De ce s-a speriat Băsescu de „aluzia” penală a fostului procuror al New-York, Rudy Giuliani? Tunul de la București e de proporții!!
Rudy Giuliani – actualul avocat al presedintelui Trump
Pe vremea cand Romania suferea un grozitor deceniu din istoria statului român (anii 90), lumea intreaga aplauda miracolul infaptuit la New York de catre un legendar procuror de origine italiana. Sa ne aducem aminte doar faptul ca Robert Giuliani a facut ca primar din New York cel mai sigur loc din Statele Unite.
In 1983, Giuliani a devenit procuror federal al al statului New York
In aceasta pozitie el a adus in practica magistratilor americani tactica „perp walk„, adica arestarea si incatusarea suspectilor in locuri publice si in fata camerelor de luat vederi.retzeta preluata agresiv si de D-soara Kovesi De Mandatul de procuror al dlui Giuliani este incununat de procesul mafiei , in care capii celor cinci familii mafiote din New York, Lucchese, Bonanno, Genovese, Colombo si Gambino, au fost condamnati la 100 de ani inchisoare.
Avocat in baroul din New York, Giuliani a revenit in atentia tuturor atunci cand s-a hotarat sa devina unul dintre aparatorii presedintelui Donald Trump.
Vazandu-l pe Giuliani la FoxNews amenintandu-i pe democrati cu faptul ca in curand dezvaluirile despre amploarea coruptiei din gruparea Joe Biden vor ajunge la Romania, am retrait parca o scena celebra din filmul in care personajul Tuco Benedicto spunea : cand trebuie sa tragi, trage !
Multa lume se întreaba, în România, in cine va trage Rudy Giuliani atunci cand …va trage.
Unii au incercat sa explice ca tinta este fiul lui Biden, Hunter, implicat in „consilierea” lui Puiu Popoviciu, baronul celui mai mare mall din tara, cel de la Baneasa.
In cazul nostru, „bossul” ar fi, cu cea mai mare probabilitate, nimeni altul decat presedintele fundatiei Biden, obraznicul Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la Bucuresti in timpul administratiei Obama-Biden.
Legatura dintre Biden si Gitenstein este foarte veche. In perioada in care Biden era presedintele Comisiei Juridice a Senatului, Gitenstein a fost numit seful echipei de consilieri ai comisiei, pozitie in care acesta din urma a „lucrat” de zor la respingerea candidaturii lui Robert Bork, propunerea lui Reagan (1987), la Curtea Suprema.
Dupa aceasta experienta, viitorul ambasador la Bucuresti a donat peste 130.000 dolari catre campaniile democratilor, unde Gitenstein a fost principalul consilier al lui Biden in echipa de tranzitie dupa alegerile castigate de Obama in noiembrie 2008, mizand pe pozitia de director al biroului de politici juridice (Office of Legal Policy) al administratiei democrate. Numai ca… omul a fost „sapat” de un ONG, Public Citizen, mult prea scrupulos in inventarierea carierei murdare de lobby-ist a lui Gitenstein
Și-uite asa sarmanul contributor cu 130.000 de dolari la campaniile lui Biden s-a vazut obligat sa se multumeasca cu… un post de ambasador, tocmai la Bucuresti, de unde familia sa emigrase prin 1890. Jurământul în aceasta calitate l-a depus in august 2009 si a plecat din functie la finalul lui 2012. Dar s-a pricopsit!!
Mandatul lui Gitenstein de ambasador la Bucuresti coincide cu perioada de criza si restrangeri bugetare a celui de-al doilea mandat al lui Basescu, unic din istoria Romaniei, care avea sa îi marcheze definitiv destinul americanului.
Pe 5 decembrie 2005, Guvernul Tăriceanu aproba actul constitutiv al Fondului Proprietatea, un vehicul in care statul roman a pus actiuni in valoare de miliarde de dolari, actiuni reprezentand cam o cincime (20%) din avutia Romaniei, adica din participatiile statului la marile firme din energie. Fondul era creeat cu scopul de a despagubi cu actiuni ale sale romanii carora statul le confiscase proprietatile in timpul regimului comunist.
O idee nobila transformata intr-o afacere urat mirositoare de catre Guvernul Tariceanu: o echipa de apropiati din jurul lui Tariceanu a hotarat, pe baze arbitrare, cine dintre victimele confiscarilor comuniste avea sa fie despagubit si cine nu.
Fericitii despagubiti, in numar infim fata de cei nedreptatiti prin amanarea la calendele grecesti ale evaluarii lor, erau fie mari mostenitori din strainatate (precum familiile lui Malaxa sau Auschnit sau chiar membrii familiei regale), ai caror avocati au „tratat” cu camarila lui Tariceanu, …fie sarmani batrani care au acceptat sa cedeze actiunile pe care le primeau unui grup de mafioti care aranjau aceste despagubiri contra unor sume modice (actiunea de 1 leu era platita cu mai putin de 20 de bani).
Practic, excroci din Grupul Stelu-Rotaru-Brailoiu&Co, au fost
beneficiarii celei mai abominabile crime pe care guvernul Romaniei a comis-o impotriva tocmai a celor furati si exclusi social de catre regimul stalinist. Cea mai mare parte a celor carora comunistii le furasera avutul, cateva zeci de mii de oameni, au fost ignorati de catre imbuibatii de la usa lui Tariceanu si isi tarasc si astazi trupurile chinuite pe culoarele tribunalelor pentru a repara mizeriile creeate de un stat incapabil sa isi trateze egal cetatenii.
Ei bine, dupa ce ciracii lui Tariceanu au terminat de impartit cascavalul
Fondului Proprietatea, fondul ar fi trebuit listat. Asa era legea. Dar cand a contat vreodata legea in Romania? Si s-au apucat si guvernul Tariceanu, si guvernul Boc1, si guvernul Boc 2 sa tot amane listarea Fondului, cea mai mare entitate economica din tara. Astfel incat, daca cumva scapase printre cei despagubiti si vreunul fara aprobare sa fie „convins” sa isi vanda actiunile grupului de mafioti, care, dupa plecarea lui Tariceanu, a devenit grupul de sub pulpana Elenei Udrea, beneficiarul final al regimului Basescu-Petrov.
Adica o treime din actiuni era inca nedistribuita, o treime era in posesia unor cetateni romani (grupul de mafioti detinea majoritatea), 10% era la mostenitorii din strainatate, iar 20% erau deja in mainile unor fonduri straine si unor fonduri romanesti. Practic, deja o cincime din actiuni fusesera cumparate la discounturi de 70-80% de catre unele fonduri, prin intermediul celor de la usile lui Tariceanu sau Elenei Udrea.
Intre timp, Ministerul Finantelor numise administrator al Fondului firma americana Franklin Templeton Investment Management Ltd.
In ziua listarii Fondului Proprietatea la Bursa, 25 ianuarie 2011, actiunea cu valoarea nominala de 1 leu s-a tranzactionat cu 0,68 lei, adica aveam un discount de 32%.
Prima intrebare care isi poate afla un raspuns de la Rudy Giuliani este: de ce ambasadorul Gitenstein, care in timpul mandatului a vituperat constant impotriva marilor afaceri de coruptie, nu a amintit niciodata de amanarea listarii la bursa a Fondului Proprietatea, ceea ce a permis, practic, preluarea, pe bani foarte putini, a unei cincimi din actiuni de catre fondurile Elliot?
Dar sa vezi cum le asaza Dumnezeu pe toate !
La doar cateva luni dupa incheierea mandatului de ambasador, pe 23 aprilie 2013, Gitenstein, prietenul lui Basescu apare ca membru in Comitetul Reprezentantilor Fondul Proprietatea SA, unde se afla si acum bine merci. Adica, nici mai mult nici mai putin, contribuabilul de 130.000 de dolari al campaniilor democrate devine insarcinat de catre actionarii Fondului sa supravegheze ce face administratorul Franklin Templeton.
Cine erau actionarii la acea vreme oare?
Iata cum arata astazi structura actionariatului Fondului Proprietatea:
Adica 60% din actiuni erau, deja, detinute de catre fondurile straine, cea mai mare participatie fiind a fondurilor Elliot.
Ei, si-acum sa vedem ce s-a intamplat in timpul mandatului domnului Mark Gitenstein de reprzentant al actionarilor Fondului Proprietatea.
Pentru atmosfera, sa avertizam cititorul neavizat ca mandatul oricarui administrator de fond de actiuni, daca fondul nu este prevazut sa dureze o perioada limitata de timp, este foarte simplu: sa creasca valoarea actiunii, adica sa vanda actiunile neperformante si sa plaseze banii in actiuni performante.
Din 2013 pana acum performantele Fondului, obtinute sub atenta supraveghere a fostului ambasador american sunt, pe scurt urmatoarele:
Daca pe 30 aprilie 2013, valoarea activului net era de 14,977 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,1397 lei, la 30 august 2019 valoarea activului net era de 10,715 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,5437 lei.
Cum asa?
Valoarea activului net a scazut cu 1 miliard de dolari, iar valoarea pe actiune a crescut cu 35% in timp ce numarul actiunilor a scazut cu 88%??!!!
Aproape ca nu mai conteaza pretul actiunii, care era in 2013 de 0,65 lei, iar in august 2019 era de 1,175 lei (o crestere de 69%).
Asta da performanta pentru care sa fii platit regeste: sa asisti cum activele fondului se diminueaza cu o treime! (Sursa: AICI). O fi fost vreo greseala, or fi distribuit oamenii mai mult ca dividende? Ei as, totul in linie cu celelalte companii listate la bursa:
O fi fost vreo criza economica in aceasta perioada? Se pare ca ultimul an in care am inregistrat recesiune a fost chiar 2013.Sa fi avut bursa de la Bucuresti niste ani mai prosti?
Si-atunci, care sa fie explicatia?
Simpla, hai sa vedem ce a facut Fondul Proprietatea pana astazi:
Perioada incepe in forta in anul 2014, cand Fondul vinde din portofoliu actiuni in valoare de peste 1 miliard de lei (actiuni Romgaz de 644 milioane de lei, actiuni Transelectrica de 212 milioane de lei si actiuni Conpet de 100 milioane de lei). Toate prin metoda ABB – accelerate book building/oferta de plasament accelerat, adica s-au vandut pachete mari de actiuni la un discount foarte mare, dar necunoscut. Adica, intr-un secret absolut, cineva a vandut actiuni de 1 miliard de lei la un pret mult mai mic decat pretul de la bursa!
Dupa un an mai slabut, 2015, in care a mai lichidat din portofoliu un mizilic de 465 milioane de lei, vine spectaculosul rezultat din 2016, cand administratorul Fondului lichideaza, prin aceeasi metoda patentata deja ABB, un portofoliu de 2,1 miliarde de lei. Si ce portofoliu: actiuni Romgaz de 541 milioane de lei, actiuni Petrom de 682 milioane de lei, actiuni BRD, Banca Transilvania si E.ON Romania in valoare de aproape 900 de milioane de lei.
2017 se incheie modest, cu un portofoliu lichidat de doar 1,24 miliarde de lei, iar 2018 cu doar 173 milioane de lei. Daca tragem linie, ce observam: genialii administratori de la Fondul Proprietatea, platiti cu multe milioane, sub privirea de vultur a lui Gitenstein, au vandut, din portofoliul Fondului urmatoarele actiuni: Romgaz, Petrom, Banca Transilvania, BRD, Electrica, E.ON, Conpet, Transelectrica, Nuclearelectrica, adica taman cele mai bune si mai performante companii din Romania…
Ar putea fi, simplu, nestiinta sau nepricepere din partea unor administratori mai toti straini cu diplome grele inramate pe perete?
Dar ce-au pazit reprezentantii actionarilor? Domnul Mark Gitenstein, reputat expert juridic al Comisiei Juridice din Senatul SUA si colegii lui? Aaaa, pai nu v-am spus cu cine este si a fost coleg Gitenstein in Consiliul Reprezentantilor Fondului: de exemplu, cu Steven Cornelis van Groningen, ditamai Presedinte si Director General la Raiffeisen Bank SA Romania sau cu Sorin Mandrutescu, director general (CEO) al Oracle Romania, proaspat suspect de luare de mita de la distribuitori, dar altfel deschizator al tuturor listelor cu propuneri de premier.
Sau cu Julian Rupert Francis Healy, care a bifat si pe Ernst & Young si pe JP Morgan si s-a oprit la BERD…
Asa că mă îmbat și eu putin cu apă rece: ce-ar fi sa-l auzim pe Rudy Giuliani spunandu-ne si noua ce s-a intamplat la acele faimoase ABB-uri? Cum de s-au lichidat cele mai valoroase detineri ale Fondului Proprietatea (repet, poate n-a fost clar: Petrom, Romgaz, BRD, Electrica, Banca Transilvania, Conpet, Transelectrica, E.ON!) cu un pret mult mai mic decat pretul de tranzactionare de la bursa?
So, please, Rudy, no mercy! Shoot them all! We are counting on you.
Petrisor Gabriel Peiu
NOTA
Analiza de mai sus este realizată de Petrisor Gabriel Peiu – doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), fost consilier al premierilor Radu Vasile si Adrian Nastase, subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Două extrase din comentariile de pe forumuriȘ
Gitenstein donat peste 130.000 USD campaniile democraților 1990-2008
Adică a donat 130.000 USD in 18 ani??? Păi ăsta e e exemplu negativ, musiu Petrache, sunt membri simpli și de la Reps și de la Dems mai darnici decat Gitenstein…
Io-te acilea, din actualitatea zilei, Sondland a donat 1 milion doar pentru unica campanie a lui Bozo, dar cu ochelarii de cal e greu să vezi hăis…
Iar asta cu Gitenstein care „conducea fondul Proprietatea” in baza unui acționariat, e de rasul curcilor… Singura „dezvăluire” (pe care o știe toată lumea) care merită menționată e aia cu mafia girată de Tăriceanu…
In fine, să ai gura aurită, sper ca Rudi sa „puște”, că cand (sic) pușcă Giuli cu gurița Calitati
@rautzu…
Gitenstein si $130000… normal ca suma ne intereseaza …doar suntem pe forumuri romanesti :)) si nicidecum trecutul glorios al acestui personaj politician si apoi lobby ist caruia i sa dat reject de fractiunea pe (vremea aia mai exista) mai putzin corupta a propriului partid de a intra in executivul administartiei precedente. Pe de alta parte, exemplul cu Sondland are o relevanta aparte dar se pare ca „nu prea!!!”…. iarasi forumuri romanesti, el fiind „businessman” si banii de obicei in meseria asta in america sunt obtinuti pe alte cai mai ales cand nu sunt din contracte cu statul… dar pentru ca ambasadorii aici, sunt de doua feluri de meserie si fosti contribuabili… hai sa-ti dau credit.
