelian.
Iar membrii respectabili ai noilor ideologii, în loc să le ofere un prea
creştin şut în cur acestor analfebeţi politruci cu ifose de conducători, până-n
sfintele zeghe, par a sta cu cu cardul într-o mână şi cu cealaltă răsfoiesc
sfielnic Coranul.
Poate aceşti angajaţi cu normă întreagă ale politicii de centură reuşesc să se
protejeze unii şi alţii. Nume şi nume. Ce conform bunului simţ nu pot fi
rostite.
Căci umplem textul de caprofilie.
Dar pe noi cine ne apără? Ai cui suntem? Ai naţiunii, ai U.E., ai intereselor
corporatiste?
Aşa ajugem la o cocluzie.
Noua Biblie spune cert:
la început a fost banul.
Căci…
Uniunea Europeană benchetuieşte la o nuntă între religii, subvenţionată de
bancherii cu sex incert de la ONG-uri, în timp ce aceştia pregătesc corvoada
funeraliilor adevăratei Europe.
Sunt euro
critic, nu euro-sceptic.
Dar…
U.E. reprezintă o ideie
bună coroborată cu practica lucrului rău făcut.
Iar liderii noştrii mărşăluiesc zâmbitor, imortalizaţi ghinionist-subvenţionaţi
în poze de grup, către marele Nenat post-democratic.
UE a devenit o păpuşă
goflabilă.
U.E. este glorioasă, globalizantă, anti-identitară vis-a-vis de naţiunile ce o
formează, creatoare de şanse pentru cei ce din exterior vor să profite de ea,
dar dacă îi scoţi dopul se dezumflă.
De aceea profeţii noii ideologii corporatist-integraţionist-împăciutoriste
creează fantasmagorii pe sângele şi identitatea noastră.
Dar este clar, Ei nu
se pot înşela.
Nu contează tupeul pseudo-ideologic al acestora, nu conteză invazia răutăţii
mascată sub flamura zdenţuită de toţi golanii asupra libertăţii, asupra
umanităţii, ci ceea ce decid aceste noi elite – a se citi noii şmecheri –
cărora le pute
normalitatea, tradiţia, rivalitatea constructivă, votul firesc.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce a stat la baza democraţiei clasice.
Practic, ei sunt noii diriguitori-fanarioţi.
Dar ca la orice chef al auto-distrugerii – cineva dintre lideri tot plăteşte
nota.
Europa te iubesc!
Merkel, bagă tu cash-ul la nota de plată!
Iulian RINDER
